Nullity of cassation appeal for failure to substantiate specific grounds of illegality against lower court reasoning

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii dedusă judecăţii

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020, din data de 21.05.2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Fondul De Garantare A Asiguraţilor, anularea în întregime a deciziei emise de pârâtă nr. 23454 din data de 09.04.2020 şi obligarea acesteia la plata sumei de 26.355 RON.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 793 din data de 11 septembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 793 din data de 11 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, şi în rejudecare să se admită cererea de chemare în judecată.

În motivarea cererii de recurs, reclamanta a susţinut următoarele:

O dată cu emiterea deciziei sale nr. 23454 din data de 09.04.2020, intimata-parata Fondul de Garantare a Asiguratilor a gasit in mod surprinzator de cuviinta ca, procedand la respingerea cererii de Plata in favoarea sa a sumei totale de 26.355 RON, sa faca in mod expeditiv vorbire despre neindeplinirea de catre reclamantă, in termen de 10 de zile de la primirea notificarii de completare a dosarului de dauna, a obligatiei sale de depunere a sentintei civile nr. 1416 din data de 21.02.2017 a Judecatoriei Oradea, cu mentiunea referitoare la caracterul definitiv al acesteia, si a imputernicirii de reprezentare în relaţia cu pârâta a administratorului subscrisei, la care se mai adaugă extrasul bancar, se poate cu uşurinţă constata ca, in conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 213/2015, modificata si completata, precum şi in acelasi timp că, în conformitate cu prevederile art. 14, alin. (1), din Legea nr. 213/2015, modificata si completata.

Lăsând la o parte ca textul de lege este lipsit de claritate asupra formei de solicitare de catre pârâtă a completării documentaţiei şi/sau furnizării de informatii suplimentare, permiţănd în mod vădit ca neajunsurile referitoare la comunicarea acesteia să dea naştere unor situatii cu caracter pe nedrept prejudiciabil rezultând din neîndeplinirea în termenul legal de cel mult 10 zile a obligatiei de conformare, se poate cu usurinta constata că, o data cu depunerea cererii-tip motivată şi a înscrisurilor justificative in original pentru probarea cu exactitate a cuantumului despagubirilor (si anume - sentinta civila nr. 1416 din data de 21.02.2017 a Judecatoriei Oradea), S.C. "A." S.R.L. este in realitate in masura sa faca dovada caracterului temeinic al pretentiilor proprii pentru acoperirea pagubelor rezultând dintr-un eveniment asigurat, flind in mod evident vorba in cauza despre un eveniment rutier din culpa unui asigurat al B. S.A. şi răspunderea legală a pârâtei de asigurare a efectuarii platii despagubirii din disponibilitatile sale proprii.

În drept, recurenta-reclamantă nu a indicat niciun motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. în susţinerea cererii sale.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Fondul de Garantare al Asiguraţilor a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat să respingă recursul ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs invocată de intimatul-pârât Fondul de Garantare al Asiguraţilor, urmează a o admite pentru considerentele următoare:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a formulat veritabile critici la adresa sentinţei pronunţate de prima instanţă, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluţia pronunţată de Curtea de Apel ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii.

În critica sentinţei recurate, recurenta-reclamantă exprimă o serie de opinii care nu au nicio legătură cu critica sentinţei recurate, astfel că instanţa de control judiciar nu-şi poate exercita controlul în lipsa identificării unor critici argumentate faţă de sentinţa recurată.

Fără să combată în vreun fel raţionamentul instanţei de fond şi să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. s-a limitat, în susţinerea cererii de recurs la prezentarea unor texte de lege art. 11 şi art. 14 din Legea nr. 213/2015 şi critica faţă de acestea în sensul că nu prezintă claritate.

Or, această conduită procesuală urmăreşte o rejudecare a cauzei din partea instanţei de recurs fără un temei legal şi în condiţiile în care instanţa de fond şi-a exprimat raţionamentul juridic faţă litigiul dintre părţi în limitele în care a fost investită.

Pe de-o parte prezentarea unor argumente care nu critică efectiv legalitatea sentinţei recurate, iar pe de altă parte, reiterarea apărărilor exprimate deja în faţa instanţei de fond, nu pot fi supuse analizei instanţei de recurs, în măsura în care această instanţă are competenţa de analiză doar cu privire la elemente de nelegalitate ale sentinţei instanţei de fond.

În cauză, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că cererea de recurs reprezintă în concret intenţia pârâtei de a se rejudeca cauza într-o cale extraordinară de atac, deoarece soluţia instanţei de fond o nemulţumeşte, însă fără a invoca efectiv critici care să se circumscrie motivelor de casare.

În consecinţă, reţinând că nu este posibilă o încadrare a conţinutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 793 din data de 11 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2022.