Failure to specify cassation grounds renders appeal null despite challenge to administrative act's legal nature

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamantul A. a solicitat revocarea deciziei nr. 16169/21.04.2021 emisă de Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor prin care i s-ar fi respins cererea de echivalare a diplomei sale emisă de Universitatea Banadir din Somaliland.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 99 din 13 decembrie 2021, Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii formulării acţiunii invocată de pârâtul Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. a declarat recurs, solicitând casarea sentinţei atcate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, arată că verificând stadiul dosarului, accesând www.x.ro/ro/dosare/dosarul nr. x/12.08.2020 aferent diplomei sale nr. 9178/05.11.2016 avea statut de respins, lucru dovedit prin print screen-ul depus la dosar. Ulterior depunerii chemării in judecată si până la data de 26.01.2022 conform funcţiei "Verificaţi stadiul dosarului accesând www.x.ro/ro/dosare/rezultatul generat este " Nu exista rezultate. " https:/cnred.edu.ro/ro/dosare/... .

In urma contestatiei depuse conform "Metodologia de recunoaştere a actelor de studii de nivel licenţă, master sau postuniversitar eliberate de instituţii acreditate " https:/cnred.edu.ro/sites/default/files/Cadru%20normativ/OM-6121-2016.pdf, faţă de decizia de neechivalare a diplomei sale, explicând confuzia creata între Universitatea Benadir Somalia si Universitatea BANADIR Soomaaliland, CNRED Centrul National de Recunoastere si Echivalare a Diplomelor i-a comunicat ca raspuns la contestatia adresata, faptul că Universitatea Benadir din Mogadishu Somalia si Ministerul Educatiei din Somalia au infirmat autenticitatea diplomei sale, procedeul echivalarii fiind suspendat până la solutionarea plangerii penale. Subliniază faptul că deşi numele acestor doua Universitati sunt asemanatoare, ele sunt diferite atât din punct de vedere a entitatii, localizare geografica(state diferite), cât şi ca ideologie. BANADIR - Benadir .

Desi CNRED Centrul National de Recunoastere si Echivalare a Diplomelor nu a efectuat in urma contestatiei nici o verificare in Republica Soomaaliland emitenta diplomei, a respins aceasta contestatie justificând că Ministerul Educatiei din Somalia a infirmat autenticitatea documentului său, Somalia fiind altă ţară faţă de ţara emitent a documentului său .

Conform document - hotărâre 500/2021 din 06.07.2021, Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Decizie luată în urma declaratiei CNRED Centrul National de Recunoastere şi Echivalare a Diplomelor prin care se atestă faptul că diploma este suspendată de la procesul echivalrii până la definitivarea plângerii penale 698/P/2021 facute faţă de recurent. Acuzatiile aduse de catre CNRED nu sunt conforme cu realitatea fiind trunchiate si bazate pe presupuse răspunsuri (nefiind depuse la dosare in copie conform cu originalul) oficiale a altor entităti decât cele abilitate a confirma autenticitatea diplomei sale.

Obiectul dosarului x/2021 la Curtea de Apel SUCEAVA, secţia de contencios administrativ şi fiscal a ramas " anulare act administrativ/suspendare executare", or, raportându-se la dosare "se invedereaza redeschiderea urmaririi penale in dosarul nr. x/2021, precum şi faptul că, în vederea solutionarii dosarului de recunoastere, CNRED a solicitat puncte de vedere de la Ministerul Afacerilor Externe din Romania, Ministerul Sanatatii din Somalia, Ministerul Sanatatii din Somaliland şi de la Ministerul Educatiei din Somaliland, primind raspuns doar din partea MAE. Raportat la cele mai sus, CNRED nu a procedat la solutionarea dosarului, în lipsa celorlalte răspunsuri.

Din aceste declaratii depuse la dosar rezultă faptul că CNRED Centrul National de Recunoastere şi Echivalare a Diplomelor nu a efectuat nicio verificare în Republica Somaliland, cu atât mai puţin verificări in Somalia, Ministerul Educatiei din Somalia la data respingerii cererii de echivalare a diplomei. Mai mult făcându-i-se plângere penală sub aspectul infractiunii de fals şi uz de fals. Plângerea penală a fost soluţionata cu ordonanţă de clasare, care la acest moment se afla in proces de redeschidere a urăririi penale.

Recurentul arată că a trimis un memoriu domnului B. prin care a explicat explicat situatia creata. Până la data de azi 26.01.2022 nu exista nici un dosar adresat Camerei preliminare pentru obtinerea redeschideri urmaririi penale. Mai grav prin prisma ultimilor acte depuse la dosar de catre CNRED Centrul National de Recunoastere si Echivalare a Diplomelor am aflat de alt dosar penal fata de persoana mea cu Nr. 9439/P/2020 pentru infractiunea de fals si uz de fals . Am adresat o petitie prin posta electonica sectiei 3 Politie Sector 1 Bucuresti si Parchetului de pe langa Judecatoria Sector 1, pentru a mi se comuca daca exista acest dosar de urmarire penala in realitate, eu nestiind de existenta lui si nefiind audiat până în prezent. Pana la data de 26.01.2020 primind raspuns doar din partea sectiei de Politie 3 Sector 1 Bucuresti, acest raspuns constând în faptul că petiţia sa a fost înaintata Procuraturi Parchetului de pe langa Judecatoria Sector 1.

In aceasta situaţie, solicită schimbarea obiectului dosarului x/2021, din "anulare act administrativ/suspendare executre" în "Obligarea autoritatii

Recurentul arată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale şi fapta de a nu răspunde solicitantului în termen legal, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri este definită ca fiind faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen. Înalta Curtea a precizat că Legea nr. 554/2004 dă posibilitatea instanţelor de a verifica dacă refuzul de a soluţiona o cerere - exprimat explicit de către o autoritate este sau nu justificat, caz în care, dacă îl apreciază ca nejustificat, fiind dat cu exces de putere, poate analiza cererea persoanei respective, dar în cazul nesoluţionării unei cereri în termenul prevăzut de lege, situaţia recunoscută ca fiind "tăcerea administraţiei publice", acţiunea în contencios administrativ nu poate viza decât obligarea autorităţii publice să răspundă cererii formulate. În speţă, fiind în discuţie un act administrativ asimilat sub forma nesoluţionării unei cereri în termenul prevăzut de lege, Înalta Curte a reţinut că nu se poate cere anularea unui act asimilat, ci poate fi obligată autoritatea publică să răspundă cererii formulate de reclamantă, urmând ca în cazul în care răspunsul va fi apreciat ca nejustificat să poată fi contestat în faţa instanţei de contencios administrativ şi fiscal. (Decizia nr. 4522 din 26 noiembrie 2014 pronunţată în recurs de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect obligarea la soluţionarea unei cereri)

De asemenea, recurentul solicită obligarea CNRED să depună la dosar raspunsurile oficiale primite în copie, conform cu originalul în baza cărora au respins diploma sa de la procesul de echivalare. Răspunsurile oficiale primite în copie conform cu originalul din Republica Soomaaliland în baza cărora s-a respins contestatia făcută faţă de decizia de neechivalare a diplomei sale .

Astfel, potrivit art. 8 alin. (1) din Ordonanta de Guvern nr. 27/2001 privind reglementarea activitatii de solutionare a petitiilor, Autoritatile si institutiile publice sesizate au obligatia sa comunice petitionarului, in termen de 30 de zile de la data inregistrarii petitiei, raspunsul, indiferent daca solutia este favorabila sau nefavorabila.

In mod excepţional, conform art. 9 din O.G. nr. 27/2002, termenul de 30 de zile ar putea fi prelungit cu inca 15 zile, insa numai daca aspectele sesizate prin petitie necesita cercetare mai amanuntita, aceasta prerogativa/facultate de prelungire a termenului legal de 30 de zile apartinand conducatorului autoritatii sau institutiei publice.

Nu in ultimul rand, termenul de 30 de zile mai poate fi intalnit si in alte acte normative, legiuitorul simtind astfel nevoia de a reitera cele statuate prin O.G. nr. 27/2002.

Astfel, conform art. 6 alin. (2) din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobarii tacite, legiuitorul mentionează că în situaţiaîn care legea nu prevede un termen pentru solutionarea cererii de autorizare, autorităţile administraţiei publice sunt obligate să soluţioneze cererea de autorizare în termen de 30 de zile de la depunerea acesteia.

De asemenea, în situaţia în care obiectul petitiei s-ar putea circumscrie prevederilor O.U.G. nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite, după expirarea celor 30 de zile sau a altui termen stabilit de lege pentru emiterea autorizatiei şi în lipsa unei comunicări scrise din partea autoritatii administratiei publice, solicitantul va putea desfasura activitatea, presta serviciul sau exercita profesia pentru care s-a solicitat autorizarea.

Cu toate acestea, conform art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 27/2003, pentru obtinerea documentului oficial prin care se permite desfasurarea activitatii, prestarea serviciului sau exercitarea profesiei, solicitantul se poate adresa autoritatii în cauză sau direct instantei judecatoresti.

Sub aceste raţionamente legale, nici o diploma nu poate fi oprită de la procesul de echivalare până la soluţionarea unei plângeri penale. Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă. Or, în cazul său, desi conform filei 35 dosar nu există niciun răspuns din partea nici unei autoritati, nefiind facut nici un demers de către CNRED, a fost si este vazut prin mentinerea plângeri penale ca un infractor.

Prin refuzul CNRED nejustificat de a-i elibera atestatul de echivalare a diplomei, îi sunt îngradite drepturi fundamentale de aproape doi ani de zile suferind atât din punct de vedere economic, fiind fortat de împrejurări să presteze o munca net inferioară calificarii sale socio-profesionale (sofer categoria CE) pentru a putea duce o existenţăa cinstită, dar şi din punct de vedere profesional fiind în incapacitate de a-şi exercita profesia de medic deşi spitalul Municipal Falticeni caută un medic ortoped-traumatolog de mai bine de 10 ani de zile.

În fine, recurentul arată că faţă de afirmatia CNRED, fila x, conform careia nu va echivala diploma până la obţinerea unui răspuns din partea Ministerelor mentionate, precizează faptul că este o ratiune neantemeiata pe principii logice, acest tratament aplicat fiind discriminatoriu şi ilegal .

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul A. a solicitat revocarea deciziei nr. 16169/21.04.2021 emisă de Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor prin care i s-ar fi respins cererea de echivalare a diplomei sale emisă de Universitatea Banadir din Somaliland.

Prin sentinţa recurată acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, reclamantul înţelegând să exercite calea de atac a recursului.

Conform art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greşeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt şi critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.

De asemenea, Înalta Curte reţine că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părţilor.

Astfel, se constată că deşi există formal o declaraţie de recurs, nu se indică explicit, raportat la textele invocate în şedinţă publică - art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. - care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanţei de fond fiind imposibil de realizat, astfel că exprimarea nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie şi prin prisma dispoziţiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., neputând echivala cu motivarea recursului.

Înalta Curte constată că în declaraţia scrisă de recurs, înregistrată la dosar, recurentul-reclamant prezintă situaţia de fapt şi preia aceleaşi susţineri din cererea de chemare în judecată, fără însă să evidenţieze care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în motivele de casare antereferite.

Aşa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenţei actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere/reiterare a apărărilor de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunţării hotărârii atacate, acestea reprezintă poziţia părţii faţă de drepturile şi obligaţiile în discuţie, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunţată.

În acest context, aşa cum s-a relevat mai sus, recurentul a indicat expres, în şedinţă publică, art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Înalta Curte aminteşte că potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. "Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiaza sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Textul consacră ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de recurs - nemotivarea hotărârii - întrucât astfel trebuie calificată atât o hotărâre care nu este deloc motivată cât şi una care cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

În cauză, sentinţa recurată cuprinde în motivare, argumentele care au format convingerea primei instanţe cu privire la soluţia pronunţată, aceste argumente, prezentate într-o manieră concisă şi clară, raportându-se, pe de o parte, la susţinerile părţilor şi la mijloacele de probă administrate în litigiu, iar pe de altă parte, la prevederile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., invocate de reclamant, Înalta Curte reţine că acestea vizează situaţiile în care instanţa de fond evocă norme de drept substanţial incidente situaţiei în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greşit, consecinţă a unei interpretări eronate a legii. Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost afirmată şi dezvoltată ca atare pentru ca, în mod real, recursul să poată fi încadrat în textele de lege menţionate.

Înalta Curte reţine că sunt date în competenta instanţei de control judiciar exclusiv chestiunile care ţin de legalitatea soluţiei instanţei de fond, mai precis de corecta aplicare a prevederilor legale incidente, cu referire directă în cauza de faţă la prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., reţinute ca temei al recursului.

Înalta Curte constată că, raportat la obiectul acţiunii, recurentul-reclamant susţine că hotărârea recurată este dată cu aplicarea/interpretarea greşită a legii, limitându-se însă la a reitera situaţia de fapt şi dispoziţiile legale invocate prin acţiune în faţa instanţei de fond.

Or, prima instanţă a analizat actul administrativ a cărui anulare se solicită, susţinerile părţilor litigante şi, făcând aplicarea dispoziţiilor legale incidente, în contextual enunţării situaţiei de fapt, a reţinut, în esenţă, următoarele:

"(…)În urma completării dosarului de către reclamant, CNRED a emis adresa nr. x/21.04.2021/N.N. contestată, prin aceasta comunicându-se stadiul cererii depuse, reţinându-se că emitentul îşi menţine punctul de vedere comunicat anterior, iar procedura este suspendată până la finalizarea cercetărilor efectuate de organele abilitate.

Prin răspunsul Ministerului Educaţiei pentru CNRED depus la solicitarea instanţei, se învederează redeschiderea urmăririi penale în dosarul nr. x/2021, precum şi faptul că, în vederea soluţionării dosarului de recunoaştere, CNRED a solicitat puncte de vedere de la Ministerul Afacerilor Externe din România, Ministerul Sănătăţii din Somalia, Ministerul Sănătăţii din Somaliland şi de la Ministerul Educaţiei din Somaliland, primind răspuns doar din partea MAE. Raportat la cele de mai sus, CNRED nu a procedat la soluţionarea dosarului, în lipsa celorlalte răspunsuri. În aceste condiţii, Curtea reţine că dosarul deschis în urma cererii înregistrate la CNRED sub nr. x/12.08.2020 de recunoaştere a diplomei nr. 9178/05.11.2016 nu a fost definitiv soluţionat, acesta fiind în curs de evaluare de către CNRED.

Astfel, analizând conţinutul adresei contestate, Curtea constată că aceasta nu întruneşte toate caracterele juridice ale actului administrativ, aşa cum sunt trasate în definiţia legală cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, lipsindu-i dimensiunea de a da naştere, a modifica sau a stinge raporturi juridice, cu alte cuvinte, de a produce prin el însuşi efecte juridice. Deşi comunicarea respectivă reprezintă un act unilateral, emis de o autoritate publică, conţinutul său nu dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, limitându-se la prezentarea unei situaţii de fapt, a stadiului cererii depuse de reclamant, fără ca stadiul sau modul de soluţionare al cererii să fie dispuse de către autoritatea publică pârâtă, prin adresa contestată. În concret, actul contestat în cauză are caracterul unei informări a reclamantului asupra stadiului cererii depuse în faţa pârâtului CNRED, fără a dispune măsuri în regim de putere publică.

În aceste condiţii, deşi adresa nr. x/21.04.2021/N.N. emană de la o autoritate publică, instituţia emitentă nu acţionează în regim de putere publică, iar scopul emiterii adresei nu îl constituie producerea de efecte juridice de sine-stătătoare, specifice dreptului administrativ. În speţă este vorba despre un act de informare al solicitantului cu privire la stadiul soluţionării cererii de recunoaştere a diplomei adresate emitentului, referitoare la menţinerea suspendării procedurii de recunoaştere până la finalizarea cercetărilor efectuate de organele abilitate, fără a cuprinde în conţinutul său concret o dispoziţie de luare a unei astfel de măsuri.

Din această perspectivă, adresa nr. x/21.04.2021/N.N. emisă de Consiliul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor - Ministerul Educaţiei şi Cercetării, nu întruneşte condiţiile legale de calificare specifice actului administrativ, necesare pentru a se dispune anularea acestuia în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004, astfel încât Curtea urmează a admite excepţia invocată de către pârât prin întâmpinare, sens în care va respinge cererea formulată ca inadmisibilă."

Aşadar, aceste argumente ar fi trebuit să fie combătute de către recurent prin calea de atac declarată, însă acesta nu a formulat nicio critică concretă de nelegalitate în privinţa hotărârii, din prisma nemotivării ori a motivelor contradictorii/străine de natura pricinii, nearătând nici modul în care au fost interpretate sau aplicate greşit prevederile legale incidente în cauză. Înalta Curte constată că, în cauză, susţinerile recurentului se referă doar la probele din dosar, în baza cărora a formulat şi cererea de recunoştere a diplomei.

În acest context, Înalta Curte reţine că, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale şi la prezentarea circumstanţelor factuale ale cauzei, condiţia legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor şi raţionamentelor pe care se bazează.

Aşa fiind, instanţa de control judiciar constată că aspectele reţinute de către instanţa de fond în justificarea soluţiei de respingere a acţiunii nu au fost contestate, pe calea recursului, de către reclamant.

Din această perspectivă, aşa cum s-a constatat în precedent, recursul declarat în cauză este inform din punct de vedere procedural şi, ca atare, nu satisface exigenţele pentru validarea sa.

În fine, referitor la solicitarea recurentului de modificare a obiectului cauzei din anulare act administrative în obligaţia de a face, instanţa de control judiciar constată că aceasta este formulată pentru prima dată în recurs, nefiind susţinută şi în faţa instanţei de fond, astfel că nu va fi analizată. Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii atacate, astfel că recursul poate fi analizat numai din perspectiva cererii de chemare în judecată analizate de prima instanţă, doar în acest mod fiind respectat principiul dublului grad de jurisdicţie.

În consecinţă, reţinând că recurentul nu formulează explicit vreo critică compatibilă cu materia recursului, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului declarat de reclamant.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 99 din 13 decembrie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.