Loss of object in administrative salary litigation due to subsequent ministerial rectification of reference values and inflation updates

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune: să fie obligat pârâtul Ministerul Justiţiei la rectificarea OMJ nr. 542/C/2018 şi, în colaborare cu pârâta DNP, în calitate de angajator şi ordonator terţiar de credite, să-i calculeze corect salariul pentru luna decembrie a anului 2017 prin rectificarea sumei de 347,109 RON, reprezentând valoarea de referinţă sectorială (denumită în continuare VRS) pentru personalul de probaţiune în intervalul de referinţă menţionat, şi stabilirea VRS de 445 RON, nivelul maxim existent în plată pentru familia de funcţii bugetare Justiţie; să oblige pârâţii să reconsidere perioada de acordare a despăgubirilor prevăzute de OMJ nr. 542/2018, aşa cum au fost recunoscute acestea prin Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ, începând cu data de 01.08.2017 (data încadrării sale) pentru sume rezultate din aplicarea valorii de 445 RON (VRS 405 RON, majorată cu un procent de 10%) până la 31 decembrie 2017; să oblige pârâţii la stabilirea unui calendar pentru plata sumelor restante cu titlul de despăgubiri astfel rezultate, a dobânzilor aferente acestora, precum şi a actualizării sumelor rezultate la rata inflaţiei; să oblige pârâtul MJ să rectifice OMJ nr. 603/C/2018 şi, în colaborare cu pârâta DNP să aplice majorarea salarială de 25% prevăzută de Legea nr. 153/2017 începând cu luna ianuarie 2018 faţă de salariul CORECT calculat pentru luna decembrie 2017, respectiv cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 445 RON si în acord cu indicaţiile emise în recomandarea Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale ca urmare a dialogului purtat cu categoriile profesionale din familia ocupaţională de funcţii bugetare Justiţie; să aplice sporurile stabilite pentru categoria profesională a personalului de probaţiune, în acord cu aceeaşi recomandare, şi prin raportare la un salariu calculat CORECT pentru luna decembrie 2017, în procentul şi în condiţiile indicate în cadrul aceleiaşi recomandări, după cum urmează: cuantumul brut al sporurilor raportate la salariul stabilit pentru luna decembrie 2017 se majorează cu 25% rezultând cuantumul sporurilor pentru luna ianuarie 2018; sporurile de 15% din salariul de bază - spor pentru condiţii de muncă grele, prevăzut în art. 4 alin. (1) din Legea 153/2017; 25% din salariul de bază - spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 5 al aceleiaşi legi; 5% din salariul de bază - pentru păstrarea confidenţialităţii, prevăzut de art. 5 din lege, chiar dacă vor fi plafonate la maximul de 30% în acord cu dispoziţiile normative, să fie calculate şl aplicate în mod individual şl progresiv, în raport cu clasele de salarizare, nu cumulat; să oblige pârâţii la plata despăgubirilor rezultate din sumele cumulate ca urmare a calculării necorespunzătoare a VRS stabilite în cuprinsul OMJ nr. 542/2018, cât şi a aplicării eronate a sporurilor şi creşterii salariate de 25% aplicate prin OMJ nr. 603/2018, acordate în lumina Legii nr. 153/2017, începând cu 09.04.2015 până la data plăţii efective; să oblige pârâtul Ministerul Justiţiei ca, în calitate de ordonator principal de credite, să aloce Direcţiei Naţionale de Probaţiune sumele necesare plăţii despăgubirilor aferente, atât a celor rezultate din rectificarea OMJ nr. 542/C/2018, cât şi a celor rezultate din rectificarea OMJ nr. 603/2018.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1068 din 19 martie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca rămase fără obiect capetele de cerere privind: obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la rectificarea O.M.J. nr. 542/C/2018; obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune să calculeze salariul pentru luna decembrie 2017 prin rectificarea sumei de 347,109 RON reprezentând valoarea de referinţă sectorială şi stabilirea unei valori de referinţă sectoriale de 445 RON; obligarea pârâţilor să reconsidere perioada de acordare a despăgubirilor prevăzute de O.M.J. nr. 542/C/2018; obligarea pârâţilor la stabilirea unui calendar pentru plata sumelor restante, a dobânzilor aferente şi a actualizării sumelor rezultate la rata inflaţiei, a respins excepţia lipsei de obiect în ceea ce priveşte celelalte capete de cerere, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI şi DIRECŢIA NAŢIONALĂ DE PROBAŢIUNE, a obligat pârâta D.N.P. la plata către reclamantă a diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit O.M.J. nr. 2883/C/19.07.2018 şi cele încasate, pentru perioada 1.08.2017-30.06.2018, actualizate cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale, în condiţiile şi termenele prevăzute în O.U.G. nr. 3/2019, a obligat pârâta D.N.P. la plata către reclamantă a diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit O.M.J. nr. 3396/C/30.08.2018 şi cele încasate, actualizate cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale şi a respins în rest cererea ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 829 din 6 martie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arată că instanţa depăşit limitele învestirii, obligând în mod nelegal pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune la plata diferenţelor de drepturi calculate potrivit OMJ nr. 3396/C/2018, întrucât pentru a se pronunţa asupra acordării acestor drepturi, era necesar să se fi analizat legalitatea acestui ordin, or, aceasta nu se putea face câtă vreme instanţa a fost învestită cu anularea OMJ nr. 603/C/2018.

În privinţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material, respectiv a art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, apreciind că în cauză nu este vorba de un refuz nejustificat, iar pe de altă parte, ordonatorul principal de credite a alocat fonduri în bugetul DNP şi în luna octombrie 2018 au fost achitate drepturile salariale reclamantei, motiv pentru care acest capăt de cerere a rămas fără obiect

Referitor la plata diferenţei dintre sumele stabilite prin OMJ nr. 542/C/2018 şi sumele stabilite prin OMJ nr. 2883/C/2018, consideră că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât instanţa a fost învestită cu rectificarea OMJ nr. 542/C/2018, acesta fiind modificat în cursul judecăţii prin OMJ nr. 2883/C/2018, fiind acordate valori de referinţă sectoriale chiar mai mari decât cele solicitate prin cererea de chemare în judecată, stabilindu-se că: în perioada 09.04.2015-30.11.2015, valoarea de referinţă sectorială este de 421,36 RON; în perioada 01.12.2015-31.12.2017, valoarea de referinţă sectorială este de 463,5 RON, iar începând cu data de 01.01.2018, valoarea de referinţă sectorială este de 463,5 RON.

Consideră că prin OMJ nr. 2883/C/2018 s-a realizat recunoaşterea de către pârâţi a drepturilor solicitate de către reclamantă şi i s-a acordat acesteia o valoare de referinţă sectorială mai mare decât cea solicitată prin cererea de chemare în judecată.

Susţine că, întrucât intimata-reclamantă nu a contestat OMJ nr. 2883/C/2018, care în art. 42 a stabilit şi modalitatea de plată a drepturilor salariale rezultate din majorarea valorii de referinţă sectoriale, prima instanţă a depăşit limitele învestirii, întrucât reclamanta nu a formulat o cerere privind punerea în aplicare a dispoziţiilor acestui ordin.

De asemenea, invocă dispoziţiile art. 1 din O.U.G. nr. 3/2019 ce prevede eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante, în raport cu care apreciază că soluţia primei instanţe privind obligarea sa la plata diferenţelor salariale este nelegală.

Apreciază că prima instanţă a depăşit limitele învestirii şi pentru că nu a existat o cerere din partea intimatei-reclamante pentru acordarea sumelor actualizate cu rata inflaţiei şi a dobânzilor, în temeiul OMJ nr. 2883/C/2018, în condiţiile intrării în vigoare a O.U.G. nr. 3/2019.

O altă critică, subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., vizează obligarea sa la plata sumelor pretinse de către intimata-reclamantă având în vedere că prin O.U.G. nr. 3/2019 s-a prevăzut eşalonarea drepturilor salariale restante pentru personalul din sistemul justiţiei, instanţa depăşind limitele învestirii şi sub acest aspect.

În ceea ce priveşte obligarea sa la plata drepturilor salariale actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală, consideră că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere că OMJ nr. 3396/C/2018 a fost emis înainte de primul termen de judecată, astfel că instanţa de fond a apreciat în mod greşit că sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile întemeiate pe C. civ., în condiţiile în care pârâţii au recunoscut pretenţiile reclamantei şi au emis ordinul anterior arătat. Astfel, consideră că nu se poate reţine o faptă ilicită a pârâţilor constând în omisiunea de a emite dispoziţia de salarizare.

Mai arată că începând cu data de 01.01.2018, dată de la care produce efecte OMJ nr. 3396/C/2018, nu a existat o obligaţie a pârâţilor de acordare a sporurilor în procent maxim.

Susţine că este criticabilă soluţia de obligare a sa la plata dobânzilor legale, întrucât acestea reprezintă o sancţiune sub forma daunelor moratorii pentru neexecutarea unei obligaţii de plată, or, acordarea sporurilor în procentul de mai sus reprezintă o chestiune de oportunitate, în lipsa unei obligaţii legale în acest sens.

Judecarea cererii de recurs a fost suspendat data de 20 ianuarie 2020 pentru neîndeplinirea de către recurentă a obligaţiilor stabilite prin încheierea din data de 30 septembrie 2021.

La data de 9 mai 2022 recurenta - pârâtă a depus cerere de repunere pe rol a cauzei însoţită de un set de înscrisuri. Instituţia pârâtă a precizat în cuprinsul cererii că acţiunea a rămas fără obiect întrucât a achitat diferenţele drepturilor salariale reclamantei A..

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Intimata-reclamantă deţine calitatea de consilier de probaţiune la Serviciul de Probaţiune din cadrul Direcţiei Naţionale de Probaţiune şi a investit instanţa de contencios administrativ cu verificarea legalităţii OMJ nr. 542/C/2018 şi a OMJ nr. 603/C/2018.

Ulterior introducerii acţiunii, pârâtul Ministerul Justiţiei a emis OMJ nr. 2883/C/2018 şi OMJ nr. 3396/C/30.08.2018, stabilindu-se drepturile salariale ale reclamantei cu acordarea sporurilor în conformitate cu prevederile Legii nr. 153/2017, motiv pentru care prima instanţă a respins capetele de cerere privind anularea Ordinelor nr. 542/C/2018 şi 603/C/2018, în ceea ce priveşte modul de stabilire a indemnizaţiilor lunare, inclusiv a sporurilor cuvenite, prin raportare la VRS de 405 RON începând cu 09.04.2015, respectiv VRS de 445,5 RON, începând cu 01.12.2015, ca rămase fără obiect.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nu poate fi primit.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Acest motiv de recurs include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la punctele 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 1 din Ordonanţa de urgenţă nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 106 din 12 februarie 2019:

"(1) Plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiţiei prevăzut la art. 2 prin acte administrative ale ordonatorilor de credite aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018 se va realiza după cum urmează:

a) în anul 2019 se plăteşte 5% din totalul sumei cuvenite;

b) în anul 2020 se plăteşte 10% din totalul sumei cuvenite;

c) în anul 2021 se plăteşte 25% din totalul sumei cuvenite;

d) în anul 2022 se plăteşte 25% din totalul sumei cuvenite;

e) în anul 2023 se plăteşte 35% din totalul sumei cuvenite.

(2) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

(3) La sumele actualizate în condiţiile alin. (2) se acordă dobânda legală remuneratorie, calculată de la data emiterii ordinelor/deciziilor de acordare a drepturilor salariale."

Instanţa de recurs constată că intimata-reclamantă a primit o parte din sumele calculate, astfel cum reiese din OMJ nr. 2883/C/2018, din susţinerile recurentei-pârâte şi înscrisurile depuse de către aceasta, restul sumelor urmând să le primească conform O.U.G. nr. 3/2019.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că, în prezent, acţiunea reclamantei a rămas fără obiect.

Faţă de rămânerea fără obiect a cererii de chemare în judecată şi emiterea ordinelor de salarizare astfel cum au fost solicitate de către intimată, Înalta Curte consideră că nu se mai impune analizarea celorlalte critici din recurs.

Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 29 şi art. 32 din C. proc. civ., reţinând că unul dintre elementele acţiunii civile este, alături de părţi şi cauză, obiectul cererii, respectiv pretenţia concretă a reclamantei, condiţie generală care vizează orice cerere în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Direcţia Naţională de Probaţiune împotriva sentinţei nr. 1068 din 19 martie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi, rejudecând: va respinge acţiunea formulată de reclamanta A., ca rămasă fără obiect şi va menţine restul dispoziţiilor sentinţei în ceea ce priveşte modul de soluţionare a excepţiilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcţia Naţională de Probaţiune împotriva sentinţei civile nr. 1068 din 19 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa şi rejudecând cauza:

Respinge în tot cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI şi DIRECŢIA NAŢIONALĂ DE PROBAŢIUNE, ca rămasă fără obiect.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei în ceea ce priveşte modul de soluţionare a excepţiilor.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 06 octombrie 2022.