Broadcaster's appeal rejected, RON 15,000 fine upheld for xenophobic slurs and unproven accusations on air.

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 20.08.2019, reclamanta A. S.R.L în contradictoriu cu pârâtul Consiliul National al Audiovizualului a solicitat instanţei de judecată să constate nulitatea Deciziei nr. 708/16.07.2019 emisă de Consiliul Naţional al Audiovizualului şi exonerarea de la plata amenzii contravenţionale în cuantum de 15.000 RON;

În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancţiunii contravenţionale cu avertisment/somaţie sau reducerea sancţiunii contravenţionale proporţional cu gradul de pericol social, în principal la minimul acesteia de 5.000 RON.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 90 din data de 10 februarie 2020, Curtea a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

A susţinut recurenta-reclamantă că hotărârea recurată este pronunţată cu interpretarea greşită şi încălcarea dispoziţiilor art. 40 alin. (4), art. 47 alin. (3) şi art. 67 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare, în directă raportare la dreptul de exprimare, în raportare la dispoziţiile din Constituţia României, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi ale deciziilor Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Jurisprudenţa CEDO relevă, Cauza Corneliu Popa contra României, Cauza Bugan contra României, Cauza Mazăre şi Cumpănă contra României, Cauza Pauliukiene şi Pauliukas contra Lituaniei, Cauza Verlagsgruppe News GMBH contra Austriei, câteva idei fundamentale aplicabile speţei, şi anume că libertatea de exprimare a presei este mult mai largă decât libertatea de exprimare a altor persoane şi în măsura în care informaţiile relatate în presă au o minimă bază factuală, sunt justificate prin prisma libertăţii de exprimare, nefiind admisă cenzurarea lor.

În ceea ce priveşte emisiunea "Lumea lui B." din 06 iunie 2019, toate afirmaţiile jurnalistului trebuie analizate prin prisma dreptului la liberă exprimare, astfel cum este definit prin art. 10 din Convenţie, în raportare la calitatea de jurnalist a domnului B., dar şi în raportare la faptul că afirmaţiile jurnalistului vizează un subiect de larg interes public, în contextul situaţiei tensionate dintre persoanele aflate la manifestaţiile din Valea Uzului. Jurnalistul a vizat prin afirmaţiile sale în stilul caracteristic emisiunii sale persoana preşedintelui C. şi pe Preşedintele D. toate afirmaţiile acestuia având în caracterul unor informaţii care respectă dreptul la liberă exprimare.

De asemenea recurentul apreciază că afirmaţiile jurnalistului B. la adresa unui secretar de stat sunt sancţionate nelegal, precum şi cele privitoare la etnia maghiară.

Subliniază recurentul că emisiunea "Lumea lui B.", o emisiune neconvenţională cu elemente de pamflet şi umor de calitate, iar caracterul emisiunii a mai fost analizat într-o serie de litigii cu obiect asemănător, soluţiile fiind favorabile, în sensul celor arătate mai sus.

Faţă de cele reţinute de prima instanţă, instanţa de control este chemată să verifice dacă într-adevăr afirmaţiile jurnalistului la adresa persoanelor înfierate se circumscriu sau nu jurisprudenţei CEDO, reprezentând sau nu o violare a art. 10 din Convenţie. Din analiza acestei jurisprudenţe (Cauza Petrina contra României, Cauza Albert-Engelmann-Gcsellschaft MBH contra Austriei), rezultă că, atunci când ne aflăm în prezenţa afirmaţiilor critice pe care presa le face cu privire la oamenii politici, controlul european este total, protecţia Convenţiei este maximă.

Subiectul de interes public tratat de jurnalistul B. s-a bazat pe articolele anterioare şi de notorietate. Este adevărat că în cadrul emisiunii se folosesc o serie de cuvinte şi expresii care pot fi caracterizate ca fiind exacerbate în contextul factual, dar acest lucru se datorează caracterului pamfletar al emisiunii, menit să stârnească interesul auditoriului.

De asemenea, este mai puţin importantă forma concretă de expresie, care poate fi chiar şi injurioasă, sub rezerva ca cele afirmate să nască o dezbatere de interes public, fără a viza în mod exclusiv viaţa privată a omului public. Deci, şi dacă s-ar admite existenţa unor asemenea afirmaţii ale jurnalistului, acestea se circumscriu oricum aceluiaşi drept la liberă exprimare, astfel cum este interpretat de jurisprudenţa CEDO.

Instanţa de fond, prin sentinţa recurată, a interpretat greşit şi a încălcat dispoziţiile art. 40, art. 47 şi 67 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul audiovizualului, prin raportare la dreptul la liberă exprimare, la dispoziţiile Constituţiei României, la dispoziţiile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi la deciziile Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Referitor la emisiunea "E." din 06 iunie 2019, prin care s-a dezbătut situaţia de la Valea Uzului, jurnalistul F. a avut o dezbatere cu un om politic, fost Preşedinte al României, iar faptele reţinute ca având caracter contravenţional reprezintă opinia unui om politic.

Pentru faptul că faptele/afirmaţiile reţinute în vederea aplicării contravenţiei reprezintă judecata de valoare şi opinii prezentate de un invitat care deţineo funcţie politică, în speţă asancţiunea nu poate subzista.

Pe cale de consecinţă, toate faptele reţinute în vederea aplicării unei sancţiuni contravenţioanle, apreciază recurenta-reclamantă că se circumscriu dreptului la liberă exprimare, neconstituind o încălcare a art. 40 alin. (5) din Codul audiovizualului.

La termenul de judecată din 12 aprilie 2022, recurenta-reclamantă a formulat cerere de suspendare facultativă a cauzei în temeiul art. 413 C. proc. civ. până la soluţionarea excepţiei de de neconstituţionalitate a prevederilor art. 91 alin. (1) din Legea Audiovizualului.

3. Apărările formulate

Intimatul-pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a soluţionării cauzei, întemeiată pe dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. reglementează un caz de suspendare facultativă a judecăţii, ceea ce presupune o analiză din partea instanţei asupra oportunităţii suspendării judecării cauzei.

În cauza de faţă, în raport de soluţia de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 91 alin. (1) teza finală din Legea audiovizualului nr. 504/2002, pronunţată prin încheierea din 16 noiembrie 2022, în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte apreciază că suspendarea judecării prezentului recurs în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu este oportună, adoptarea acestei măsuri putând conduce la o temporizare excesivă a soluţionării unei căi extraordinare de atac.

Este de observat că, în cazul sesizării Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate invocată în cursul soluţionării unei cereri de chemare în judecată sau a unei căi de atac, măsura suspendării judecării pricinii nu mai este prevăzută de lege, odată cu abrogarea, prin art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010, a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 care prevedeau suspendarea de drept a judecării cererilor pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.

Abrogarea acestor dispoziţii a fost însoţită de reglementarea unui caz de revizuire suplimentar în materie civilă, de natură să asigure părţilor garanţiile specifice dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., potrivit căruia revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă, ulterior rămânerii definitive a hotărârii, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii.

În concluzie, apreciind că măsura suspendării soluţionării recursului nu este oportună, iar în cazul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate există un remediu procedural, constând în revizuirea hotărârii pronunţate de instanţa de control judiciar, Înalta Curte va respinge cererea de suspendare formulată de intimata-reclamantă.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă şi cu apărările formulate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, neputându-se reţine incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că prima instanţă ar fi încălcat sau aplicat greşit normele de drept material.

Recurenta-reclamanta A. S.R.L. a supus controlului de legalitate Decizia nr. 708 din 16.07.2019, Consiliul Naţional al Audiovizualului (denumit în continuare "CNA") a sancţionat A. S.R.L. (denumit în contunuare A.) prin care a fost sancţionat cu amendă de 15.000 RON pentru încălcarea prevederilor articolelor 40 alin. (4), (47) alin. (3) şi 67 din Decizia Consiliului Naţional al Audiovizualului nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare (denumit în continuare "Codul audiovizualului").

În esenţă, în sarcina reclamantei s-a reţinut că ediţia emisiunii "Lumea lui B." din 06.06.2019 a fost difuzată cu încălcarea prevederilor legale anterior citate, respectiv că, în cadrul acestora, prezentatorul a promovat un discurs ostil la adresa etniei maghiare, prin afirmaţii defăimătoare la adresa acesteia, a folosit un limbaj injurios, nu a asigurat o distincţie clară între fapte şi opinii, contravenind exigenţei de imparţialitate.

Cu privire la situaţia de fapt care a condus la starea litigioasă dintre părţi se reţine că, la data de 06.06.2019, în intervalul orar 23:00-23:54, postul A. a difuzat emisiunea "Lumea lui B.". Potrivit raportului, în cadrul acesteia, moderatorul a făcut comentarii cu privire la incidentele din cimitirul de la Valea Uzului.

Analizând conţinutul redat anterior şi vizionând înregistrări, membrii Consiliului au constatat că emisiunea "Lumea lui B." din 06.06.2019 a fost difuzată cu încălcarea prevederilor art. 47 alin. (3) şi 67 din Codul audiovizualului.

Astfel, membrii Consiliului au constatat că, în contextul subiectului despre incidentele din cimitirul de la Valea Uzului, prezentatorul a promovat un discurs ostil la adresa etniei maghiare, prin afirmaţii defăimătoare la adresa acesteia, în condiţiile în care norma invocată interzice difuzarea în programele audiovizuale de afirmaţii defăimătoare generalizatoare la adresa unui grup/comunităţi definit(e) de gen, vârstă, rasă, etnie, naţionalitate, cetăţenie, credinţe religioase, orientare sexuală, nivel de educaţie, categorie socială, afecţiuni medicale sau caracteristici fizice.

În aceeaşi şedinţă publică, vizionând şi analizând emisiunea "E." difuzată în data de 06.06.2019, Consiliul a constatat şi încălcarea art. 40 alin. (4) din Codul audiovizualului, potrivit căruia moderatorii programelor au obligaţia să solicite ferm interlocutorilor să probeze afirmaţiile acuzatoare, pentru a permite publicului să evalueze cât de justificate sunt acestea.

Membrii Consiliului au constatat că, în contextul subiectului despre incidentele din cimitirul de la Valea Uzului, invitatul emisiunii a făcut unele afirmaţii acuzatoare, iar moderatorul nu i-a solicitat să le probeze. În aceste condiţii, Consiliul a reţinut că moderatorul nu şi-a îndeplinit obligaţia legală instituită în sarcina sa, în sensul căreia ar fi trebuit să solicite ferm interlocutorului să probeze acuzaţiile, pentru a permite publicului să evalueze cât de justificate sunt acestea.

Faţă de aceste aspecte, ţinând cont de criteriile legale de individualizare a sancţiunii prevăzute la art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului, CNA a decis sancţionarea reclamantei A. cu amendă de 15.000 RON.

Instanţa de fond a menţinut decizia emisă de Consiliul Naţional al Audiovizualului, soluţie împărătăşită de instanţa de control judiciar.

Nu pot fi reţinute susţinerile recurentei-reclamante vizând interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 47 alin. (3) şi 67 din Codul audiovizualului având în vedere caracterul şi modalitatea de desfăşurare a emisiunii "Lumea lui B." din 06.06.2019.

Recurenta-reclamantă apreciază că emisiunea care a făcut obiectul actului sancţionator, respectiv că are un caracter neconvenţional cu elemente de pamflet şi umor de calitate şi că afirmaţiile jurnalistului, formulate în cadrul emisiunilor, nu reprezintă altceva decât simple judecăţi de valoare şi se circumscriu dreptului la liberă exprimare, garantat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi de Constituţia României.

Or, discursul moderatorului, nu poate fi privit din această perspectivă în măsura în care aceste afirmaţii nu fac altceva decât să aducă atingere dreptului la propria imagine a persoanelor vizate, fapt prohibit de normele legale, dar şi să aibă un caracter pe alocuri xenofob. În acest sens, Curtea reţine că, experesii precum:

- "maghiarii în momentul de faţă profită de această tensiune, o escaladare interetnică, cum i s-a spus imediat, şi încearcă să se victimizeze deşi la origine ei au fost cei care, le reamintim, tuturor celor care vor să abordeze acest subiect, că iniţial etnicii maghiari au fost cei care au pus nişte pungi de gunoi peste crucile eroilor români, acolo";

- "deci în cazul de faţă românii nu pot fi traşi la răspundere. Da? Atâta timp cât ei ce au comis? Că au intrat acolo, au forţat o uşă, au intrat peste maghiarii respectivi, i-au îmbrâncit un pic. Ei sunt la ei acasă. Deci asta se ia prima dată în calcul, da. Nu e vorba de violenţă aici, e vorba pur şi simplu de a intra pe teritoriul tău, de a intra în posesia unui loc pe care îl deţii prin lege. Faptul că la noi nu se respectă legea şi că astfel de subiecte sunt vulnerabile pentru că nimeni nu le protejează, nu înseamnă că ai dreptate";

- "maghiarii, l-aţi auzit pe G. mai devreme spunând un lucru foarte interesant, au apelat chiar şi la iredentişti de la ei din ţară. Adică nişte extremişti aduşi de la Budapesta cu autocarele ca să creeze un pic de diversiune acolo, ei simţind că e nevoie de un pic de sămânţă de scandal, care după aia să fie pulverizată şi ei să se victimizeze peste tot prin Europa. Nu contează asta. Deci noi dacă am fi un stat corect aici, am lua o decizie în favoarea cetăţenilor români şi evident şi a morţilor români. Pentru că nu intervine nimeni din exterior";

- "pe teritoriul tău, trebuie să-ţi faci dreptate acolo, că altfel or să vină toţi, până la urmă, să te mănânce şi să te fure. Aşia sunt în stare să aducă autocare. Vă daţi seama, să baţi atâta drum din Ungaria până la Valea Uzului cu nişte microbuze, cu nişte autocare pe drumurile alea imposibile din zona respectivă, să vii doar ca să creezi diversiune acolo. Să dai şi tu nişte pumni. Atâta doar că până la urmă românii erau mai mulţi, înţeleg. Erau vreo mie de oameni aproximativ şi nu le-a mai ieşit maghiarilor... Sigur, fiecare o să spună ce vrea. Aşştia o să trâmbiţeze, o să vedeţi că problema va mai ocupa spectrul public o vreme de aici înainte tocmai din aceste motive pentru că maghiarii au impresia că-şi pot permite orice. Asta e o problemă care trebuia rezolvată în mod foarte clar. Asta este ţara noastră, noi decidem. Voi, dacă vă convine bine, dacă nu, marş afară! Da? Că e foarte simplu. Aici noi decidem, nu decide Uniunea Europeană";

- "maghiarii, care, nici ei n-au foarte mare activitate în Europa, nu-i bagă nimeni în seamă, ei sunt acolo izolaţi de restul lumii, în comunitatea lor, nu vorbesc altă limbă, s-au înstrăinat, sunt ca în junglă acolo pe teritoriul lor. Bătăliile lor sunt dintr-astea: să mai dezgroape nişte morţi, să mai creeze diversiune pe undeva. Ei maschează doar faptul că ar avea relaţii bune cu celelalte ţări. N-au relaţii bune cu nimeni. Austriecii nu-i bagă în seamă iar cu celelalte ţări, Slovacia, Serbia, România, Croaţia, au relaţii proaste. ..., vorba francezului. Adică mediocre, împărţite, aşa, nu sunt nişte relaţii pe care să te boţi baza. Ei nu se înţeleg cu nimeni, asta este ideea, altfel cum adică, să trimită o ţară străină microbuze cu diversionişti care să vină şi să creeze... Pentru ce să-i trimiţi pe ăia? Asta este înfiorător";

- "bineînţeles că n-aţi trimis pe nimeni şi tot voi sunteţi ăia revoltaţi în permanenţă. Dar încă o dată de scos aici în evidenţă este această simbolistică a judeţului Harghita. Domnule, dacă arunci un ac în culorile României, un ac, oriunde pe teritoriul judeţului Harghita, sar imediat toţi. Dar domnilor, staţi un pic. De când Harghita nu mai aparţine României? Că asta e chiar culmea! Ce contează că se vorbeşte maghiară acolo? Nu sunteţi în România? De unde şi până unde... deci judeţul acela, după cum vedeţi, este considerat de etnia maghiară, de C. şi de cei care locuiesc acolo ca aparţinând Ungariei. Ei trimit microbuze cu diversionişti acolo, fac ce vor, este luat la rost primarul din Dărmăneşti şi prin intermediul lui şi statul român pentru că îşi permite să intre în treburile judeţului Harghita. Dar staţi un pic. Nu cumva ajungem la vorba pe care o tot spuneam noi în emisiunea asta? Că în Harghita nu mai poţi să faci nimic dacă etnicii maghiari sau C.-ul nu sunt de acord? Că nu mai poţi să vorbeşti un cuvânt în româneşte dacă nu vor ăia, domnu Preşedinte?"

Libertatea de exprimare, invocată de recurentă, poate face obiectul unor limitări în condiţiile legii.. însă în condiţiile în care au fost prezentate într-un program audiovizual afirmaţii defăimătoare generalizate la adresa unei etnii, nu se poate justifica în cauză ca astfel de afirmaţii se integrează în spectrul dreptului la liberă exprimare

Astfel, contrar alegaţiilor recurentei, în sensul că forma concretă de expresie poate fi chiar injurioasă, circumscriindu-se dreptului la liberă exprimare, Înalta Curte apreciază că dreptul la liberă exprimare nu este incompatibil cu folosirea unui limbaj civilizat, jurnalistul/moderatorul emisiunii având obligaţia de a nu încălca normele din Codul audiovizualului, în sensul folosirii unui limbaj injurios, care să afecteze demnitatea persoanelor sau unei etnii vizate de jurnalistul emisiunii.

De asemenea, argumentul recurentei că ar fi vorba despre judecăţi de valoare nu poate fi reţinut. Expresiile folosite de moderatorul emisiunii nu reprezintă judecăţi de valoare, admisibile în cadrul discutării unui subiect de interes, ci expresii injurioase, care nu erau necesare pentru a exprima o opinie, fie ea şi negativă despre o persoană publică, politician sau sportiv.

Folosirea termenilor anterior menţionaţi, pentru a caracteriza o anumită etnie, depăşeşte limitele unei "emisiuni neconvenţionale cu elemente de pamflet", care se vrea a avea "şi umor de calitate", după cum o descrie recurenta-reclamantă. Aceste expresii jignitoare sunt de natură să afecteze reputaţia, onoarea, imaginea publică şi demnitatea persoanelor sau etniei vizate, fără a aduce publicului căruia i se adresează vreo informaţie sau comunicare necesară şi utilă cu privire la subiectul discutat.

Deci, limbajul injurios, insultător nu reprezintă o judecată de valoare şi nu poate avea nicio justificare în economia discursului, depăşind limitele exerciţiului firesc al dreptului de liberă exprimare.

În ceea ce priveşte caracterul sancţiunii aplicate în urma evenimentelor petrecute în cadrul emisiunii "E." difuzată în data de 06.06.2019, Înalta Curte constată că şi în acest caz instanţa de fond a făcutr o judecată corectă, constatând că în mod judicios s-a reţinut încălcarea art. 40 alin. (4) din Codul audiovizualului, potrivit căruia moderatorii programelor au obligaţia să solicite ferm interlocutorilor să probeze afirmaţiile acuzatoare, pentru a permite publicului să evalueze cât de justificate sunt acestea.

În cadrul emisiunii, s-a susţinut că întregul "conflict este plecat de la extremişti maghiari, ungurii au adus microbuze cu oameni din Ungaria", "(. . . . . . . . . .) se pare că ungurii au adus cu microbuze şi din Ungaria oameni care să fie acolo pentru că n-au găsit suficienţi extremişti printre cetăţenii români, etnici maghiari" etc.

Astfel, invitatul a făcut anumite afirmaţii cu caracter acuzator, iar în palicare prevederilor legale în materia adudiovizualului, moderatorul emisiunii avea obligaţia să solicite invitatului să-şi probeze afirmaţiile sau să indice că acestea fac referire la fapte notorii pentru a permite publicului să evalueze caracterul judicios al acestora.

Aşadar şi în acest caz actul administrativ contestat se constată că a fost emis cu aplicare corectă a legii, iar instanţa de fond în analiza sa contencioasă a confirmat caracterul legal al acestuia, considerente pentru care criticile emise de recurenta-reclamantă sunt nefondate.

Referitor la invocarea jurisprudenţei CEDO, Înalta Curte reţine că, potrivit acesteia, libertatea de exprimare, garantată de art. 10 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, constituie unul din fundamentele esenţiale ale unei societăţi democratice şi una din cerinţele prioritare ale progresului societăţii. Conform art. 10 paragraful (2) din Convenţie, exercitarea libertăţilor cuprinse în dreptul la libertatea de exprimare comportă îndatoriri şi responsabilităţi şi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare într-o societate democratică.

CEDO a statuat, de asemenea, cu valoare de principiu, că oricine, inclusiv un jurnalist, care exercită libertatea sa de exprimare, îşi asumă "îndatoriri şi responsabilităţi" a căror întindere depinde de situaţia concretă în discuţie. Prin urmare, Curtea a decis că numai prin respectarea "îndatoririlor şi responsabilităţilor" ce-i revin, presa îşi îndeplineşte funcţia sa esenţială într-o societate democratică, fără a depăşi anumite limite, având misiunea de a comunica numai informaţii de interes public, în sensul dat acestei noţiuni în jurisprudenţa Curţii (Hotărârea Tammer c. Estoniei, 6 februarie 2001).

Contrar susţinerilor recurentei, exprimarea de către jurnalist a propriei opinii referitoare la subiectele discutate nu se poate face în orice condiţii şi în orice mod. Calitatea de formator de opinie a realizatorului emisiunii presupune o respectare riguroasă a principiilor de etică şi deontologie profesională şi trebuie să fie în concordanţă cu obligaţiile expres prevăzute de legislaţia audiovizuală, astfel că manifestările din cadrul emisiunii Lumea lui B. din 06 iunie 2019 au încălcat dispoziţiilor cuprinse la art. 40 alin. (4) şi art. 47 alin. (3) din Codul audiovizualului, cum corect s-a reţinut în considerentele sentinţei recurate.

Totodată lipsa de acţiune a moderatorului emisiunii E. de la aceeaşi dată, prin omisiunea de a solicita invitatului său să probeze afirmaţiile pe care le face în măsura în care acestea aveau un caracter acuzator atrage încălcarea prevederilor art. 67 din Codul audiovizualului.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, reţinând că soluţia pronunţată de prima instanţă este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare facultativă a judecării recursului formulată de recurentul A. S.R.L..

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 90 din data de 10 februarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2022.