Pension House's appeal rejected; correction adding 200 RON litigation costs to prior award upheld

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de recurs declarată de pârâta Casa Naţională de Pensii Publice s-a solicitat casarea încheierii de şedinţă din 24 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin care s-a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei nr. 111/CA/2020 pronunţată în dosar nr. x/2020, în ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată.

În susţinerea cererii de recurs, recurenta-pârâtă Casa Naţională de Pensii Publice a apreciat că soluţia pronunţată de instanţa de fond a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv ale dispoziţiilor art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, în speţă fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În concret, recurenta-pârâtă a apreciat că îndreptarea de eroare materială din oficiu, pronunţată de instanţa de fond prin încheierea din 24 noiembrie 2020, a privit suplimentarea cheltuielilor de judecată la care aceasta a fost obligată cu suma de 200 RON, sumă ce presupunea valoarea cheltuielilor de judecată.

Or, în cauză prin raportare la prevederile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, pârâta nu este obligată la plata taxelor judiciare de timbru.

Înalta Curte reţine că intimatul-reclamant A. nu a formulat apărări în acest ciclu procesual, acesta depunând la dosarul cauzei, la data de 21 septembrie 2022 doar o cerere prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

II. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte, după examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, apreciază că recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Pensii Publice este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă apreciază în mod eronat că prin încheierea din 24 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul dispozitivului sentinţei nr. 111/CA/2020 pronunţată în dosar nr. x/2020, instanţa de fond a instituit în sarcina sa obligarea la plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de O.U.G. nr. 30/2013.

Prin soluţia adoptată de către instanţa de fond prin încheierea recurată, aceasta, în temeiul art. 442 alin. (1) C. proc. civ., a îndreptat eroarea prin care a omis să treacă în cuantumul cheltuielilor de judecată toate cheltuielile pe care reclamantul le-a efectuat cu acest litigiu, respectiv aceasta a omis să cuantifice şi suma de 200 RON, sumă ce reprezenta taxa de timbru achitată de reclamant la fond.

În aceste condiţii, critica recurentei-pârâte conform căreia potrivit art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 este scutită de la plata unei taxe judiciare de timbru, priveşte ipoteza în care pârâta investeşte instanţa de judecată cu o cerere de chemare în judecată, în condiţii expres prevăzute de legi speciale.

Or, în cauză, suma de 200 RON acordată suplimentar, prin încheierea de îndreptare eroare din 24 noiembrie 2020, nu reprezintă taxă judiciară de timbru stabilită în sarcina pârâtei, ci are titlul de cheltuială de judecată pe care reclamantul a făcut-o alături de suma de 2000 RON ce a reprezentat onorariu de avocat, în susţinerea demersului său judiciar.

Această sumă, ca şi suma de 2000 RON la care dispozitivul sentinţei nr. 111/CA/2020 făcea referire înainte de pronunţarea încheierii din 24.11.2020, este instituită în sarcina recurentei-pârâte în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ. conform căruia:, Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."

Cum în cauză, recurenta pârâtă a pierdut în primă instanţă procesul intentat de reclamant, iar acesta din urmă a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuililor de judecată, în mod corect instanţa, observând omisiunea din cunatumul sumei ce reprezenta cheltuieli de judecată a valorii de 200 RON, a pronunţat încheierea din 24 noiembrie 2020.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Pensii Publice împotriva încheierii din data de 24 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Pensii Publice împotriva încheierii din data de 24 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2022.