Nullity of appeal for failure to substantiate grounds of illegality in judicial review of administrative court acts
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appeal null and void for lack of proper motivation, thereby leaving the first-instance decision intact. The case involved a civil party attempting to challenge an administrative ruling that had previously dismissed her lawsuit against judicial bodies and the state as inadmissible; her lawsuit sought modifications to court financial reports, annulment of judicial acts, and finding of omissions related to a fraudulent lease annex. Relying on Articles 486(1)(d), 488, and 489(2) of the Code of Civil Procedure, the court determined that the appellant failed to articulate specific legal errors or address the lower court’s reasoning on admissibility, instead merely reiterating arguments on the merits and criticizing judicial conduct, which does not satisfy the strict requirements for an extraordinary appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ; Nullity of appeal for failure to substantiate grounds of illegality in judicial review of administrative court acts: Împotriva sentinţei nr. 145/2020 din data de 26 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. prin care în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara a solicitat admiterea recursului casarea sentinţei şi în rejudecarea litigiului în fond, să se dispună admiterea cererii ca fiind legală şi temeinică.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii dedusă judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal în data de 21.07.2020 sub nr. x/2020 reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele: Curtea de Apel Galaţi; Tribunalul Galaţi; Consiliul Superior al Magistraturii şi Statul Român:
- Modificarea în parte a Raportului de bilanţ pe anul 2019 al Curţii de Apel Galaţi;
- "Anularea actelor administrative date de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2019 ca fiind nelegale. Suspendarea executării Hotărârii nr. 200/13.03.2020".
- "Constatarea faptelor de omisiune a sesizării şi nedenunţării la momentul constatării acestora de către autorităţile investite cu putere publică, cu privire la faptul că pe perioada derulării unui contract de închiriere 20.12.2016-02.12.2018 perfect valabil, mandatarul în numele şi pe seama mandantului B., la data de 23.01.2018 a fost scris şi semnat fără acordul părţilor contractante un Act adiţional semnat în fals care a fost depus în dosarele instanţelor de judecată şi la DGRFP - AJFP Galaţi, act ilicit care a produse efecte juridice(...)".
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 145/2020 din data de 26 noiembrie 2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Apel Galaţi, Tribunalul Galaţi, Consiliul Superior al Magistraturii, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, astfel cum a fost precizată în cererea din 03.08.2020, ca fiind inadmisibilă.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 145/2020 din data de 26 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. prin care în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara a solicitat admiterea recursului casarea sentinţei şi în rejudecarea litigiului în fond, să se dispună admiterea cererii ca fiind legală şi temeinică.
În susţinerea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a exprimat argumente prezentate în faţa instanţei de fond în legătură cu activitatea şi conduita judecătorului care a soluţionat dosarul nr. x/2019 şi dosarul nr. x/2020.
Recurenta-reclamantă a indicat în susţinerea recursului motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă Curtea de Apel Galaţi a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondată.
Initmatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat să respingă recursul ca nefondat.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză
Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs invocată de intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii, urmează a o admite pentru considerentele următoare:
Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.
Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.
În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.
Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
În speţă, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a formulat veritabile critici la adresa sentinţei pronunţate de prima instanţă, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluţia pronunţată de Curtea de Apel ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii.
În critica sentinţei recurate, recurenta-reclamantă exprimă o serie de opinii care nu au nicio legătură cu critica sentinţei recurate, astfel că instanţa de control judiciar nu-şi poate exercita controlul în lipsa identificării unor critici argumentate faţă de sentinţa recurată.
Fără să combată în vreun fel raţionamentul instanţei de fond şi să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta-reclamantă A. s-a limitat, în susţinerea cererii de recurs la prezentarea unor situaţii ce ţin de modalitatea de soluţioanare şi conduita judecătorului care a soluţionat dosarul nr. x/2019 şi dosarul nr. x/2020.
Or, această proziţie procesuală adoptată de recurneta-reclamantă urmăreşte o rejudecare a cauzei din partea instanţei de recurs fără un temei legal şi fără o argumentare a recursului în conformitate cu prevederile art. 488 C. proc. civ.
Pe de-o parte prezentarea unor argumente care nu critică efectiv legalitatea sentinţei recurate, iar pe de altă parte, reiterarea apărărilor exprimate deja în faţa instanţei de fond, nu pot fi supuse analizei instanţei de recurs, în măsura în care această instanţă are competenţa de analiză doar cu privire la elemente de nelegalitate ale sentinţei instanţei de fond.
Totodată, soluţia instanţei de fond nu a vizat fondul cauzei, ci a avut în vedere admisibilitatea cererii de chemare în judecată, astfel că, recurenta avea obligaţia legală de a critica sentinţa recurată doar cu privire la soluţia adoptată de către instanţă sub aspectul admisibilităţi.
Deşi, citează ca temei juridic în susţinerea cererii, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest motiv de casare este indicat formal, şi nu este argumentată în concretă de niciunul din raţionamentele emise de reclamantă.
În cauză, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că cererea de recurs reprezintă în concret intenţia reclaamntei de a se rejudeca cauza într-o cale extraordinară de atac, deoarece soluţia instanţei de fond o nemulţumeşte, însă fără a invoca efectiv critici care să se circumscrie motivelor de casare.
În consecinţă, reţinând că nu este posibilă o încadrare a conţinutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 145/2020 din data de 26 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nemotivat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2022.