Securitate worker status under OUG 24/2008: suppression of fundamental rights via surveillance of private life without national security justification

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună constatarea calităţii pârâtului de lucrător al Securităţii.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1382 din 21 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul A., solicitând casarea hotărârii atacate şi respingerea acţiunii formulate de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

În motivarea recursului, recurentul a arătat - în esenţă - că nu a invocat în apărarea sa acte normative-legi, decrete, ordine "comuniste", întrucât scopul activităţii contraspionajului nu avea nimic de a face cu politicul vremii şi pe care acum Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii îl invocă (foloseşte) pentru a ataca elita unui serviciu secret al României. Între "contraspionaj" şi "politic" este o netă diferenţă.

În cazul de faţă, numitul B. a recunoscut prin declaraţiile sale din 19.01.1984 şi 22.01.1984 că ataşata culturală la ambasada SUA din Bucureşti l-a contactat insistent cu diverse ocazii la Iaşi, Sibiu, Bucureşti şi Timişoara.

Recurentul pârât a susţinut că, după cum rezultă chiar din declaraţiile olografe din 19.01.1984 şi 22.01.1984 - ale căror copii sunt anexate - B. a recunoscut că diplomata americană l-a tot întâlnit şi "curtat" pentru a-l exploata informativ.

Pe de altă parte, serviciile de contraspionaj străine folosesc şi ele aceleaşi metode şi mijloace (CIA, FBI, BDS, etc.) şi ofiţerii lor nu sunt anatemizaţi ca şi încălcători de drepturi şi libertăţi.

După ce au fost stabilite prin mijloacele muncii de contraspionaj care este natura şi interesul diplomaţiei SUA asupra lui B., cu aprobarea procurorului militar şi cu consimţământul său propriu, i s-a efectuat o percheziţie domiciliară, deci nu e vorba de nicio încălcare a drepturilor/libertăţilor sale, măsura luată neavând nicio legătură cu politicul, ci cu suspiciunea de trădare.

Din momentul părăsirii României (1988) - dată fiind dificultatea călătoriilor în exterior în acea vreme - B. a militat constant împotriva României.

Judecătorul fondului nu a ţinut seama nici de faptul că B. a oferit la posturi TV româneşti interviuri prin care denigra subtil România şi mai ales continuitatea poporului român pe teritoriul ocupat şi astăzi de conaţionalii săi.

Recurentul pârât a arătat că, în calitate de ofiţer al contraspionajului român, şi-a făcut datoria faţă de România deconspirând încă "din faşă" un român curtat încă din perioada studenţiei de spionajul străin pentru a fi racolat şi ulterior folosit.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul CNSAS a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

A apreciat că în mod corect prima instanţă a constatat îndeplinirea ambelor condiţii prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru reţinerea calităţii de lucrător al Securităţii, în ceea ce priveşte persoana recurentului-pârât.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ, în temeiul dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de lucrător al securităţii a pârâtului A..

Verificările au fost efectuate de CNSAS ca urmare a cererii nr. x/19.12.2018 adresată de către domnul B., prin care s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului la care petentul a avut acces în temeiul art. 1 alin. (7) şi (8) din O.U.G. nr. 24/2008.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, este lucrător al Securităţii "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei, cu atribuţii pe linie de Securitate (...) în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Curtea de apel a verificat înscrisurile administrate prin prisma condiţiilor impuse de lege pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, respectiv art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, conchizând în sensul că cererea formulată de intimatul CNSAS este întemeiată.

Soluţia instanţei de fond este pronunţată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale.

Astfel, critica privind neîncadrarea activităţii recurentului-pârât în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este nefondată.

Prima condiţie prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. a), respectiv ca persoana să aibă calitatea de ofiţer, inclusiv acoperit, al Securităţii în perioada 1945 - 1989, este întrunită, întrucât pârâtul a avut gradul de căpitan (1983), respectiv maior (1984-1987) în cadrul Inspectoratului Judeţean Iaşi, Serviciul 3, împrejurare care, de altfel, nu a fost contestată de recurent.

De asemenea, activitatea desfăşurată de pârât, constând în dirijarea surselor umane pentru pentru a furniza informaţii despre viaţa personală, comentarii şi relaţii ale persoanei urmărite, interceptarea corespondenţei şi supravegherea prin filaj, a încălcat drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, configurând şi cea de-a doua condiţie impusă de textul citat mai sus, în acest sens fiind avute în vedere de instanţa de fond înscrisurile depuse de reclamant, respectiv Raportul din 22.06.1983, Raportul cu propuneri de luare în lucru prin D.U.I a numitului B. din 24.06.1983, Nota ofiţerului la Notele informative ale surselor "C.", "D.", nedatate, Note extras din corespondenţa purtată de B. cu persoane din anturaj, Note privind filajul lui B., Raportul cu propunere de finalizare a dosarului de urmărire informativă "Poliglotul" prin avertizarea numitului B..

Recurentul pârât a susţinut că activitatea sa ar fi fost justificată de împrejurarea că persoana urmărită avea legături cu cetăţeni străini, legături cu incidenţă în planul securităţii naţionale.

Aceste apărări nu pot fi primite, întrucât contactele cu cetăţenii străinii nu sunt de natură prin ele însele să conducă la configurarea unor pericole pentru securitatea naţională.

Aşa cum în mod corect a reţinut judecătorul fondului, în lipsa altor elemente obiective care să îndreptăţească suspiciunea de atentat la siguranţa naţională, nu este suficientă simpla legătură cu un cetăţean străin pentru a se reţine că activitatea desfăşurată de pârât a avut drept scop apărarea securităţii naţionale.

Astfel, prin Raportul cu propuneri de închidere a D.U.I "Poliglotul", întocmit la 12.09.1984, s-au reţinut discuţiile cu cetăţenii străini despre perioada satisfacerii stagiului militar şi "starea de spirit a tineretului studios din Iaşi" precum şi "interesul deosebit pentru problema minorităţilor naţionale din R.S.R.", aspecte ce nu pot fi considerate ca fiind vulnerabilităţi pentru securtitatea naţională, prin raportare şi la posibilităţile informative ale persoanei urmărite.

În schimb, prin acelaşi raport s-a reţinut că "B. a adoptat o atitudine duşmănoasă faţă de conducerea superioară de partid şi de stat", iar "Scopul lui B. a fost acela de a procura cărţi interzise, care aveau un conţinut duşmănos la adresa orânduirii din ţara noastră". Totodată, în urma perchiziţiei s-au găsit "înscrisuri tendenţioase la adresa orânduirii socialiste din R.S.R." şi "ciorna scrisorii adresată numitei E. din Fălticeni, în care îşi manifesta intenţia de a pleca din ţară". De asemenea "B. a adoptat o atitudine duşmănoasă faţă de conducerea superioară de partid şi de stat".

Înalta Curte, astfel cum în mod corect a observat instanţa de fonf, reţine că simpla obţinere a unor informaţii cu caracter personal referitoare la cei urmăriţi de Securitate, fără cunoştinţa şi fără acordul acestora, pentru motive ce nu aveau legătură cu apărarea intereselor naţionale, constituie o violare a dreptului la viaţa privată.

În perioada regimului comunist, orice legătură cu străinătatea, sau intenţia de a părăsi ţara, erau considerate atitudini extrem de grave, potrivnice regimului comunist, cunoscută fiind politica dusă de regimul totalitar de îngrădire a liberei circulaţii.

Din actele depuse la dosar a rezultat, de asemenea, că, la data de 29.10.1985, a fost întocmit Raportul cu propunere de luare în lucru prin dosar de urmărire informativă a numitului B., cunoscut sub numele conspirativ de urmărire de F., semnat olograf de pârâtul A., în calitate de maior în cadrul Inspectoratului Judeţean Iaşi, Serviciul 3.

În baza Planului de măsuri din 29.10.1985, completat ulterior, au fost dirijate surse umane pentru pentru a furniza informaţii despre viaţa personală a numitului B., au fost puse în aplicare măsuri de interceptare a corespondenţei interne şi externe şi de supraveghere prin filaj, aşa cum rezultă din nota de transcriere a corespondenţei din 10.03.1986 ce a fost transmisă spre exploatare pârâtului A., din menţiunile înscrise la finalul notei de transcriere S/Serv 3/B.I, precum şi din adresele din 14.03.1986 şi 20.03.1986 privind filajul numitului B., ce au fost transmise spre exploatare pârâtului A..

Activităţile desfăşurate şi măsurile dispuse de către pârât în cadrul dosarului de urmărire informativă au avut ca obiectiv aspecte din viaţa privată a celui urmărit, fără a fi relevate aspecte care ar fi putut viza securitatea naţională sau prevenirea săvârşirii unor infracţiuni contra statului şi a economiei naţionale.

Prin instrumentarea măsurilor descrise anterior, care vizau viaţa privată a persoanei şi dreptul la secretul corespondenţei, pârâtul a desfăşurat o acţiune abuzivă, contrară drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

În condiţiile în care din înscrisurile depuse la dosar nu s-au conturat suficiente date şi indicii care să justifice necesitatea măsurilor din perspectiva prevenirii unor acţiuni de spionaj, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1382 din 21 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.