Administrative challenge to Guarantee Fund payment decision rejected as tardy due to missed 10-day objection deadline

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 18.05.2020, reclamantul A., în contradictoriu cu Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi B. S.A., a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 14068/18.04.2018 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 70.000 euro cu titlu de daune morale pentru prejudiciul psiho - afectiv, în RON, reprezentând suma de 338.079 RON la cursul de schimb de 4,8297 RON/euro la data de 12.05.2020; obligarea pârâtului la plata sumei de 11.309,32 RON cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuielile efectuate până la data prezentei cu privire la spitalizare, transport, medicaţie, tratament recuperare, achiziţionare bunuri necesare în vederea recuperării, precum şi obligarea pârâtului la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2%/zi de întârziere pentru sumele solicitate începând cu 7.06.2016 şi la plata cheltuielilor de judecată.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 841 din 25 septembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B. S.A. PRIN C., invocate din oficiu.

A resspins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A admis excepţia tardivităţii, invocată de pârât.

A respins contestaţia formulată de reclamantul A., ca tardivă.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 841 din 25 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurentul - reclamant a arătat că este eronată opinia instanţei în sensul că la momentul depunerii contestaţiei, termenul de promovare a acesteia era împlinit raportat la prevederile art. 19 din Legea nr. 503/2004.

Decizia FGA 14068/18.04.2020 nu a fost comunicată recurentului la data de 26.04.2020. Instanţa de fond a reţinut greşit faptul că prin simpla trimitere a plicului la adresa recurentului, termenul de contestare începe să curgă de la momentul sosirii la destinaţie a plicului conţinând decizia. Prevederile art. 19 din Legea 503/2004 sunt mai mult decât elocvente, termenul curgând de la data comunicării deciziei, or decizia nu a fost comunicată până la data când a fost solicitată de către avocatul ales, respectiv la data de 07.04.2020.

Recurentul - reclamant a susţinut că nu se poate retine nici lipsa de diligenţă a sa cât timp nu s-a făcut dovada comunicării si avizării acestuia la adresa de domiciliul, în speţă plicul returnându-se la expeditor cu menţiunea "Expirat termenul de păstrare".

Prin urmare, în speţă, este incidentă a doua ipoteză reţinută şi curtea de apel, respectiv momentul declarării contestaţiei raportat la data recomunicării deciziei FGA.

În ceea ce priveşte prima ipoteză, arată faptul că nu avea cum să fi primit plicul deoarece în perioada în care s-a comunicat decizia, acesta nu se afla în localitate fapt atestat de documentele anexate, din care rezultă că pe toată durata lunii aprilie 2018 recurentul s-a aflat la cuscrii acestuia, în localitatea Căldăreşti nr. 476 jud. Buzău.

Nici a doua ipoteză de curgere a termenului de promovare a acţiunii recurentului nu poate fi reţinută. Astfel, la data de 07.04.2020 i-a fost comunicată Decizia 14068/18.04.2018, ca urmare a solicitării formulate de avocat. La data comunicării deciziei era in vigoare Decretul Presedintelui nr. 195/16.03.2020 privind instituirea stării de urgenţă. La art. 42 din decret se arată faptul că " Termenele de exercitare a căilor de atac în cauzele prevăzute la alin. (6), aflate în curs la data instituirii prezentei stări de urgenţă, se întrerup, urmând a. curge noi termene, de aceeasi durată, de la data încetării stării de urgenţă. În cauzele prevăzute la alin. (6) în care au fost declarate căi de atac până la data emiterii prezentului decret, dosarele se înaintează instanţei competente după încetarea stării de urgenţă."

Prin urmare, la data de 7.04.2020 erau incidente prevederile art. 42 din Decretul

Preşedintelui nr. 195/2020 care ulterior a fost prelungit prin Decretul Preşedintelui nr. 240/2020.

Astfel, la încetarea stării de urgenţă începea să curgă termenul de contestare a Deciziei FGA 14068/18.04.2020 respectiv acesta începea să curgă din data de 15.05.2020 si se împlinea la data de 25.05.2020.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând examinarea legalităţii Deciziei nr. 14068 din 18 aprilie 2018 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în temeiul art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, coroborat cu art. 19 din Legea nr. 503/2004, prin care s-a dispus admiterea în parte a cererii de plată formulată de reclamantul A..

Curtea de Apel a admis excepţia tardivităţii, invocată de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor prin întâmpinare, şi a respins acţiunea, ca tardivă, constatând că reclamantul A. a formulat plângere împotriva Deciziei nr. 14068/18.04.2018 cu nerespectarea termenului de 10 zile, prevăzut de art. 19 alin. (2) din Legea nr. 503/2004, având în vedere că decizia a fost comunicată acestuia la data de 26 aprilie 2018, iar contestaţia a fost depusă la 15 mai 2020.

Potrivit art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, "(5) În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere. Împotriva deciziei se poate formula contestaţie, în condiţiile prevăzute la art. 19 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare.", iar potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 503/2004, "(2) Împotriva deciziei, societatea de asigurare/reasigurare poate face contestaţie la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 10 zile de la data comunicării, sub sancţiunea decăderii."

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte reţine că termenul de 10 zile se aplică şi reclamantului, art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 făcând trimitere la acelaşi termen.

În cauză, decizia atacată a fost comunicată reclamantului, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, la data de 26.04.2018, plicul conţinând decizia fiind returnat de către oficiul poştal cu menţiunea "Expirat termenul de păstrare".

Acţiunea a fost înregistrată la instanţa la data de 15.05.2020 (prin e-mail), cu încălcarea termenului legal, prevăzut de art. 19 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Instanţa de control judiciar apreciază că retransmiterea unei copii a deciziei, prin e-mail, la data de 07.04.2020, la solicitarea reclamantului, prin reprezentanţi convenţionali (avocatul şi fiul reclamantului), nu are valoarea unei recomunicări a deciziei contestate, care sa-l repună pe reclamant în termenul de formulare a acţiunii. De altfel, pârâtul FGA a menţionat expres că această comunicare are scop de informare cu privire la procedura de comunicare anterioară.

Aşa cum a reţinut şi judecătorul fondului, instanţa, de principiu, poate acorda beneficiul termenului calculat în favoarea reclamantului din prisma invocării unor eventuale motive justificate pentru care nu a luat cunoştinţă de comunicarea din 26.04.2018, însă aceasta presupune formularea unei cereri exprese, cu indicarea motivelor împiedicării. În cauză, recurentul nu a formulat o cerere de repunere în termen, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 186 C. proc. civ.

Prin urmare, retransmiterea deciziei contestate la data de 07.04.2020 nu prezintă nicio relevanţă pentru calculul termenului prevăzut de art. 19 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Faţă de cele arătate anterior, nu se poate reţine incidenţa în cauză a prevederilor art. 42 din Decretul Preşedintelui nr. 195/2020 care a fost prelungit prin Decretul Preşedintelui nr. 240/2020, fiind nefondată susţinerea recurentului că termenul de contestare începea să curgă la încetarea stării de urgenţă, respectiv la data de 15.05.2020.

În concluzie, Înalta Curte constată că formularea contestaţiei s-a făcut cu nerespectarea termenului legal prevăzut în mod imperativ de dispoziţiile art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, coroborat cu art. 19 din Legea nr. 503/2004, motiv pentru care, este legală soluţia instanţei de fond de admitere a excepţiei tardivităţii cererii deduse judecăţii.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 841 din 25 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2022.