Security collaborator status: rejection of reporting economic grievances as hostility to the communist regime

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal la data de 18.08.2020, reclamantul Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul A., să constatate existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 284 din 9 martie 2021 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., având ca obiect "constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (O.U.G. nr. 24/2008)", ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile a formulat recurs Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, după prezentarea pe larg a situaţiei de fapt, reclamantul arată că, în cauză, este îndeplinită atât condiţia referitoare la denunţarea unor atitudini sau acţiuni potrivnice regimului comunist, cât şi cea de a doua condiţie, referitoare la vizarea îngrădirii unor drepturi fundamentale.

În opinia recurentului reclamant, este demonstrată prima condiţie impusă de legiuitor (art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008) pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii: furnizarea de informaţii despre atitudini sau acţiuni potrivnice regimului comunist.

Arată recurentul reclamant că opinia tranşantă exprimată de persoana denunţată reprezintă denunţarea unei atitudini potrivnice regimului comunist, care, potrivit notei scrise de intimatul-pârât "are limba mai ascuţită, şi tot timpul în discuţii a încercat să pună într-o lumină nefavorabilă situaţia de la noi în ţară, în sensul că avem datorii, că nu avem ce mânca, este o criză totală, ba, mai mult, că se dărâmă şi satele".

De altfel, arată recurentul, pentru însuşi intimatul-pârât era "cert" că atitudinea celei pe care o denunţa era potrivnică regimului comunist din România:

"Cert este că S. nu are o poziţie corectă faţă de România, dar că cei doi copii au puterea să o tempereze" se arată în nota scrisă de intimatul-pârât.

În plus, reacţia membrilor familiei doamnei B., aşa cum rezultă aceasta din nota scrisă de intimatul-pârât, în sensul că aceştia "Ulterior se scuzau şi ne spunea să nu o băgăm în seamă" dovedeşte teama acestora faţă de un posibil denunţ care ar fi divulgat poziţia anticomunistă a doamnei B. şi care ar fi expus-o pe această posibilelor măsuri represive ale regimului comunist din România. Aşa cum s-a dovedit, teama familiei persoanei denunţate a fost cât se poate de întemeiată, întrucât intimatul-pârât avea să informeze Securitatea, în detaliu, despre poziţia anticomunistă a doamnei B.

Din sfera atitudinilor potrivnice regimului făcea parte exprimarea oricărei nemulţumiri legate de nivelul de trai din România. Denunţarea unei persoane care îşi exprima nemulţumirea faţă de condiţiile grele de viaţă din timpul regimului comunist reprezenta denunţarea unei atitudini potrivnice regimului comunist.

Era de neconceput ca o astfel de nemulţumire să poată fi exprimată în presa scrisă, radio, televiziune sau în cadrul unor reuniuni oficiale. Dacă era exprimată într-un cerc restrâns şi ajungea la cunoştinţa autorităţilor, o atare nemulţumire putea atrage repercusiuni asupra celui care o exprima. Astfel de opinii erau neagreate de regim.

Potrivit propagandei regimului, românii erau deosebit de mulţumiţi de nivelul lor de trai, condiţiile de viaţă din România se ridicau la cele mai înalte standarde, iar problemele care generau nemulţumirea persoanei denunţate - lipsa alimentelor, existenţa unei crize totale, problema datoriilor, distrugerea satelor - nu puteau exista în socialism. Prin urmare, o persoană care ar fi îndrăznit să pună în discuţie aceste probleme ar fi fost catalogată drept un adversar al regimului.

Or, în speţă, arată recurentul, persoana denunţată contrazicea vădit susţinerile oficialilor regimului comunist.

Atât timp cât o anumită opinie era dezaprobată de puterea comunistă, astfel că, fie se încerca izolarea persoanei care avea curajul de a o susţine, fie se încerca influenţarea acesteia pentru schimbarea opiniei sale, însemna că regimul comunist privea respectiva atitudine ca fiindu-i potrivnică.

Recurentul învederează că a doua condiţie de fond se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale - şi nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi - în sensul că intimatul putea şi trebuia să conştientizeze posibilele urmări ale informaţiei furnizate. Şi această condiţie este îndeplinită, întrucât este exclus ca intimatul să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza o astfel de informaţie, asupra persoanei denunţate ar fi putut să se desfăşoare acţiuni de investigare din partea Securităţii. Or, aceste posibile acţiuni de investigare presupuneau cel puţin încălcarea dreptului la viaţă privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului), prin căutarea şi obţinerea de noi informaţii despre persoana denunţată, fără acordul acesteia.

În opinia recurentului, această condiţie nu este doar îndeplinită, ci şi depăşită în speţă, câtă vreme informaţiile referitoare la viaţa personală, preocupările, activităţile şi convingerile unei persoane ajungeau la cunoştinţa Securităţii, fără permisiunea celei denunţate.

Astfel, încălcarea dreptului la viaţă privată este efectivă şi nu doar potenţială (prin urmare, mai mult decât cere definiţia legală).De asemenea, măsurile de urmărire se înăspreau, dacă persoana denunţată se afla deja în atenţia Securităţii.

În opinia recurentului, nu prezintă relevanţă împrejurarea că persoana denunţată emigrase în Occident.

Recurentul-reclamant susţine că hotărârea recurată este nelegală şi că instanţa a încălcat şi aplicat greşit prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, în condiţiile în care în considerentele sentinţei atacate s-a reţinut că pârâtul a afirmat că a semnat angajamentul de colaborare cu Securitatea.

Interpretarea dată acestor prevederi de drept material de considerentele sentinţei atacate este, în opinia recurentului, eronată, atrăgând incidenţa art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

În plus, atât timp cât sentinţa atacată cuprinde motive contradictorii, în speţă devine incident şi motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ.

În acest sens, se arată că în sentinţă s-a reţinut, pe de o parte, că:

"informaţiile furnizate de pârât se refereau la un fapt obiectiv, precum superioritatea condiţiilor de trai din Germania", iar pe de altă parte, tot din considerentele hotărârii primei instanţe, reiese că informaţiile furnizate Securităţii de intimatul-pârât nu se refereau la un fapt obiectiv, ci, potrivit Sentinţei atacate, la "nemulţumirile familiei C.. privind nivelul de trai din România comparativ cu cel din Germania, astfel, nu se identifică vreo critică la adresa partidului".

Susţine recurentul că, pe de o parte, prima instanţă arată că informaţiile furnizate de intimat Securităţii s-ar referi la un fapt obiectiv şi acesta ar fi motivul pentru care nu s-ar putea considera că respectivele informaţii denunţă o atitudine potrivnică regimului comunist, iar, pe de altă parte, în considerentele aceleiaşi hotărâri se arată că informaţiile transmise de intimat Securităţii se referă la "nemulţumirile familiei C.. privind nivelul de trai din România comparativ cu cel din Germania" (sublinierea CNSAS), prin urmare nu se referă la fapt obiectiv, ci la manifestarea unei atitudini de nemulţumire.

Astfel, sunt contradictorii considerentele hotărârii atacate care afirmă, pe de o parte, că informaţiile analizate s-ar referi la un fapt obiectiv - prin urmare, nu la atitudinea unei/unor persoane faţă de acest fapt - iar, pe de altă parte, că aceste informaţii se referă la "nemulţumirile familiei C.. privind nivelul de trai din România comparativ cu cel din Germania" (sublinierea CNSAS) - prin urmare, la atitudinile exprimate de C..A. despre respectivul fapt obiectiv.

Contradicţia evidentă dintre considerentele redate, cu privire la aspectul determinant, atrage incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ., întrucât hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii.

De asemenea, se arată că sentinţa recurată este rezultatul încălcării şi aplicării greşite a prevederilor de drept material ale art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, situaţie ce atrage incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din Noul C. proc. civ.

În primul rând, sentinţa atacată a încălcat şi a aplicat greşit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, atât timp cât prima instanţă a considerat drept simple referiri la un fapt obiectiv, opinia tranşantă exprimată de persoana denunţată B. (prescurtarea CNSAS), care, potrivit notei scrise de intimatul-pârât "are limba mai ascuţită, şi tot timpul în discuţii a încercat să pună într-o lumină nefavorabilă situaţia de la noi în ţară, în sensul că avem datorii, că nu avem ce mânca, este o criză totală, ba, mai mult, că se dărâmă şi satele".

Practic, abordarea primei instanţe este în sensul neaplicării, iar nu în sensul aplicării art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În opinia recurentului, confuzia dintre nemulţumirea manifestată de o persoană denunţată şi starea de fapt faţă de care aceasta îşi exprima nemulţumirea este rezultatul interpretării eronate a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Atât timp cât prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, definind noţiunea de colaborator al Securităţii, fac referire la denunţarea unor activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist, rezultă că intenţia legiuitorului a fost ca, în situaţia în care o persoană denunţată îşi manifesta nemulţumirea faţă de o situaţie de fapt din perioada comunistă (sau cu privire la mai multe astfel de situaţii, cum este cazul în cauza de faţă), să fie analizată atitudinea de nemulţumire exprimată de persoana la care se referă denunţul. Este total contrar intenţiei clare a legiuitorului ca un denunţ de acest fel să fie privit drept analizarea obiectivă a situaţiei de fapt care făcea obiectul reacţiei de nemulţumire.

În cauza de faţă, este dincolo de orice dubiu că denunţul intimatului se referă la nemulţumirea doamnei B. faţă de faptul că "că avem datorii, că nu avem ce mânca, este o criză totală, ba, mai mult, că se dărâmă şi satele", iar nu doar o simplă analiză economică realizată de intimat cu privire la situaţia din România.

Susţine recurentul că este eronată şi interpretarea primei instanţe, potrivit căreia nota scrisă de intimat şi furnizată Securităţii se referă la "nemulţumirile familiei C.. privind nivelul de trai din România comparativ cu cel din Germania, astfel, nu se identifică vreo critică la adresa partidului" (s.n.).

Sentinţa atacată a distins acolo unde legiuitorul nu a distins, întrucât art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu limitează denunţarea atitudinilor potrivnice regimului doar la acele situaţii în care persoana denunţată făcea referire explicită la D. sau la regimul comunist. Este suficent, potrivit definiţiei legale a noţiunii de colaborator al Securităţii, ca persoana denunţată să îşi exprime o atitudine neagreată de regim, nefiind necesar, pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, ca respectiva persoană denunţată să menţioneze expres numele D..

Este evident că exprimarea nemulţumirii faţă de nivelul foarte scăzut de trai din România, faţă de situaţia datoriilor Statului Român sau faţă de distrugerea localităţilor rurale reprezintă nemulţumirea faţă de D. care, prin politica sa, era autorul situaţiei dezastruoase - caracterizată de doamna B. (prescurtarea CNSAS) drept "o criză totală" - faţă de care îşi exprima nemulţumirea persoana denunţată.

În consecinţă, sentinţa atacată este rezultatul încălcării şi aplicării greşite a prevederilor de drept material ale art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 (atât prima teză, cât şi teza a doua şi teza a treia), atrăgând incidenţa art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

De asemenea, caracterul contradictoriu al considerentelor sentinţei atacate atrage incidenţa art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât A. a depus întâmpinare solicitând, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală, apreciind că sentinţa recurată este legală, instanţa Curţii de Apel Bucureşti realizând o corectă interpretare şi aplicare a textelor de lege aplicabile situaţiei personale concrete, a intimatului pârât A., în raport de actele dosarului personal analizat.

Arată că aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, din actele şi lucrările acestui dosar, nu rezultă că intimatul pârât a urmărit prin notele informative analizate, denunţarea unor activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să fi fost de natură a conduce la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, cu referire la persoanele vizate în acele note informative.

În consecinţă, consideră că motivele de recurs privesc aspecte de netemeinicie invocate prin raportare la altecazuri şi la interprerarea proprie dată de CNSAS dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, nefiind în concret, motive de nelegalitate a sentinţei recurate .

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care a solicitat să se constate calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

Înalta Curte constată că, aşa cum rezultă şi din cuprinsul notei de constatare nr. x/07.08.2019, pârâtul A. a fost recrutat pentru încadrarea informativă a familiei J., familie stabilită de câţiva ani în RFG, sens în care pârâtul a întocmit şi semnat olograf un angajament datat 29.06.1989, preluând numele conspirativ de informator "E."

Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat recurs împotriva soluţiei prin care Curtea de apel a respins acţiunea şi a constatat că nu se poate reţine calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte are în vedere prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Hotărârea recurată cuprinde în mod evident argumentele pe care s-a întemeiat soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă soluţia şi argumentarea îl nemulţumesc pe recurent, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reţine incidenţa motivului de casare invocat.

Nu poate fi primită susţinerea recurentului reclamant în sensul că sunt contradictorii considerentele sentinţei atacate, care afirmă, pe de o parte, că informaţiile analizate s-ar referi la un fapt obiectiv, iar pe de altă parte, că aceste informaţii se referă la nemulţumirile familiei C. privind nivelul de trai din România comparativ cu cel din Germania.

În acest sens, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a arătat că, în nota informativă datată 14.09.1989, nu se identifică vreo critică la adresa partidului, pârâtul relatând nemulţumirile familiei C. privind nivelul de trai din România comparativ cu cel din Germania, astfel că nu se poate stabili modul în care, prin aceasta informaţie, pârâtul ar fi vizat îngrădirea drepturilor si libertăţilor fundamentale ale altor persoane.

Prin urmare, Înalta Curte constată că nu se poate reţine vreo contradictorialitate în considerentele sentinţei atacate, argumentele instanţei de fond, cu privire la aspectul menţionat, explicând în mod logic motivul pentru care informaţiile furnizate prin nota informativă nu sunt de natură a viza îngrădirea drepturilor si libertăţilor fundamentale ale altor persoane.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că şi acesta este nefondat.

Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condiţiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se putea constata calitatea intimatului-pârât de colaborator al Securităţii.

O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate şi a colaboratorilor acesteia, apreciate ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit în art. 2 lit. b) noţiunea de colaborator al Securităţii.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, "colaborator" al Securităţii este persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În raport de dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cele trei condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca o persoană să fie considerată colaborator al Securităţii sunt următoarele:

- persoana să fi furnizat organelor de Securitate "informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii";

- prin informaţiile respective să se denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;

- informaţiile respective să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Aşadar, este de necontestat că, pentru constatarea calităţii de colaborator al securităţii, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, se impune constatarea cu certitudine a faptului că respectiva persoană a furnizat informaţii, în sensul menţionat de actul normativ, prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, de natură a conduce la suprimarea sau îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, ceea ce nu se poate reţine în persoana recurentului, în raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, pe care îşi întemeiază acţiunea reclamantul şi la care s-a făcut referire în acţiune şi apoi în recurs.

Cu alte cuvinte, reţinerea calităţii de colaborator este legată de furnizarea unor informaţii de natura celor impuse de legiuitor, şi nu a unor informaţii cu caracter general.

Mai mult, din interpretarea prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, rezultă că legiuitorul a urmărit să atribuie calitatea de colaborator al securităţii persoanelor care, prin denunţurile lor, nu au menajat interesele celor denunţaţi deşi puteau, şi, mai mult, desconsiderarea acestor interese nu este compatibilă cu principiile moralei publice. În consecinţă, cu îndeplinirea condiţiile prevăzute de actul normativ, denunţarea unei conduite potrivnice regimului comunist implică denunţarea unei conduite care ar fi nocivă pentru cel denunţat şi, în plus, un astfel de denunţ nu şi-ar mai avea rostul într-o ordine democratică.

Numai îndeplinirea cumulativă a tuturor acestor condiţii poate să atragă stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii.

În cauză, din actele şi lucrările dosarului rezultă că pârâtul A., care a primit avizare pozitivă pentru a face o excursie în R.F.G., a fost recrutat pentru încadrarea informativă a familiei J, familie stabilită de câţiva ani în această ţară, în acest sens semnând olograf un angajament datat 29.06.1989, în urma căruia a preluat numele conspirativ de informator "E." .

Înalta Curte reţine că prin nota scrisă de intimatul-pârât, semnată cu numele conspirativ E., în data de 14.09.1989, acesta a relatat că "La invitaţia familiei C.., stabilită legal în RFG, în perioada 7 august - 7 septembrie, i-am făcut o vizită în oraşul Guttersloh. Ajunşi la A. împreună cu familia B.I., timp de 10 zile ne-a asigurat mâncare şi cazare, iar noi i-am oferit câteva atenţii de artizanat şi porţelan. C.. posedă o casă cu patru nivele în localitatea sus-menţionată, cu tot confortul./…/În discuţiile purtate, am reţinut că mai înainte fuseseră vizitaţi de un prieten de la Deva pe numele F.., de profesie şef local. Transmiţându-i salutări de la C., A. s-a arătat interesată de acesta şi să-i povestesc cu lux de amănunte ce face. Sesizând afecţiunea deosebită faţă de C., i-am sugerat să nu se mai frământe atâta că V. nu prea se frământă pentru ea, că noutăţile care apar la întreprindere l-au făcut să o dea uitării. Imediat am sesizat că o trec lacrimile şi cu o notă de furie s-a exprimat în felul următor: Am ţinut foarte mult la el şi am dorit să fie aici lângă mine, dar dacă tu îmi spui aşa, înseamnă că aşa este. Aveam de gând să-i trimit prin tine un video, dar nu-I mai trimit. Ca să-i întăresc şi mai mult această idee, i-am zis: Uite măi A, nici măcar o scrisoare nu ţi-a transmis, un semn de preţuire. Argumentele mele au prins şi A. n-a mai făcut nici o discuţie despre C. toată perioada cât am stat. Am constatat că îi este dor de ţară./…/.

B., spre deosebire de fiică, A., şi W. are limba mai ascuţită, şi tot timpul în discuţii a încercat să pună într-o lumină nefavorabilă situaţia de la noi în ţară, în sensul că avem datorii, că nu avem ce mânca, este o criză totală, ba, mai mult, că se dărâmă şi satele. A. şi W., cu mult respect faţă de noi, ori de câte ori S. făcea asemenea afirmaţii, o întrerupeau brusc, spunându-i să nu uite că a trăit în România şi nu a trăit niciodată rău. Ulterior se scuzau şi ne spunea să nu o băgăm în seamă./…/Cert este că S. nu are o poziţie corectă faţă de România, dar că cei doi copii au puterea să o tempereze/…/.

În concluzie, fam. J, prin situaţia lor materială şi financiară, se bucură de stima şi respectul nemţilor din jur, mai ales S. Am continuat drumul prin Italia, unde în Veneţia am întâlnit întâmplător un român din Bucureşti, stabilit prin căsătorie în Veneţia. Văzând maşinile, a venit la noi şi f. bucuros ne-a întrebat ce mai este prin România că şi el intenţionează să vină în Bucureşti, unde are rude. Alţi români n-am mai întâlnit, afară de unul din Ungaria care a trecut fraudulos frontiera în luna martie- aprilie, spunea că din cauza soţiei. Din discuţii mi s-a părut că nu e în deplinătatea facultăţilor mintale. Am încercat să-l conving să se întoarcă, dar nu a fost chip, spunând că se duce în Austria. Alte probleme deosebite nu au rezultat."

Astfe, în ceea ce priveşte informaţiile furnizate de pârât prin nota informativă din 14.09.1989, se constată, că aceste informaţii se referă la comentariile familiei C.. privind nivelul de trai din România comparativ cu cel din Germania şi nu sunt de natură să conducă la îngrădirea drepturilor si libertăţilor acestora.

Faptul că informaţiile furnizate de pârât cu privire la C.. nu au fost importante pentru organele de Securitate şi nu au produs prin ele însele consecinţe asupra membrilor acestei familii, rezultă şi din nota întocmită de ofiţerul G. referitoare la informaţiile furnizate de pârât.

Astfel, aşa cum rezultă din actele depuse la dosar, respectiv din nota de constatare emisă de CNSAS, aflată la filele x, punctul de vedere al ofiţerului G. a fost în sensul că "din materialul furnizat de sursa E., rezultă că C. are o situaţie materială bună, iar faţă de ţara noastră adoptă o poziţie corespunzătoare, cu excepţia H., care aşa cum rezultă din material, poate fi determinată să aibă o poziţie corectă."

Contrar susţinerilor recurentului, organele de Securitate nu au reţinut că ar exista o poziţie anticomunistă, informaţiile furnizate de pârât nefiind de natură să conducă la îngrădirea drepturilor si libertăţilor fundamentale ale unor persoane.

În acest context, Înalta Curte are în vedere faptul că, din perspectiva analizei îndeplinirii condiţiei ca informaţia să denunţe o activitate sau o atitudine potrivnică regimului, prin prisma dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, prezintă relevanţă conţinutul însuşi al informaţiei furnizate, iar nu simpla existenţă a unor note de informare, scrise în baza unui angajament semnat cu fosta Securitate.

Prin urmare, întrucât notele scrise de intimatul-pârât nu au cuprins informaţii din care să rezulte o activitate potrivnică regimului comunist, care să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale unor persoane, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că probatoriul administrat în cauză nu relevă calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii, în sensul reglementat de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În concluzie, aspectele invocate de recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, care reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 284 din 9 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.