Tax refund interest liability and litigation cost exemption following pre-trial default notice

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta ANAF - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 76.996 RON reprezentând contravaloarea taxelor speciale pentru autoturisme si autovehicule, taxelor de poluare pentru autovehicule. taxelor pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule si timbre de mediu pentru autovehicule si dobânzi datorate si neachitate până la acest moment de către parată, obligarea paratei la comunicarea situaţiei centralizate privind sumele achitate in temeiul cererilor de restituire formulate. care sa permită identificarea taxelor si dobânzilor restituite si data achitării acestora, precum si modul de imputare a plaţilor efectuate, obligarea paratei la plata integrala a dobânzii legale aferente debitului neachitat in cuantum de 0.02% pe zi de întârziere conform prevederilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de Urgenţă nr. x coroborat cu art. 174 alin. (5) din Codul de Proceduri Fiscala cu modificările si completările ulterioare, sume datorate pentru perioada cuprinsa intre data perceperii si data restituirii elective a sumelor de bani. cu menţiunea ca această suma va putea fi indicaţi exact de către reclamantă după ce i se va comunica imputaţia plaţilor de pana acum făcute cu titlu de "restituire taxa auto", cu cheltuieli de judecată.

Prin precizarea de acţiune depusă la dosar la data de 09.09.2020, anterior primului termen de judecată, reclamanta a modificat obiectul şi câtimea obiectului cererii, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 116.787 RON reprezentând dobânda fiscală, solicitând, aşadar pronunţarea unei hotărâri prin care să se ia act de recunoaşterea pretenţiilor emanând de la pârât.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 156/2020 din data de 5 noiembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili, astfel cum a fost precizată şi pe cale de consecinţă a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 116.787 RON reprezentând dobânzi aferente taxelor speciale pentru autoturisme şi autovehicule, taxelor de poluare pentru autovehicule, taxelor pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi timbrelor de mediu pentru autovehicule achitate de reclamantă.

A obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2328,18 RON reprezentând cheltuieli de judecată (taxă de timbru şi onorariu avocaţial).

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 156/2020 din data de 5 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, pârâta a susţinut că în cauză în mod greşit a reţinut instanţa de fond că este aplicabil art. 436 C. proc. civ. în condiţiile în care pârâta a invederat instanţei faptul că a restituit reclamantei suma de 208.548 RON aferente unui număr de 84 de restituiri de taxă auto.

Recurenta-pârâtă a apreciat că faţă de aceste argumente instanaţ de fond trebuia să constate că acţiunea este lipsită de obiect, în condiţiile în care ea a demarat procedura de soluţionare a cererilor de plată a dobânzilor aferente debitului restituit.

În ceea ce priveşte soluţia de obligare la plata cheltuielilor de judecată, recurenta-pârâta apreciază că şi această soluţie este nelegală întrucât prin raportare la situiaţia de fapt nu se află în culpă procesuală, ea nefăcând altceva decât aplicarea dispoziţiilor legale în materie.

Pentru toate aceste aspecte, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea căii de atac.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L.a depus întâmpinare faţă de recursul declarat de pârâtă, prin care a solicitat respingerea lui ca fiind nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate de pârâtă şi a apărărilor formulate de către intimata-reclamantă, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

În speţă, cu privire la situaţia de fapt, Înalta Curte reţine sumar că, intimata-reclamantă a investit instanţa de contencios administrativ cu cerere de chemare în judecată prin care a solicitat iniţial obligarea pârâtei la plata sumei de 76.996 RON reprezentând debit principal, la care să se adauge dobânda legală în materie fiscală calculată conform prevederilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 52/2017 rap. la art. 174 alin. (5) Codul de procedură fiscală.

Aceste pretenţii au rezultat în urma achitării de către reclamantă a sumei totale de 797.070 RON cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme şi autovehicule/taxa de poluare, pentru un număr de aproximativ 404 autovehicule rutiere achiziţionate/înmatriculate şi a restituirii acestor sume, iar urmare a declarării ca nelegale a acestor taxe şi a stabilirii pe calea Ordonanţei de Urgenţa nr. 52/2017 a condiţiilor de restituire a sumelor achitate fără o justificare legitima, a solicitat pârâtei restituirea integrala a sumelor achitate, cu plata unei dobânzi in cuantum de 0,02% pe zi din valoarea taxelor achitate de la data perceperii fiecăreia dintre taxe si pana la restituirea fiecăreia dintre acestea conform art. 1 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Aşadar, Înalta Curte reţine că pretenţiile intimatei-reclamante au vizat restituirea integrală a sumei de 116.787 RON reprezentând dobânda fiscală, solicitată prin precizarea la acţiune depusă la dosar la data de 09.09.2020.

În acest context, analizând prima critică formulată de recurenta-pârâtă conform căreia instanţa de fond în măsura în care a luat act de poziţia pârâtei că înţelege să achite şi celelalte pretenţii ar fi trebuit să pronunţe o hotărâre prin care să se constate că acţiunea a rămas fără obiect, Înalta Curte apreciză că este o critică neîntemeiată.

În mod corect instanţa de fond, prin raportare la poziţia procesuală a pârâtei conform căreia aceasta a precizat că a achitat debitul principal şi urmează să achite suma de 116.787 RON, dar şi a faptului că anterior primului termen de judecată reclamanta şi-a precizat acţiunea cu privire la valoarea debitului solicitat, a reţinut că excepţia lipsei de obiect a acţiunii este neavenită.

Înalta Curte reţine că în mod judicios, instanţa de fond a reţinut că la momentul pronunţării hotărârii, debitul nu era achitat de către pârâtă.

În ceea ce priveşte acordarea cheltuielilor de judecată, acesta fiind şi interesul principal în promovarea cererii de recurs de către recurenta-pârâtă, Înalta Curte apreciază că şi criticile ce vizează această soluţie pronunţată de către instanţa de fond sunt neîntemeiate.

În condiţiile în care, prin întâmpinarea formulată în faţa instanţei de fond pârâta recunoaşte existenţa debitului solicitat prin precizarea la cererea de chemare în judecată, în mod corect instanţa de fond a reţinut că este investiă cu pronunţarea unei hotărâri prin care să ia act de recunoaşterea totală a pretenţiilor reclamantei şi astfel a făcut aplicarea în speţă, a prevederilor art. 436 C. proc. civ.

În raport de această situaţie, instanţa de fond cu privire la capătul de cerere privitor la cheltuielile de judecată în mod corect a făcut aplicarea prevederilro art. 454 C. proc. civ. În conformitatea cu aceste prevederi: "Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepţia cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. Dispoziţiile art. 1.522 alin. (5) din C. civ. rămân aplicabile."

Or, în mod corect a reţinut instanţa de fond că pârâta nu se încadrează primei ipoteze pentru a fi exonerat de la plata cheltuielilor de judecată deoarece, prin Notificarea comunicată la data de 29.10.2019, intimata-reclamantă a fost pusă în întârziere cu privire la pretenţiile formulate pe cale principală şi accesorie.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-pârâtă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constatând că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 din C. proc. civ. va respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva sentinţei civile nr. 156/2020 din data de 5 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

În ceea ce priveşte cererea intimatei-reclamante de obligarea a recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte în aplicarea prevederilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora: "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", urmează a o admite.

Aşadar, în aplicarea dispoziţiilor legale precizate mai sus, Înalta Curte va admite cererea intimatei-reclamante şi dispune obligarea recurentei-pârâte să plătească acesteia cheltuielile de judecată avansate în recurs şi dovedite ca atare, respectiv 3620.5 RON reprezentând onorariu de avocat şi cheltuieli de deplasare şi cazare pentru reprezentare la proces conform dovezilor ataşate la dosarul de recurs filele x, în acord cu dispoziţiile art. 452 C. proc. civ., având în vedere că, raportat la modalitatea de soluţionare a recursului, recurenta-pârâtă este partea care a căzut în pretenţii în accepţiunea prevederilor legale incidente în materie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva sentinţei civile nr. 156/2020 din data de 5 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 3620,5 RON către intimata-reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2022.