Judicial review of CSM’s discretionary refusal of judge transfer based on court understaffing and caseload balance

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2022

Asupra cererii de chemare în judecată de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Obiectul cererii de chemare în judecată. Hotărârile contestate

Prin Hotărârea nr. 790 din 3 martie 2022 a Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, s-a respins cererea de transfer a petentei A. de la Judecătoria Tulcea la una dintre Judecătoriile Sectoarelor 2, 4 sau 6 Bucureşti.

În motivarea hotărârii, s-au reţinut următoarele aspecte:

Din analiza traseului profesional, rezultă că doamna judecător lliescu A. are o vechime de 4 ani şi o lună în funcţia de judecător şi la instanţă.

Conform evidenţelor direcţiei de resort, la Judecătoria Tulcea, instanţa de la care s-a solicitat transferul, din cele 15 posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate 12 posturi, din care 4 judecători sunt stagiari, 3 posturi fiind vacante, din care unul începând cu data de 15.03.2022, iar 2 sunt indisponibilizate pentru concursul de admitere în magistratura aflat în derulare. Funcţia de preşedinte este ocupată prin delegare de un judecător cu funcţie de execuţie de la această instanţa.

La această instanţă, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1346, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 1023, comparativ cu media naţională de 855.

Potrivit evidenţelor direcţiei de resort, la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, instanţa la care s-a solicitat transferul, dintre cele 50 de posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate 48 de posturi, dintre care unul la data de 15.03.2022, fiind astfel vacante 2 posturi, din care unul la data de 15.03.2022. De asemenea, există 3 posturi de judecător temporar vacante, ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, 8 judecători sunt detaşaţi/delegaţi la această instanţă, iar 5 judecători sunt delegaţi de la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti la alte instanţe.

La această instanţă, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 919, comparativ cu media naţionala de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 840, comparativ cu media naţională de 855.

Conform evidenţelor direcţiei de resort, la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, instanţa la care s-a solicitat transferul, toate cele 54 de posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate. De asemenea, există 3 posturi de judecător temporar vacante, 7 posturi de judecător temporar vacante sunt ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, 3 judecători sunt delegaţi la această instanţă, iar un judecător este delegat de la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti la alte instanţe.

La această instanţă, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 806, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 731, comparativ cu media naţională de 855.

Conform evidenţelor direcţiei de resort, la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, instanţa la care s-a solicitat transferul, din cele 33 de posturi de judecător prevăzute în schema sunt ocupate 32 de posturi, fiind vacant postul de preşedinte al secţiei civile, ocupat prin delegare. De asemenea, 4 posturi de judecător temporar vacante sunt ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, 3 judecători sunt delegaţi la această instanţa, iar un judecător este delegat de la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti la alte instanţe.

La această instanţă, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1037, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 977, comparativ cu media naţională de 855.

Potrivit evidenţelor direcţiei de specialitate, la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti nu există posturi utile pentru transfer în prezenta etapă.

În temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea de Apel Constanţa, Judecătoria Tulcea şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti au avizat nefavorabil transferul, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a avizat favorabil transferul antereferit, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a transmis un aviz pozitiv, în limita posturilor vacante disponibile, iar Curtea de Apel Bucureşti a comunicat un punct de vedere favorabil pentru Judecătoriile Sectoarelor 2 şi 4 Bucureşti.

Prin urmare, analizând cererea de transfer formulată, prin raportare la criteriile legale mai sus arătate, care nu au o ordine de prioritate şi reclamă o evaluare comparativă şi cumulativă, precum şi la necesitatea menţinerii unui echilibru între interesul public - buna funcţionare a instanţelor - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia sa-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer, secţia pentru judecători a observat lipsa posturilor utile la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, precum şi avizele nefavorabile comunicate de Curtea de Apel Constanţa şi Judecătoria Tulcea, potrivit cărora la această din urma instanţă în anul 2021 au fost ocupate efectiv doar 11,4 posturi din schema de 15 posturi, în condiţiile unui volum de activitate foarte crescut, doamna judecător lliescu A. făcând parte dintr-un complet civil, unul civil specializat în minori şi familie, unul în materie de fond funciar, unul încuviinţare silită, unul insolvenţă persoană fizică, precum şi unul pentru soluţionarea cererii în anulare a ordonanţei de plată, 4 judecători în materie civilă sunt stagiari, aflându-se în concedii de studii şi odihnă, iar un judecător din materie penală urmează a se pensiona.

În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus, vizând problemele de personal cu care se confruntă Judecătoria Tulcea, precum şi făptul că încărcăturile cauzelor pe judecător şi pe schemă de ia această instanţă depăşesc atât media naţională, cât şi mediile raportate la nivelul instanţelor la care se solicită transferul, secţia nu a considerat oportună, în prezent, vacantarea unui post la Judecătoria Tulcea.

Prin Hotărârea nr. 538 din data de 1 martie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, s-a decis transferul doamnei judecător B. de la Judecătoria Constanţa la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, începând cu data de 15.03.2022.

II. Contestaţia formulată

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 31 mai 2022, sub nr. x/2022, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat anularea Hotărârii nr. 790 din 3 martie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători şi a Hotărârii prin care s-a admis cererea de transfer a doamnei judecător B., de la Judecătoria Constanţa la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, începând cu data de 15 martie 2022.

În motivarea contestaţiei, întemeiată pe dispoziţiile art. 611 alin. (7) Legea 303/2004, art. 29 alin. (7)-(9) din Legea nr. 317/2004, a arătat că soluţia pronunţată prin Hotărârea nr. 790 din 3 martie 2022 este nelegală prin prisma modului de apreciere al CSM-ului, discreţionar şi imprevizibil, în ceea ce priveşte criteriile stabilite de dispoziţiile art. 62 ind.l din Legea nr. 303/2004 şi de considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454 din 24 iunie 2020.

Astfel, în ceea ce priveşte încărcătura cauzelor/schemă, în opinia sa, acesta nu poate fi un criteriu de raportare câtă vreme este cunoscută la nivel naţional situaţia schemelor subdimensionate.

Se menţionează lipsa locurilor disponibile la Judecătoria Sectorul 4 Bucureşti, in situaţia in care, in aceeaşi etapă au fost admise mai multe cereri de transfer la această instanţă printre care şi aceea a doamnei judecător B., contestată în cauza de faţă, excluzând magistraţii care erau deja delegaţi la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.

Referitor la punctele de vedere nefavorabile, a arătat că, de asemenea, pârâtul a procedat la o aplicare arbitrară a acestui criteriu, întrucât aceeaşi curte de apel, respectiv Curtea de Apel Constanţa, a formulat puncte de vedere nefavorabile atât în privinţa cererii sale de transfer de la Judecătoria Tulcea la Judecătoriile sectoarelor 2,4 şi 6 Bucureşti, cât şi în privinţa cererii de transfer formulată de doamna judecător C. de la Judecătoria Medgidia la Judecătoria Constanta (HCSM nr. 620/01.03.2022), şi cu toate acestea, cererea doamnei judecător C. a fost admisă.

În ceea ce priveşte generarea de dificultăţi majore în buna funcţionare a instanţei de la care se solicită transferul, pârâtul, în situaţia reclamantei, nu a ţinut cont de faptul că transferarea unui singur judecător de la această instanţă, Judecătoria Tulcea nu ar fi avut un impact covârşitor asupra volumului de activitate, cât timp la vremea respectivă, aceasta pe completurile al căror titular era, înregistra un număr de 242 dosare cu termen stabilit şi 47 dosare aflate în procedura prealabilă şi nu înregistra restanţe în redactarea lucrărilor, activitatea instanţei nefiind grav afectată în situaţia unui eventual transfer, având în vedere că la acea dată toate locurile de judecător erau efectiv ocupate la această instanţă.

În continuare, pârâtul a aplicat legea în mod discreţionar, de la caz la caz, cu generarea unor situaţii cu adevărat dificile pentru unele instanţe.

Chiar dacă prin dispoziţiile legale prevăzute de art. 60 şi urm. din Legea nr. 303/2004, astfel cum a fost modificată, în acord cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 454 din 24 iunie 2020, sunt prevăzute criteriile în funcţie de care se apreciază soluţionarea unei cereri de transfer, cu toate acestea, prin hotărârea contestată, prin raportare şi la hotărârile la care a făcut referire anterior, pârâtul a încălcat dispoziţiile legale si a procedat la o aplicare arbitrară si chiar abuzivă, de la caz la caz, fără o minimă coerenţă şi predictibilitate, iar acest aspect a stârnit nemulţumiri majore în rândul întregului colectiv de judecători.

În raport şi de motivele personale şi profesionale invocate în cererea de transfer, contestatoarea a considerat că pârâtul nu a realizat un just echilibru între interesul public şi interesul legitim privat, fiindu-i încălcat dreptul de a reveni in municipiul de domiciliu, dreptul de a-şi exercita profesia în aceleaşi condiţii ca şi ceilalţi colegi care funcţionează la instanţele de domiciliu/reşedinţă, dreptul de a nu fi nevoită să suporte din propriul buget cheltuielile locative considerabile, insuficient decontate in Tulcea, dreptul de a avea o viaţă de familie împlinită, echilibrată, dreptul copilului său de a beneficia de servicii medicale de specialitate în contextul in care se cunoaşte situaţia dramatică a lipsei medicilor pediatri din sistemul medical de stat din judeţul Tulcea şi dreptul a-şi desfăşura activitatea în condiţii normale, fără să efectueze "naveta" de câteva ori pe lună către Constanţa sau Bucureşti pentru asigurarea unor servicii medicale decente în ceea ce îl priveşte pe băieţelul său.

Relativ la hotărârea de admitere a cererii de transfer a dnei judecător B., constestatoarea a precizat că îşi rezervă dreptul de a completa motivele de contestaţie, ulterior momentului motivării şi publicării acesteia pe site-ul pârâtului.

III. Apărările intimatului

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.

A susţinut, în esenţă, că ambele hotărâri atacate sunt legale, în considerentele celor două acte atacate fiind expuse informatii privind traseul profesional al solicitantelor, vechimea în funcţie de judecător şi cea de la instanţa de unde se solicită transferul, date referitoare la situaţia instanţelor implicate în procedură de transfer, dar şi argumentele pentru care s-a acordat prioritate anumitor criterii.

IV. Procedura de soluţionare a contestaţiei

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 194-200 coroborat cu art. 201 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 201 alin. (3) - (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 20 iunie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 15 septembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

V. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra contestaţiei

Examinând Hotărârea nr. 790 din 3 martie 2022 a Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, prin prisma criticilor formulate de petenta/contestatare, a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este neîntemeiată.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 61 indice 1 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu o contestaţie ce are ca obiect Hotărârea nr. 790 din 3 martie 2022 şi Hotărârea prin care s-a admis cererea dde transfer a doamnei judecător B., de la Judecătoria Constanţ la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, începând cu 15.03.2022, ale Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători.

În ceea ce priveşte Hotărârea nr. 790 din 3 martie 2022 a Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, raportat la conţinutul actului atacat, Înalta Curte reţine că dispoziţiile legale incidente în cauză sunt cele prevăzute de art. 60, art. 61 indice 1 şi art. 61 indice 2 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, astfel cum a fost modificat în acord cu Decizia nr. 454/24.06.2020 a Curţii Constituţionale.

Astfel, conform cu dispoziţiile art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şî procurorilor, republicată:

"(1) Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ motivat al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului de unde se transferă şi unde se transferă, însoţite de punctul de vedere al preşedinţilor curţilor de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel în circumscripţia cărora se află instanţa sau parchetul de unde se transferă şi unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau a aceluiaşi parchet de pe lângă o instanţă din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel este necesar punctul de vedere al preşedintelui respectivei curţi de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Potrivit art. 61 indice 1:

"(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunţului prevăzut la art. 61 alin. (1). Cererea de transfer va conţine informaţii privind specializarea judecătorului sau a procurorului şi, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanţa sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secţiile sau completurile sau compartimentele la care cerinţele acestei instanţe sau ale acestui parchet o impun".

Totodată, art. 61 indice 2 din acelaşi act normativ prevede că "La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială."

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind analiza efectuată de secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a criteriilor prevăzute de art. 61 indice 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, sunt neîntemeiate.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care îşi întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor petentei, Înalta Curte aminteşte, astfel cum a statuat deja în jurisprudenţa sa constantă, că, în exercitarea atribuţiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel şi entităţile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcţie de interesul public al desfăşurării actului de justiţie, să ia în considerare şi alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorităţii să nu se transforme în ceea ce dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depăşirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.

Analizând conţinutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 790/2022 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv şi adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor art. 60, ale art. 61 indice 1, precum şi ale art. 61 indice 2 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.

Raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, analiza cererilor de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate şi în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei solicitări, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale şi regulamentare privitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor, rezultă cu evidenţă, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

În acest context, criticile petentei referitoare la pretinsa contradicţie în raţionamentul intimatului raportat la conceptele de utilitate, oportunitate şi legalitate, apar ca nefondate.

Astfel, noţiunea de utilitate se apreciază prin raportare la posturile vacante existente la instanţe sau parchete şi vizează, în esenţă, îndeplinirea de către acestea a tuturor condiţiilor necesare pentru a putea fi incluse în lista posturilor disponibile într-o anumită sesiune de transferuri, în timp ce conceptul de oportunitate se analizează prin raportare la măsura ce urmează a fi dispusă de organul emitent, în speţă transferul şi constă în capacitatea acestuia de a alege, dintre mai multe soluţii posibile şi egale în aceeaşi măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

Aşadar, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreţionară a administraţiei publice, criticată de asemenea de petentă, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorităţi, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acţiune, în limitele competenţei sale.

În consecinţă, în condiţiile în care nu există nicio suprapunere între cele două noţiuni, eventuala existenţă a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer a petentei, solicitarea acesteia urmând a fi în continuare supusă unei analize de oportunitate ce intră, potrivit legii, în atribuţiile secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

De altfel, din interpretarea dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speţă, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum şi în raport de criteriile prevăzute de art. 61 indice 2 din Legea nr. 303/2004, corelând şi avizele emise în temeiul art. 60 din aceeaşi lege, de instanţele implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatoarei.

Sub aspectul conţinutului hotărârii atacate, Înalta Curte reţine că secţia pentru judecători a analizat în mod efectiv toate motivele personale şi profesionale invocate de petentă, iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situaţia posturilor unităţilor implicate în procedura de transfer, încărcătura pe judecător şi pe schemă, la acel moment, precum şi cu avizele emise în cauză.

Astfel, conform evidenţelor direcţiei de resort, la Judecătoria Tulcea, instanţa de la care s-a solicitat transferul, din cele 15 posturi de judecător prevăzute în schemă erau ocupate 12 posturi, din care 4 judecători sunt stagiari, 3 posturi fiind vacante, din care unul începând cu data de 15.03.2022, iar 2 sunt indisponibilizate pentru concursul de admitere în magistratura aflat în derulare. Funcţia de preşedinte era ocupată prin delegare de un judecător cu funcţie de execuţie de la această instanţa. La această instanţă, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1346, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 1023, comparativ cu media naţională de 855.

S-a mai reţinut că potrivit evidenţelor direcţiei de resort, la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, instanţa la care s-a solicitat transferul, dintre cele 50 de posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate 48 de posturi, dintre care unul la data de 15.03.2022, fiind astfel vacante 2 posturi, din care unul la data de 15.03.2022. De asemenea, există 3 posturi de judecător temporar vacante, ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, 8 judecători sunt detaşaţi/delegaţi la această instanţă, iar 5 judecători sunt delegaţi de la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti la alte instanţe. La această instanţă, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 919, comparativ cu media naţionala de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 840, comparativ cu media naţională de 855.

Conform evidenţelor direcţiei de resort, la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, instanţa la care s-a solicitat transferul, toate cele 54 de posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate. De asemenea, există 3 posturi de judecător temporar vacante, 7 posturi de judecător temporar vacante sunt ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, 3 judecători sunt delegaţi la această instanţă, iar un judecător este delegat de la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti la alte instanţe. La această instanţă, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 806, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 731, comparativ cu media naţională de 855.

Conform evidenţelor direcţiei de resort, la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, instanţa la care s-a solicitat transferul, din cele 33 de posturi de judecător prevăzute în schema erau ocupate 32 de posturi, fiind vacant postul de preşedinte al secţiei civile, ocupat prin delegare. De asemenea, 4 posturi de judecător temporar vacante erau ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, 3 judecători sunt delegaţi la această instanţa, iar un judecător era delegat de la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti la alte instanţe. La această instanţă, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1037, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 977, comparativ cu media naţională de 855.

Faţă de aceste aspecte, s-a concluzionat că, potrivit evidenţelor direcţiei de specialitate, la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti nu existau posturi utile pentru transfer în prezenta etapă.

De asemenea, s-a avut în vedere de intimat că, în temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea de Apel Constanţa, Judecătoria Tulcea şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti au avizat nefavorabil transferul, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a avizat favorabil transferul antereferit, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a transmis un aviz pozitiv, în limita posturilor vacante disponibile, iar Curtea de Apel Bucureşti a comunicat un punct de vedere favorabil pentru Judecătoriile Sectoarelor 2 şi 4 Bucureşti.

Prin urmare, analizând cererea de transfer formulată, prin raportare la criteriile legale mai sus arătate, care nu au o ordine de prioritate şi reclamă o evaluare comparativă şi cumulativă, precum şi la necesitatea menţinerii unui echilibru între interesul public - buna funcţionare a instanţelor - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia sa-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer, secţia pentru judecători a observat lipsa posturilor utile la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, precum şi avizele nefavorabile comunicate de Curtea de Apel Constanţa şi Judecătoria Tulcea, potrivit cărora la această din urma instanţă în anul 2021 au fost ocupate efectiv doar 11,4 posturi din schema de 15 posturi, în condiţiile unui volum de activitate foarte crescut, doamna judecător A. făcând parte dintr-un complet civil, unul civil specializat în minori şi familie, unul în materie de fond funciar, unul încuviinţare silită, unul insolvenţă persoană fizică, precum şi unul pentru soluţionarea cererii în anulare a ordonanţei de plată, 4 judecători în materie civilă sunt stagiari, aflându-se în concedii de studii şi odihnă, iar un judecător din materie penală urmează a se pensiona.

În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus, vizând problemele de personal cu care se confruntă Judecătoria Tulcea, precum şi făptul că încărcăturile cauzelor pe judecător şi pe schemă de ia această instanţă depăşesc atât media naţională, cât şi mediile raportate la nivelul instanţelor la care se solicită transferul, secţia nu a considerat oportună, la acel moment, vacantarea unui post la Judecătoria Tulcea.

Totodată, Înalta Curte constată că nu pot fi reţinute nici susţinerile petentei referitoare la pretinsa omisiune a secţiei de a analiza motivele de ordin personal şi profesional, de vreme ce chiar în cuprinsul hotărârii contestate sunt expuse detalii privind traseul profesional al acesteia, respectiv faptul că aceasta avea o vechime de 4 ani şi o lună în funcţia de judecător şi la instanţă.

Din considerentele actului administrativ rezultă că la analiza cererii de transfer au fost avute în vedere şi motivele de ordin personal invocate de petentă, în hotărârea contestată reţinându-se că soluţia a fost adoptată, prin raportare la criteriile legale, care nu au o ordine de prioritate şi reclamă o evaluare comparativă şi cumulativă, precum şi la necesitatea menţinerii unui echilibru între interesul public - buna funcţionare a instanţelor - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia sa-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer.

În acest sens se reţine că argumentele secţiei pentru judecători au fost grupate, criteriile legale privind transferul, precum şi motivele invocate prin cererea de transfer formulată de petentă au fost analizate în totalitate, astfel că este nefondată critica privind aplicarea nelegală în cauză a dispoziţiilor privitoare la analiza cererilor de transfer, în opinia sa, nefiind aplicate aceleaşi condiţii de legalitate şi oportunitate, în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei solicitări.

În ceea ce priveşte motivele personale sau profesionale invocate de petentă în susţinerea temeiniciei cererii de transfer, se are în vedere că acestea nu constituie motive excepţionale de natura a răsturna raportul de preeminenţă al interesului public faţă de drepturile şi interesele private ale solicitantului.

De altfel, soluţionarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situaţia personală a unui magistrat, cu ignorarea celorlalte criterii prevăzute de lege, motivele de ordin personal şi familial reprezentând criterii care trebuie avute în vedere la soluţionarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinţei coroborării cu celelalte criterii regulamentare, astfel încât, prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcţionare a instanţelor implicate în procedura transferului.

Prin urmare, motivele personale invocate de petentă în susţinerea cererii de transfer nu pot prevala faţă de interesele instanţelor în discuţie, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări şi echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale instanţei la care se solicită transferul şi interesele private ale solicitantului.

Or, în cauză, soluţia de respingere a cererii de transfer a petentei dispusă de secţia pentru judecători este justificată şi se încadrează în limitele competenţei şi dreptului de apreciere conferit de lege.

În fine, Înalta Curte arată că nu pot fi primite drept argumente în soluţionarea favorabilă a contestaţiei nici susţinerile petentei referitoare la comportamentul intimatului, care a soluţionat în mod favorabil alte cereri de transfer analizate în aceeaşi sesiune, întrucât la verificarea legalităţii hotărârii contestate se au în vedere datele existente la momentul analizării cererii petentei, prioritar fiind ca intimatul să aleagă din mai multe variante posibile pe cea care corespunde cel mai bine interesului public protejat, în speţă, funcţionarea optimă a instanţelor implicate în analiză, având în vedere date statistice şi criterii concrete relevante obiective, iar nu scoase din context şi interpretate în mod subiectiv de fiecare titular al unei cereri de transfer.

Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale Hotărârii nr. 790 din 3 martie 2021 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, astfel cum au fost invocate de petentă, actul administrativ atacat fiind emis în limitele competenţelor prevăzute de lege şi cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.

În ceea ce priveşte contestarea Hotărârii prin care s-a admis cererea de transfer formulată de doamna judecător B. de la Judecătoria Constanţa la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, începând cu data de 15.03.2022, Înalta Curte constată că nu au fost formulate motive de nelegalitate şi netemeinicie distincte de cele generic invocate cu privire la admiterea cererilor de transfer formulate de alţi colegi în cadrul aceleiaşi sesiuni, cu ocazia criticării modului discreţionar de analizare a acestor cereri, critici cărora li s-a răspuns implicit în procesul de examinare a legalităţii Hotărârii nr. 790/2022.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi a art. 611 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de petentă, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de petenta A. în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva Hotărârii nr. 790 din 3 martie 2022 şi a Hotărârii nr. 538 din data de 1 martie 2022, ale Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.