Annulment challenge inadmissible; prior denial of review stands over auction rescission dispute.

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2022

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Roşiori de Vede sub nr. x din 07.06.2016, astfel cum a fost precizată la data de 22.06.2016, reclamantele A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii Primăria comunei Vîrtoape şi C., solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea procesului-verbal de adjudecare nr. x/29.03.2016 şi a procesului-verbal de licitaţie din data de 12.03.2008 şi a oricărui document prin care se încearcă dezafectarea şi vânzarea drumului sătesc DE 435 din comuna Vîrtoape, sat Vîrtoape de Sus, judeţul Teleorman, întrucât documentele respective sunt expresia nelegalităţilor cu privire la calea de acces existentă de peste 10 de ani, între proprietatea reclamantelor şi DJ 703.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 37/12.01.2017 Judecătoria Roşiori de Vede a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantele A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii Primăria comunei Vârtoape şi C. în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios administrativ şi fiscal.

1.3. Prin sentinţa civilă nr. 230/05.05.2017 Tribunalul Teleorman, secţia CMASCAF a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a interesului reclamantelor în anularea actelor administrative şi a respins acţiunea formulată pentru lipsa calităţii procesuale active şi a lipsei de interes.

1.4. Prin decizia civilă nr. 138/15.01.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de recurentele - reclamante A. şi B., împotriva sentinţei nr. 230/05.05.2017 pronunţate de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii - pârâţi Primăria comunei Vârtoape prin primar, şi C.; a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

1.5. Prin sentinţa civilă nr. 550/04.12.2018 pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. x/2016, în urma casării cu trimitere, s-au dispus următoarele:

"Respinge excepţiile lipsei de obiect şi lipsei dreptului material la acţiune invocate de pârâţii UAT Comuna Vârtoape şi C., ca nefondate. Admite excepţia de nelegalitate invocată de reclamantele A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii UAT Comuna Vârtoape şi C. şi în consecinţă: Constată nelegalitatea Procesului-verbal de licitaţie din data de 12.03.2008, întocmit de Comisia de licitaţie numită prin dispoziţia Primarului comunei Vârtoape nr. 187/03.09.2007. Admite acţiunea formulată de reclamantele A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii U.A.T Comuna Vârtoape - prin primar. Dispune anularea procesului-verbal de adjudecare nr. x/29.03.2016, încheiat de Primarul comunei Vârtoape cu pârâtul C., urmare vânzării prin licitaţie publică a unor bunuri aparţinând fostului D., respectiv cabina basculă, pătulul din ciment şi suprafaţa de 2890 mp teren intravilan, toate imobilele fiind situate în comuna Vârtoape, sat Vârtoape de sus, conform schiţei din raportul de evaluare întocmit la expert tehnic judiciar E., în februarie 2008. Ia act că reclamantele A. şi B. au renunţat la judecarea capetelor de cerere privind obligarea pârâţilor UAT Comuna Vârtoape şi C. la plata de daune morale şi plata cheltuielilor efectuate cu prilejul executării silite din dosarul de executare nr. 15/2016. Obligă pârâţii UAT Comuna Vârtoape şi C. să platească reclamantelor A. şi B., suma de 3650 RON reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în tot cursul procesual."

1.6. Prin decizia civilă nr. 1304 din 25 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2016 au fost admise recursurile formulate de pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială Com. Vârtoape şi C., a fost casată în parte sentinţa civilă nr. 550/04.12.2018 pronunţată de Tribunalul Teleorman în acelaşi dosar şi s-a dispus reţinerea cauzei spre rejudecarea excepţiei de nelegalitate şi a fondului, fiind înlăturată dispoziţia tribunalului referitoare la obligaţia de plată a capătului accesoriu de cerere având ca obiect cheltuielile judiciare în cuantum de 3650 RON, dar menţinută soluţia instanţei asupra excepţiilor procesuale invocate de pârâţi.

1.7. După casarea cu reţinere spre rejudecare, prin încheierea de şedinţă din Cameră de Consiliu din data de 10 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de recuzare a doamnei judecător F., formulată de reclamantele A. şi B..

De asemenea, prin decizia civilă nr. 595 din data de 15 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia de nelegalitate formulată de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Primăria Comunei Vârtoape, prin Primar şi C., ca nefondată, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele sus indicate ca nefondată şi a obligat reclamantele la plata în solidar către pârâta UAT Com. Vîrtoape, prin Primar, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 RON, reprezentând onorariu avocat în cuantum de 800 RON şi taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 RON.

Împotriva încheierii de şedinţă din Cameră de Consiliu din data de 10 iulie 2020, dar şi împotriva deciziei civile nr. 595 din data de 15 martie 2021, au formulat recurs reclamantele A. şi B., prin care, invocând prevederile art. 488 alin. (1), punctele 2, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

2. Hotărârea atacată

Prin decizia nr. 5830 din 24 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia tardivităţii recursului declarat împotriva încheierii de şedinţă din data de 10 iulie 2020, invocată de intimatul C., a admis excepţia nulităţii şi a anulat recursul declarat de reclamantele A. şi B. împotriva încheierii de şedinţă din data de 10 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nemotivat.

Totodată, Înalta Curte a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantele A. şi B. împotriva Deciziei nr. 595 din data de 15 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

3. Contestaţia în anulare formulată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 5830 din 24 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2016, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantele A. şi B. au formulat contestaţie în anulare.

În esenţă, contestatoarele au susţinut că Decizia nr. 5830 din 24 noiembrie 2021 este netemeinică şi nelegală, în raport cu necompetenţa materială procesuală a litigiului.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt din litigiile ce au făcut obiectul dosarelor nr. x/2016, nr. y/2012 şi nr. 1294/292/2016, contestatoarele au susţinut, în temeiul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 1 şi 2 C. proc. civ., că au depus cererea la instanţa de executare, că litigiul este de ordine publică şi că a fost judecat de o instanţă necompetentă care şi-a asumat o competenţă materială procesuală şi funcţională pe care nu avea.

Contestatoarele au mai solicitat anularea Deciziei nr. 5830/2021, ca netemeinică, recuzarea instanţei care a pronunţat Decizia nr. 595 din data de 15 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi anularea Deciziei nr. 595/2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii C. şi Primăria Comunei Vîrtoape prin Primar au depus întâmpinare, prin care au invocat excepţia nulităţii contestaţiei în anulare ca fiind nemotivată, iar în subsidiar, au solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca neîntemeiată.

II. Soluţia asupra contestaţiei în anulare

1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că excepţia nulităţii invocată de intimaţii C. şi Primăria Comunei Vîrtoape prin Primar este nefondată, întrucât din actele aflate la dosar rezultă că în susţinerea contestaţiei în anulare au fost formulate critici în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 1 şi 2 din Codul de procedură, în termenul legal prevăzut de 15 zile de la comunicarea deciziei atacate, prevăzut de art. 506 din C. proc. civ.

Astfel, se observă că Decizia nr. 5830 din 24 noiembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost comunicată reclamantelor A. şi B. la data de 17.02.2022, iar acestea au formulat prezenta contestaţie cu respectrea termenului de 15 zile, la data 04.03.2022

2. Examinând contestaţia în anulare în raport cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nedevolutivă, îndreptată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură sau greşite din cauza unor inadvertenţe de ordin formal.

Ea poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 1 şi 2 din C. proc. civ., invocate de contestatoare:

(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

Aşadar, temeiul indicat de contestatoare, respectiv dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1) şi 2) din C. proc. civ., precizează că pot constitui obiect al contestaţiei în anulare hotărârile instanţelor de recurs, atunci când hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia, sau dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale, textul de lege fiind de strictă interpretare.

Raportat la dispoziţiile prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., se constată că motivele invocate de către contestatoare nu se circumscriu ipotezei de "instanţă necompetentă sau nelegala alcătuire a instanţei."

În sfera acestui motiv de contestaţie în anulare intră orice neregularităţi privitoare la compunerea sau constituirea instanţei de recurs, respectiv necompetenţa absolută a acesteia, condiţionat de invocarea excepţiei corespunzătoare şi omiterea instanţei să se pronunţe asupra acesteia.

În cauză, aceste condiţii nu sunt îndeplinite, nefiind invocate excepţii privind situaţiile prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., asupra cărora instanţa de recurs să fi omis a se pronunţa. Au fost invocate excepţia tardivităţii şi nulităţii recursului declarat împotriva încheierii de şedinţă din data de 10 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, excepţia inadmisibilităţii recursului declarat împotriva Deciziei nr. 595 din data de 15 martie 2021 pronunţate de aceeaşi instanţă.

În ceea ce priveşte ipoteza prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta se referă la săvârşirea unei erori materiale evidente, în legătură cu aspecte formale ale căii de atac, care au avut drept consecinţă soluţionarea greşită a acesteia, elemente pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor, şi care au determinat soluţia pronunţată, iar nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale.

Contestaţia în anulare nu vizează stabilirea eronată a situaţiei de fapt în urma aprecierii probelor şi nici modul cum instanţa a înţeles să interpreteze prevederile legale, să se pronunţe asupra cererilor şi excepţiilor invocate în cauză, situaţie în care, dacă s-ar admite o astfel de interpretare, s-ar ajunge la rejudecarea aceluiaşi recurs, ceea ce nu este admisibil.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că, în prezenta cale extraordinară de atac, contestatoarele nu invocă o eroare materială a instanţei de recurs, cu privire la date sau elemente ale dosarului cauzei, ci formulează critici de netemeinicie şi nelegalitate cu privire la situaţia de fapt şi de drept reţinute în dosarul nr. x, care nu pot fi formulate în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, vizând, în fapt, rejudecarea cauzei.

Prin criticile formulate, contestatoarele tind, în realitate, la o nouă apreciere cu privire la fondul cauzei, la reluarea judecăţii şi la aplicarea dispoziţiilor legale, care, în actuala fază procesuală, în sensul celor reţinute şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ar aduce atingere principiului res judicata, a cărui respectare impune ca exercitarea unei asemenea căi de atac (contestaţia în anulare de faţă) să nu presupună o nouă judecare a cauzei în care s-a pronunţat o hotărâre definitivă, cazurile în care o asemenea cale de atac poate fi formulată fiind strict reglementate de lege.

Susţinerile invocate de contestatoare nu se circumscriu motivelor strict şi limitativ prevăzute de C. proc. civ. pentru exercitarea contestaţiei în anulare, excedează voinţei legiuitorului, care a reglementat contestaţia în anulare ca pe o cale extraordinară de atac, de retractare şi nedevolutivă.

În lipsa unor motive care să se circumscrie cazurilor expres reglementate de lege, de natură să justifice redeschiderea procesului judecat definitiv, prezenta contestaţie în anulare nu poate fi admisă.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, nefiind întrunite cerinţele de admisibilitate prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de A. şi B. împotriva Deciziei nr. 5830 din 24 noiembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii contestaţiei în anulare, invocată de intimaţii C. şi Primăria Comunei Vîrtoape prin primar.

Respinge contestaţia în anulare formulată de A. şi B. împotriva Deciziei nr. 5830 din 24 noiembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.