Long-term residence refusal: national security danger based on classified intelligence and sufficiency of administrative motivation
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the first-instance decision that rejected the plaintiff's action, thereby confirming the refusal of long-term residence. The dispute concerned the judicial review of an administrative decision by the General Inspectorate for Immigration, which denied the plaintiff's application for long-term residence in Romania on the grounds that he presented a danger to national security, having initiated and supported activities aimed at committing terrorist acts. Relying on classified "strict secret" documents transmitted by the Romanian Intelligence Service, the court held that the administration satisfied the motivation requirement by indicating the legal basis and general factual circumstances without disclosing specific classified details, and that a clean criminal record did not preclude a finding of national security risk under Article 71(1)(f) of Emergency Government Ordinance No. 194/2002, as the assessment of danger is distinct from prior convictions and the right to long-term residence entails stricter requirements than temporary residence.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 74 alin. (4) din O.U.G. nr. 194/2002, Art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, art. 11 din O.U.G. nr. 194/2002, art. 75 din O.U.G. nr. 194/2002, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Long-term residence refusal: national security danger based on classified intelligence and sufficiency of administrative motivation: În motivare, intimatul-pârât a arătat că cererea reclamantului de acordarea a dreptului de şedere pe termen lung a fost respinsă deoarece nu este îndeplinită condiţia de a nu prezenta pericol pentru securitatea naţională, condiţie prevăzută de art. 71 alin. (1), lit. f) din O.U.G. nr. 194/2002.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 7 aprilie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcţia Migraţie, a solicitat anularea deciziei nr. 430730 din data de 11/03/2020 cu privire la acordarea dreptului de şedere pe termen lung în România şi prezentarea motivelor de către Inspectoratul General pentru Imigrări, pentru care s-a apreciat că reprezintă pericol public pentru ordinea publică si siguranţa naţională.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 827 din 18 septembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că nu este un pericol pentru ordinea publică şi siguranţa naţională şi nu este implicat în acte de terorism, cu atât mai mult cu cât cazierul său este în regulă. Pe baza suspiciunilor nu se pot lua decizii. În plus, dacă ar fi fost un pericol pentru ordinea publică şi siguranţa naţională nu i s-ar fi acordat dreptul de şedere temporară pe teritoriul României şi nu ar mai fi fost în libertate. Locuieşte în România din 2006. Dacă ar fi fost terorist nu ar fi stat în România timp de 16 ani şi nu ar mai fi cerut acordarea dreptului de şedere pe termen lung. Faptul că este acuzat pe nedrept şi că hotărârea a fost dată din septembrie dar a fost comunicată abia pe 21.12.2020 (astfel încât să nu îşi poată motiva recursul din cauza zilelor libere) sunt dovezi că nu se respectă drepturile omului.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.
În motivare, intimatul-pârât a arătat că cererea reclamantului de acordarea a dreptului de şedere pe termen lung a fost respinsă deoarece nu este îndeplinită condiţia de a nu prezenta pericol pentru securitatea naţională, condiţie prevăzută de art. 71 alin. (1), lit. f) din O.U.G. nr. 194/2002.
La baza acestei măsuri au stat informaţiile transmise de Serviciul Român de Informaţii prin adresa nr. x/14.02.2020 (document secret de stat, nivelul de clasificare strict secret), din care rezultă că reclamantul prezintă pericol pentru securitatea naţională a României. Aceste informaţii nu au fost comunicate reclamantului deoarece nu este o persoană autorizată pentru a avea acces la informaţiile strict secrete, astfel cum prevede Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate şi H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România.
În mod judicios a reţinut instanţa de fond că exercitarea dreptului de şedere temporară este o condiţie necesară, dar nu şi suficientă pentru obţinerea dreptului de şedere pe termen lung. Gradul de pericol pentru ordinea publică sau securitatea naţională se apreciază de organele competente în domeniu, care au la îndemână mai multe măsuri ce pot fi dispuse faţă de un cetăţean străin. Astfel, pentru motive ce ţin de ordinea publică şi securitatea naţională, prevederile legale oferă posibilitatea de a dispune împotriva unui străin de la refuzul acordării vizei de intrare, nepermiterea intrării, acordarea deciziei de returnare, instituirea interdicţiei de intrare în ţară, refuzul acordării dreptului de şedere pe termen lung până la declararea ca indezirabil a acestuia, toate în funcţie de gradul de pericol social pentru ordinea publică sau securitatea naţională pe care un străin îl prezintă.
Măsura refuzului acordării dreptului de şedere pe termen lung a fost motivată prin indicarea temeiului de drept şi a situaţiei de fapt, în sensul că prezintă pericol pentru ordinea publică sau securitatea naţională faptul că reclamantul a iniţiat şi sprijinit activităţi al căror scop îl constituie săvârşirea de acte teroriste, expunerea în concret a împrejurărilor fiind contrară dispoziţiilor Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate.
Refuzul acordării dreptului de şedere pe termen lung nu are niciun efect în ceea ce priveşte dreptul de şedere temporară, aşa cum este prevăzut de art. 74 alin. (4) din O.U.G. nr. 194/2002 potrivit căruia "Refuzul acordării dreptului de şedere pe termen lung nu produce efecte juridice asupra dreptului de şedere al titularului cererii".
Intimata-pârâtă nu are atribuţii în domeniul securităţii naţionale, astfel încât nu avea cum să analizeze/valideze documentele transmise de Serviciul Român pentru Informaţii, astfel cum susţine recurentul-reclamant.
II. Soluţia instanţei de recurs
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte observă că recurentul-reclamant a formulat cerere de acordarea dreptului de şedere pe termen lung pe teritoriul României la data de 20.09.2019. Comisia special constituită în cadrul intimatului-pârât a propus respingerea cererii deoarece recurentul-reclamant prezintă pericol pentru securitatea naţională, nefiind astfel îndeplinită condiţia prevăzută de dispoziţiile art. 71 alin. (1), lit. f) din O.U.G. nr. 194/2002. În motivarea în fapt a măsurii se reţine că despre recurentul-reclamant "se deţin indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că a fost implicat în activităţi contrare securităţii naţionale, acte şi fapte care constituie ameninţări la adresa acesteia, conform art. 3, lit. i) şi lit. 1) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, republicată, în sensul că a iniţiat şi sprijinit activităţi al căror scop îl constituie săvârşirea de acte teroriste".
La baza măsurii contestate au stat informaţiile transmise de Serviciul Român de Informaţii prin adresa nr. x/14.02.2020 (document secret de stat, nivelul de clasificare strict secret), din care rezultă că recurentul-reclamant prezintă pericol pentru securitatea naţională a României.
La data de 11.03.2020 a fost comunicat recurentului-reclamant refuzul acordării dreptului de şedere pe termen lung pe teritoriul României, împreună cu motivarea în fapt şi în drept a acestui refuz. Informaţiile cuprinse în adresa nr. x/14.02.2020 nu au fost comunicate recurentului-reclamant, deoarece nu este o persoană autorizată pentru a avea acces la informaţiile strict secrete, conform Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate şi H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România.
Înalta Curte apreciază că măsura atacată îndeplineşte cerinţa motivării, prin indicarea temeiului de drept şi a situaţiei de fapt, în sensul că există indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că recurentul-reclamant a fost implicat în activităţi contrare securităţii naţionale, deoarece a iniţiat şi sprijinit activităţi al căror scop îl constituie săvârşirea de acte teroriste. Este interzisă expunerea concretă a împrejurărilor din care rezultă aceste indicii temeinice, fiind informaţii clasificate, la care recurentul-reclamant nu are acces, conform Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate. Înalta Curte a făcut demersuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu şi a acordat termen acestuia să studieze înscrisurile clasificate strict secret şi să pregătească apărarea.
Instanţei de judecată i-au fost comunicate înscrisurile care conţin informaţiile clasificate în condiţiile legii, pentru a aprecia cu privire la legalitatea şi proporţionalitatea măsurii constând în refuzul de acordare a dreptului de şedere pe termen lung.
Cu privire la aspectele de fond ce privesc măsura refuzului acordării dreptului de şedere pe termen lung pe teritoriul României, Înalta Curte observă că dreptul de şedere pe termen lung se acordă străinilor care, la data soluţionării cererii, sunt titulari ai unui drept de şedere temporară, condiţie pe care recurentul-reclamant o îndeplineşte.
Art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 prevede mai multe condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ, printre care la lit. f) este cea care impune ca solicitantul să nu prezinte pericol pentru securitatea naţională.
În mod legal, prima instanţă a apreciat că recurentul-reclamant prezintă pericol pentru securitatea naţională, deoarece indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că a fost implicat în activităţi contrare securităţii naţionale, în sensul că a iniţiat şi sprijinit activităţi al căror scop îl constituie săvârşirea de acte teroriste. Existenţa acestor indicii temeinice rezultă din adresa nr. x/14.02.2020, emisă de Serviciul Român de Informaţii (document secret de stat, nivelul de clasificare strict secret). Gradul de pericol pentru securitatea naţională se apreciază de organele competente potrivit legii, printre care şi Serviciul Român de Informaţii. Lipsa unui cazier cu infracţiuni săvârşite nu înseamnă că nu există un pericol pentru securitatea naţională, aşa cum afirmă recurentul-reclamant, deoarece existenţa acestui pericol nu rezultă întotdeauna din existenţa unor condamnări definitive pentru anumite infracţiuni, ci şi din împrejurări de fapt care nu au dus la condamnări penale.
Pe de altă parte, faptul că recurentul-reclamant este beneficiarul unui drept de şedere temporară este o condiţie necesară, dar nu şi suficientă pentru obţinerea dreptului de şedere pe termen lung. Obţinerea dreptului de şedere pe termen lung este condiţionată de îndeplinirea unor cerinţe mult mai stricte decât cele cerute pentru obţinerea dreptului de şedere temporară (cerinţe ce privesc inclusiv aprecierea gradului de pericol pentru securitatea naţională), de vreme ce situaţia juridică a titularului dreptului de şedere pe termen lung este mai favorabilă decât cea a titularului dreptului de şedere temporară, întrucât:
- şederea temporară se acordă pe perioade limitate de timp, străinii fiind nevoiţi să solicite prelungirea dreptului de şedere pe teritoriul României la expirarea perioadei pentru care le-a fost acordat acest drept, în caz contrar fiind obligaţi să părăsească ţara înainte de expirarea dreptului de şedere acordat anterior, conform art. 11 din O.U.G. nr. 194/2002).
Şederea pe termen lung se acordă pe perioadă nedeterminată şi permite străinului să-şi stabilească domiciliul în România, acesta având doar obligaţia de a-şi reînnoi permisul de şedere din 5 în 5 ani, pe baza dovezii deţinerii spaţiului de locuit pentru adresa unde va avea stabilit domiciliul.
- titularii dreptului de şedere pe termen lung beneficiază, în condiţiile legii, de tratament egal cu cetăţenii români, potrivit art. 75 din O.U.G. nr. 194/2002.
- titularii dreptului de şedere pe termen lung pe teritoriul României pot intra şi rămâne până la 90 de zile în orice stat membru U.E. fără obligativitatea obţinerii în prealabil a unei vize de intrare, fără ca autorităţile statului respectiv să mai procedeze la vreo verificare (în caz contrar, cetăţenii statelor terţe sunt supuşi unor verificări amănunţite).
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
În baza art. 71 alin. (1), lit. f) din O.U.G. nr. 194/2002, art. 488 alin. (1) pct. 8 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 827 din 18 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Stabileşte onorariul avocatului B., care a asigurat asistenţa juridică recurentului-reclamant A., potrivit O.U.G. nr. 51/2008, la suma de 940 RON.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2022.