Judicial review of prosecutor transfer refusal: discretionary margin in prioritizing operational continuity over personal circumstances under statutory criteria

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2022

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x/26.01.2022, doamna procuror A. cu grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă judecătorie, a solicitat transferul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroşani la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca.

2. Hotărârea atacată

Consiliul Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 379 din 1 martie 2022, a respins cererea de transfer formulată de doamna procuror A. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroşani la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva Hotărârii nr. 379 din 1 martie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, A. a formulat contestaţie.

În motivare, arată că îşi desfăşoară activitatea în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroşani din data de 22.12.2017, ca urmare a emiterii de către Preşedintele României a Decretului nr. 1269 din data de 21.12.2017, publicat în M. Of. partea I nr. 1020 din 22.12.2017, ulterior promovării concursului de admitere în magistratură organizat de INM -sesiunea iulie - octombrie 2017.

Menţionează că la momentul formulării cererii de transfer de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroşani la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, în contextul sesiunii de transferuri la parchete afişată pe site-ul CSM la data de 19.01.2022, în etapa I, vechimea sa efectivă în funcţia de procuror definitiv, vechimea la parchetul de la care solicită transferul, precum şi în gradul aferent parchetului la care solicită transferul, era de 4 ani şi 1 lună.

În etapa I, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, figurau 2 posturi vacante pentru care au fost formulate 13 cereri de transfer.

Pe cele 2 posturi vacante, prin Hotărârea nr. 375/01.03.2022 şi prin Hotărârea nr. 369/01.03.2022, emise de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, s-au admis cererile de transfer formulate de domnul procuror B., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej, respectiv de doamna procuror C. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla, ambii procurori fiind delegaţi pe posturi de execuţie la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj- Napoca. Domnul procuror B. era delegat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca de la data de 01.08.2021, iar doamna procuror C. era delegată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca începând cu data de 01.02.2022 (ulterior declanşării sesiunii de transferuri).

Prin Hotărârea nr. 379/01.03.2022 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori a dispus respingerea cererii sale de transfer de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroşani la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, avându-se în vedere următoarele motive:

a) volumul de activitate de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroşani este situat mult peste nivelul mediei naţionale şi mai mare decât la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, situaţie în care, orice transfer poate destabiliza şi mai mult buna funcţionare a acestei unităţi de parchet;

b) reţinând concursul cererilor de transfer formulate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, s-au apreciat ca prioritare cererile de transfer formulate de solicitanţii delegaţi la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca în vederea asigurării continuităţii în activitate;

c) s-au avut în vedere avizele negative emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, în ce o priveşte pe subsemnata;

d) s-a avut în vedere că are o vechime efectivă mai mică în funcţia de procuror în comparaţie cu cei doi procurori delegaţi care au solicitat transferul.

Contestatoarea consideră că hotărârea contestată a fost emisă cu nerespectarea criteriilor prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, în mod discriminatoriu şi cu încălcarea art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi, pentru următoarele motive:

Nu au fost analizate toate criteriile prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, respectiv cele de la art. 612 pct. d), i) şi j) din Legea nr. 303/2004 privind vechimea la instanţa sau la parchetul de la care a solicitat transferul, distanţa dintre domiciliul său şi parchetul la care funcţionează, posibilităţile reale de navetă şi starea sa de sănătate, cu toate că normele care reglementează instituţia transferului au un caracter obligatoriu, potrivit noii reglementări. Lipsa referirilor în hotărâre la aceste criterii echivalează cu nemotivarea acesteia.

Totodată, aceste criterii nu au fost analizate în raport de concursul de cereri de transfer admise, formulate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca.

Astfel, spre deosebire de domnul procuror B., care avea o vechime de 2 ani şi 10 luni la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej, unitate de la care a solicitat transferul, contestatoarea avea o vechime în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroşani, unitate de la care a solicitat transferul, mai mare, respectiv de 4 ani şi 1 lună.

Distanţa dintre domiciliul său şi parchetul la care funcţionează este mult mai mare, iar posibilităţile reale de navetă zilnică nu există, doar de navetă săptămânală pe o distanţă de 466 km dus-întors, în raport de situaţia procurorilor ale căror cereri de transfer au fost admise. În acest sens arată că distanta Cluj-Napoca-Dej este de 60 km şi distanţa Cluj-Napoca-Gherla este de 40 km, spre deosebire de distanţa Cluj-Napoca-Petroşani care este de 233 km.

De asemenea, consideră că nici criteriul privind starea de sănătate nu a fost avut în vedere, aceasta fiind diagnosticată cu fibrom uterin voluminos şi sterilitate primară (sens în care a anexat cererii de transfer acte doveditoare), stare de sănătate care se agravează pe fondul navetei.

În ce priveşte volumul de activitate al parchetului de la care solicită transferul, numărul posturilor vacante şi dificultăţile de ocupare a acestora, analiza acestui criteriu s-a efectuat într-un mod eronat şi discriminatoriu.

Chiar dacă volumul de activitate de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroşani depăşeşte media pe ţară, iar la data soluţionării cererilor de transfer exista un post vacant de conducere şi un post vacant de execuţie, acesta din urmă fiind indisponibilizat pentru a fi ocupat prin concursul de admitere în magistratură sesiunea iulie 2021- martie 2022 (post care a fost ocupat, fiind emis decretul de numire în funcţie), la analizarea acestui criteriu au fost avute în vedere strict date statistice, fără a se corela volumul de activitate cu gradul de ocupare al schemei Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroşani, care la data soluţionării cererii de transfer era de 81 %.

Acest criteriu nu a fost corelat nici cu motivele cuprinse în avizele consultative favorabile emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroşani, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, singurele în măsură să stabilească dacă admiterea cererii afecta sau nu buna funcţionare a unităţii de parchet, avize în care s-a menţionat că prin admiterea cererii sale de transfer nu este afectată activitatea Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroşani.

În ce priveşte acest criteriu, consideră că a fost discriminată în raport de doamna procuror D. căreia, prin Hotărârea nr. 388/18.04.2019 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, în contextul sesiunii de transferuri la parchete din martie- aprilie 2019, i s-a admis cererea de transfer de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroşani la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, independent de faptul că volumul de activitate al Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroşani era peste media pe ţară, iar la această unitate de parchet existau două posturi vacante de execuţie.

În ce priveşte avizele negative emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, consideră că analiza acestora s-a efectuat în mod discriminatoriu şi nelegal.

Chiar dacă Legea nr. 303/2004 prevede că la soluţionarea cererilor de transfer se au în vedere motivele cuprinse în avizele consultative motivate şi punctele de vedere prev. la art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, avizele au un caracter consultativ (şi nu obligatoriu), iar competenţa de a decide cu privire la cererile de transfer aparţine secţiei pentru procurori, corelând şi restul criteriilor prevăzute la art. 612 din Legea nr. 303/2004.

Considerându-se prioritare motivele cuprinse în avizele consultative favorabile ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în ceea ce îi priveşte pe domnii procurori delegaţi cărora li s-au admis cererile de transfer, având în vedere că delegarea procurorilor de la parchetele de pe lângă judecătorii la alte parchete de pe lângă judecătorii din circumscripţia aceluiaşi parchet de pe lângă curtea de apel se dispune de către procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, conform art. 13 alin. (2) din Regulamentul privind transferul, detaşarea şi delegarea procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 817/01.10.2019 a secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, având la bază o doză de subiectivism (în speţă delegarea de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej şi de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca se dispune de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj), se ajunge în situaţia în care practic, în mod indirect, procurorul general decide cu privire la cererile de transfer, încălcându-se prev. art. 60 din Legea nr. 303/2004.

Totodată, se creează o discriminare şi o inegalitate de tratament juridic faţă de procurorii care nu au beneficiat de instituţia delegării, fără a exista un scop legitim şi o cauză obiectivă şi rezonabilă, fiind încălcat principiul egalităţii de şanse.

Urmându-se această practică, procurorii care nu au beneficiat de instituţia delegării la parchetul unde doresc să se transfere şi activează pe raza altui parchet de pe lângă curtea de apel, sunt plasaţi în permanenţă într-o situaţie de inferioritate.

Scopul legitim este reprezentat de interpretarea şi aplicarea corectă a legii, inclusiv în procedura administrativă, delegarea nefiind un criteriu prev. de art. 612 din Legea nr. 303/2004, iar faptul că cei doi procurori figurau delegaţi pe funcţii de execuţie la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca nu poate constitui o cauză obiectivă şi rezonabilă reprezentată de asigurarea continuităţii în activitate, atât timp cât în cursul urmării penale nu există principiul continuităţii urmăririi penale, iar transferul procurorilor nu este în sine o cauză de natură să afecteze continuitatea în activitate.

Nu lipsit de importanţă este faptul că în ce o priveşte pe doamna procuror C., aceasta a fost delegată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroşani, începând cu data de 01.02.2022, după declanşarea sesiunii de transferuri, ceea ce pune sub semnul îndoielii cauza delegării acesteia, respectiv desfăşurarea în condiţii optime a activităţii Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca.

Chiar dacă Legea nr. 303/2004 prevede faptul că la soluţionarea cererilor de transfer se au în vedere motivele cuprinse în avizele consultative motivate şi punctele de vedere prev. la art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, fără a fi indicate expres de lege, art. 61 alin. (4) din acelaşi act normativ prevede ce menţiuni cuprinde avizul consultativ, menţiuni printre care nu se regăseşte menţiunea privind procurorii delegaţi. Această menţiune se regăseşte la art. 61 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 referitor la cuprinsul referatului întocmit de compartimentul de specialitate, însă această menţiune nu echivalează cu un criteriu de transfer prevăzut de lege.

Mai mult decât atât, motivele cuprinse în avizele consultative negative trebuie să fie întemeiate, în caz contrar generându-se situaţii discriminatorii faţă de toţi solicitanţii care au formulat cereri de transfer.

De menţionat este faptul că în ce priveşte acest criteriu, practica Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori a fost diametral opusă, fiind elocventă în acest sens sesiunea de transferuri din iunie 2017, context în care s-a admis cererea de transfer a doamnei procuror E. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, considerându-se prioritară cererea acesteia pe criteriul distanţei dintre domiciliu şi parchetul unde activează, independent de avizele negative ale parchetelor implicate şi de faptul că la data respectivă doi procurori care au formulat cerere de transfer erau delegaţi Ia Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, obţinând avize favorabile de la toate parchetele implicate (domnul procuror F. şi doamna procuror G.). De asemenea, nu s-a avut în vedere ca fiind prioritar criteriul volumului de activitate, posturile vacante de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad şi nici vechimea în funcţia de procuror, comparativ cu celelalte cereri de transfer formulate.

În ce priveşte criteriul vechimii efective în funcţia de procuror, prevăzut de art. 612 pct. e din Legea nr. 554/2004, consideră că acest criteriu s-a analizat în mod nelegal şi discriminatoriu, apreciind-se că are o vechime efectivă mai mică în funcţia de procuror în comparaţie cu cei doi procurori delegaţi care au solicitat transferul la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca şi ale căror cereri au fost admise.

La calcul vechimii efective a celor doi procurori delegaţi, intimatul a avut în vedere şi vechimea ca auditor de justiţie, interpretând în mod nelegal dispoziţiile art. 612 pct. e din Legea nr. 554/2004, încălcând astfel principiul egalităţii şi nediscriminării prin instituirea unui tratament diferenţiat unor cazuri egale, în lipsa unei justificări obiective şi rezonabile.

Urmând această interpretare, intimatul a creat un privilegiu în cadrul categoriei profesionale a procurorilor şi o situaţie discriminatorie între procurorii care fost numiţi în funcţie ca urmare a absolvirii Institutului Naţional al Magistraturii şi procurorii care au fost numiţi în funcţie ca urmare a promovării examenului de admitere în magistratură.

Chiar dacă art. 17 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 prevede că perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiţie, dacă a promovat examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, constituie vechime în funcţia de judecător sau procuror. în lumina noilor modificări din 2018 ale Legii nr. 303/2004 şi ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 514/14.07.2021, nu se poate concluziona că această perioadă reprezintă vechime efectivă în sensul art. 612 pct. e din Legea nr. 303/2004, ci reprezintă vechime în magistratură.

Astfel, analizând prevederile Legii nr. 303/2004, în ce priveşte concursul de promovare pe loc în gradul imediat superior, după modificarea Legii nr. 303/2004 din 2018, art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 prevede că la calcularea condiţiei minime de vechime pentru a participa la concursul de promovare nu se ia în considerare perioada în care judecătorul sau procurorul a avut calitatea de auditor de justiţie. Având în vedere acestea, prin modificarea Legii nr. 303/2004 în anul 2018, legiuitorul a abandonat sistemul în care se cumulau atât vechimea efectivă ca judecător sau procuror, cât şi cea realizată ca auditor de justiţie.

Totodată, în considerentele Deciziei nr. 514/14.07.2021 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind organizarea judiciară, precum şi a legii în ansamblul său, Curtea Constituţională se raportează la vechimea efectivă în funcţia de procuror sau judecător, fără a lua în calcul vechimea ca auditor de justiţie.

Contestatoarea consideră că prin menţionarea sintagmei "vechime efectivă", legiuitorul a făcut o distincţie între vechimea în funcţia de judecător sau procuror (vechimea în magistratură) şi vechimea efectivă în funcţia de procuror sau judecător, pentru a nu se crea privilegii în cadrul categoriei profesionale a judecătorilor sau procurorilor.

Având în vedere acestea, consideră că are o vechime efectivă mai mare decât domnul procuror B., acesta fiind numit în funcţia de procuror stagiar în data de 01.01.2018 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Negreşti-Oaş, dată de la care a început să funcţioneze efectiv ca procuror.

În concluzie, deşi criteriile prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004 nu au o ordine de prioritate şi trebuie analizate cumulativ şi comparativ în raport de toate cererile de transfer formulate, cât şi prin prisma necesităţii menţinerii unui echilibru între interesul public - buna funcţionare a parchetelor implicate şi interesul privat, în ce priveşte hotărârea contestată, aceste criterii nu au fost analizate în modalitatea menţionată în raport de cele două cereri de transfer admise, ci în mod părtinitor şi discreţionar, iar motivul real care a stat la baza admiterii cererile de transfer pe cele două posturi vacante la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, a constat strict în faptul că cei doi procurori activau la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, fiind delegaţi pe funcţii de execuţie.

Având în vedere toate acestea, consideră că prin emiterea hotărârii contestate, intimatul nu a gestionat eficient resursele umane în vederea asigurării unei activităţi de urmărire penală corespunzătoare, proporţional cu ocrotirea drepturilor şi intereselor legitime private care pot fi lezate prin decizia administrativă, ci a manifestat un exces de putere în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea contestaţiei în modalitatea în care a fost formulată şi motivată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, intimatul susţine în esenţă, că soluţionarea cererilor de transfer s-a realizat cu respectarea justului echilibru între interesu1 individual al solicitanţilor şi interesul general al parchetelor implicate în procedură, iar motivele avute în vedere la respingerea cererii de transfer a reclamantei nu reflectă, aşadar, o încălcare a principiului constituţional al egalităţii în drepturi şi nici al proporţionalităţii între interesul public şi interesul privat.

Apreciind că în speţă nu a fost răsturnată prezumţia de legalitate a actului atacat, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Examinând Hotărârea nr. 646 din 01 martie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie este neîntemeiată.

Înalta Curte a fost învestită, în temeiul art. 611 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu o contestaţie ce are ca obiect Hotărârea nr. 379 din 1 martie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, prin care s-a respins cererea de transfer de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroşani la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, formulată de doamna procuror A..

Raportat la conţinutul actului administrativ atacat, Înalta Curte reţine că dispoziţiile legale incidente în cauză sunt cele cuprinse în art. 60, art. 611 şi art. 612 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, astfel cum au fost modificate în acord cu Decizia nr. 454/24.06.2020 a Curţii Constituţionale.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată:

"(1) Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ motivat al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului de unde se transferă şi unde se transferă, însoţite de punctul de vedere al preşedinţilor curţilor de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel în circumscripţia cărora se află instanţa sau parchetul de unde se transferă şi unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau a aceluiaşi parchet de pe lângă o instanţă din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel este necesar punctul de vedere al preşedintelui respectivei curţi de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Potrivit art. 611:

"(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunţului prevăzut la art. 61 alin. (1). Cererea de transfer va conţine informaţii privind specializarea judecătorului sau a procurorului şi, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanţa sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secţiile sau completurile sau compartimentele la care cerinţele acestei instanţe sau ale acestui parchet o impun."

Totodată, conform art. 612 din acelaşi act normativ:

"La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială."

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind nelegalitatea hotărârii contestate, izvorâtă din modul incorect în care au fost valorificate criteriile prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, sunt neîntemeiate.

Prealabil prezentării, în concret, a considerentelor pe care se întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatoarei, Înalta Curte aminteşte, astfel cum a statuat deja în jurisprudenţa sa constantă, că, în exercitarea atribuţiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel şi entităţile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcţie de interesul public al desfăşurării actului de justiţie, să ia în considerare şi alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă, ca eventualul refuz al autorităţii să nu se transforme în ceea ce dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc exces de putere, respectiv depăşirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.

Analizând conţinutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 379 din 1 martie 2022 a secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv şi adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor art. 60, ale art. 611, precum şi ale art. 612 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.

Raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, analiza cererii de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate şi în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei solicitări, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale privitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor, rezultă cu evidenţă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

Noţiunea de utilitate se apreciază prin raportare la posturile vacante existente la instanţe sau parchete şi vizează, în esenţă, îndeplinirea de către acestea a tuturor condiţiilor necesare pentru a putea fi incluse în lista posturilor disponibile într-o anumită sesiune de transferuri, în timp ce conceptul de oportunitate se analizează prin raportare la măsura ce urmează a fi dispusă de organul emitent, în speţă transferul, şi constă în capacitatea acestuia de a alege, dintre mai multe soluţii posibile şi egale în aceeaşi măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

Aşadar, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreţionară a administraţiei publice, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorităţi, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acţiune, în limitele competenţei sale.

În consecinţă, în condiţiile în care nu există nicio suprapunere între cele două noţiuni, eventuala existenţă a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer a contestatoarei, solicitarea acesteia urmând a fi în continuare supusă unei analize de oportunitate ce intră, potrivit legii, în atribuţiile secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

De altfel, din interpretarea dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speţă, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum şi în raport de criteriile prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, corelând şi avizele emise în temeiul art. 60 din aceeaşi lege de unităţile de parchet implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatoarei.

Sub aspectul conţinutului hotărârii atacate, Înalta Curte reţine că secţia pentru procurori a reţinut motivele personale invocate de contestatoare, iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situaţia posturilor unităţilor de parchet implicate în procedura de transfer, încărcătura pe procuror şi pe schemă, la acel moment, precum şi cu avizele emise în cauză.

Astfel, a reţinut că doamna procuror A. are o vechime în funcţia de procuror şi la unitatea de parchet de la care solicită transferul de 4 luni şi 2 luni şi deţine gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă judecătorie, iar conform evidenţelor direcţiei de resort, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroşani, de la care s-a solicitat transferul, în schemă sunt prevăzute 2 posturi de conducere şi 9 posturi de execuţie, dintre care sunt ocupate 1 post de conducere şi 8 posturi de execuţie, fiind vacante 1 post de execuţie şi 1 post de conducere; de asemenea, 1 procuror este delegat în funcţie de conducere la aceeaşi unitate de parchet, iar 1 post este indisponibilizat pentru concursul de admitere în magistratură.

În anul 2021, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroşani, încărcătura dosarelor/procuror a fost de 1948, comparativ cu media naţională de 1608, iar încărcătura dosarelor/schemă a fost de 1594, comparativ cu media naţională de 1204.

Conform evidenţelor direcţiei de specialitate, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca, în schemă sunt prevăzute 3 posturi de conducere şi 25 posturi de execuţie, dintre care sunt ocupate 3 posturi de conducere şi 23 posturi de execuţie, fiind vacante 2 posturi de execuţie; de asemenea, 2 posturi sunt temporar vacante, 1 procuror este delegat în funcţie de conducere la aceeaşi unitate de parchet, iar 5 procurori sunt delegaţi la alte unităţi de parchet.

La această unitate, în anul 2021, încărcătura dosarelor/procuror a fost de 1237, comparativ cu media naţională de 1608, iar încărcătura dosarelor/schemă a fost de 972, comparativ cu media naţională de 1204.

De asemenea, din actele de la dosar rezultă că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca există 2 posturi de execuţie vacante, astfel că se poate dispune admiterea a maxim 2 cereri de transfer, în condiţiile în care s-au formulat 13 cereri de transfer pentru această unitate de parchet.

De asemenea, în analiza concursului de cereri transfer la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca, în raport de motivele invocate, s-a arătat că, în temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca au transmis avize negative privind oportunitatea cererii de transfer, iar Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroşani au comunicat avize favorabile.

Analizând concomitent cererile de transfer la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca, în raport de motivele invocate şi criteriile prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, secţia pentru procurori a apreciat că la acel moment sunt prioritare cererile de transfer formulate de solicitanţii delegaţi la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca, în vederea asigurării continuităţii în activitate, proporţional cu cele 2 posturi de execuţie vacante disponibile pentru transfer, în respectiva sesiune, la această unitate de parchet.

Prin urmare, analizând cererea de transfer formulată, prin raportare la criteriile legale mai sus arătate, care nu au o ordine de prioritate, revenind secţiei pentru Procurori atribuţia de a analiza incidenţa fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual şi cel general, şi reclamă o evaluare comparativă şi cumulativă, precum şi la necesitatea menţinerii unui echilibru între interesul public, buna funcţionare a parchetelor, pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia sa-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei, şi interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer, secţia pentru procurori a observat volumul de activitate de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroşani situat mult peste nivelul mediei naţionale şi mai mare decât la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca, situaţie în care a apreciat că orice transfer poate destabiliza şi mai mult buna funcţionare a acestei unităţi de parchet.

În concluzie, contrar susţinerilor contestatoarei, la soluţionarea cererii de transfer formulate, reţinând şi motivele de ordin personal invocate în cerere, secţia pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat coroborat şi unitar criteriile de transfer prevăzute de lege, în cauza de faţă fiind determinant volumul de activitate al unităţii de parchet de la care s-a solicitat transferul, faţă de care s-a apreciat că orice transfer poate destabiliza şi mai mult buna funcţionare a acestei unităţi de parchet.

De asemenea, nu sunt întrunite condiţiile existenţei unei discriminări, întrucât nu rezultă că a existat o restrângere, o înlăturare a recunoaşterii folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor şi a libertăţilor fundamentale.

Totodată, contrar susţinerilor contestatoarei, Înalta Curte constată că în actul administrativ atacat nu s-a reţinut caracterul prioritar al motivelor cuprinse în avizele consultative, aspectele relevate în avizele exprimate fiind analizate prin coroborare cu alte criterii, respectiv numărul posturilor vacante şi temporar vacante, volumul de activitate la unităţile de parchet de la care şi la care s-a solicitat transferul, posibilele efecte produse asupra funcţionării unităţilor de parchet.

Nu pot fi reţinute nici criticile privind pretinsa omisiune a intimatului de a lua în considerare, la analiza cererii de transfer, motivele personale invocate în susţinerea cererii, din considerentele hotărârii contestate reiese că au fost reţinute toate motivele invocate, inclusiv cele personale, nerezultând, astfel cum s-a susţinut în apărarea intimatului, faptul că reprezentau situaţii excepţionale care să prevaleze faţă de interesele unităţilor de parchet implicate.

Soluţionarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situaţia personală a unui magistrat, cu ignorarea celorlalte criterii prevăzute de lege, motivele de ordin personal reprezentând criterii care trebuie avute în vedere la soluţionarea cererii de transfer, însă nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinţei coroborării cu celelalte criterii, astfel încât prin admiterea cererii de transfer să se asigure buna funcţionare a unităţilor de parchet implicate în procedura transferului.

Prin urmare, motivele personale invocate în susţinerea cererii de transfer nu pot prevala faţă de interesele parchetelor în discuţie, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări şi echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale unităţii de parchet de la care se solicită transferul şi interesele private ale solicitantei.

În aceste condiţii, având în vedere motivele de mai sus, secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat în mod corect asupra cererii de transfer a magistratului în cauză, nefiind încălcate dispoziţiile legale menţionate privind transferul. Soluţia de respingere a cererii de transfer a contestatoarei, dispusă de secţia pentru procurori, este justificată şi se încadrează în limitele competenţei şi dreptului de apreciere conferit de lege, neputându-se reţine un exces de putere, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Nu pot fi primite drept argumente în soluţionarea favorabilă a contestaţiei nici susţinerile referitoare la faptul că s-au soluţionat în mod favorabil alte cereri de transfer analizate în aceeaşi sesiune, întrucât la verificarea legalităţii hotărârii contestate se au în vedere datele existente la momentul analizării cererii contestatoarei, prioritar fiind ca intimatul să aleagă din mai multe variante posibile pe cea care corespunde cel mai bine interesului public protejat, în speţă, funcţionarea optimă a unităţilor de parchet implicate în analiză, având în vedere date statistice şi criterii concrete relevante obiective,

Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale Hotărârii nr. 379 din 1 martie 2022 a secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, astfel cum au fost invocate de contestatoare, actul administrativ atacat fiind emis în limitele competenţelor prevăzute de lege şi cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi a art. 611 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 379 din 1 martie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.