Irrevocability of pre-hearing written withdrawal of claim and validity of lower court’s acceptance despite post-reopening procedural irregularities

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 03.09.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi D., a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 6634/IJ/749/DSCR/04.10.2018 şi împotriva rezoluţiei 1039/12.04.2019.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 934 din 9 octombrie 2020, în temeiul art. 406 C. proc. civ., a luat act de cererea de renunţare la judecată formulată în cauză de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi D..

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. a declarat recurs.

În motivarea cererii de recurs arată că solicită anularea rezoluţiilor atacate date de domnii inspectori B., C. şi D..

În esenţă, recurentul-reclamant susţine că nu s-a pus în discuţie cererea de renunţare la judecata cauzei, fiind doar întrebat în şedinţă publică, dacă înţelege la judecarea cauzei, iar răspunsul său a fost că nu renunţă la judecarea acţiunii sale.

În prezentarea situaţiei de fapt, recurentul învederează că a fost arestat ilegal pe data de 29.01.2014 şi internat forţat la secţia de Psihiatrie, în cadrul Spitalului de Urgenţă Piteşti.

De asemenea, recurentul susţine că este nelegală soluţia instanţei de fond, câtă vreme prin încheierea din 25.09.2019 i s-a anulat cererea de chemare în judecată, iar prin încheierea din 30.10.2019, instanţa a admis cererea de reexaminare, revenind asupra măsurii anulării acţiunii dispuse prin încheierea din 25.09.2019, motiv pentru care recurentul consideră că cererea de renunţare la judecată a fost soluţionată atât prin încheierea din 30.10.2019, cât şi prin sentinţa nr. 934 din 9 octombrie 2020.

În fine, recurentul-reclamant face trimitere la situaţia altor dosare în care a avut calitatea de parte.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele motive:

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, la data de 03.09.2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu B. - Inspector şef al Inspecţiei Judiciare, C. şi D.- ambii inspector în cadrul Inspecţiei Judiciare, să se constate că prin rezoluţiile şi semnăturile lor confirmă corupţia totală din cadrul Inspecţiei Judiciare pe care o reprezintă.

La data de 4.09.2019, reclamantul a formulat cerere de renunţare la judecarea cererii, indicând că renunţă la judecarea cererii nr. x/2019 întrucât a fost depusă din greşeală la contenciosul administrativ şi fiscal, solicitând anularea cererii.

Prin încheierea din Camera de consiliu din data de 25.09.2019, în baza art. 200 alin. (3) C. proc. civ., s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A..

La data de 09.10.2019, reclamantul a arătat că din greşeală a solicitat anularea cererii, iar prin încheierea din Camera de consiliu din 30.10.2019 s-a admis cererea de reexaminare formulată de reclamant şi s-a revenit asupra măsurii anulării acţiunii, apreciindu-se că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 194-197 C. proc. civ., referitoare la anularea cererii.

Prin sentinţa nr. 934 din 9 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 406 C. proc. civ., a luat act de cererea de renunţare la judecată.

Criticile formulate de recurent privesc, pe de o parte, faptul că prima instanţă a luat act de renunţarea la judecata cauzei, deşi reclamantul a precizat în şedinţă publică că nu renunţă la judecata cauzei, iar pe de altă faptul că este nelegală soluţia instanţei de fond, câtă vreme prin încheierea din 25.09.2019 i s-a anulat cererea de chemare în judecată, iar prin încheierea din 30.10.2019, instanţa a admis cererea de reexaminare, revenind asupra măsurii anulării acţiunii dispuse prin încheierea din 25.09.2019.

Contrar celor susţinute de recurentul-reclamant, Înalta Curte constată că este corectă soluţia instanţei de fond de a lua act de cererea de renunţare la judecată, formulată de reclamant la data de 04.09.2019.

Potrivit art. 406 C. proc. civ., "(1) Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă.

(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.

(3) Dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.

(4) Dacă reclamantul renunţă la judecată la primul termen la care părţile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunţarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părţi. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunţă la judecată, instanţa va acorda pârâtului un termen până la care să îşi exprime poziţia faţă de cererea de renunţare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunţare."

Înalta Curte reţine că procesul civil porneşte la iniţiativa reclamantului care fixează prin actul de sesizare obiectul şi limitele procesului, iar asupra acestuia, în condiţiile legii, are un drept de dispoziţie, drept reglementat prin dispoziţiile art. 9 C. proc. civ., manifestat inclusiv prin posibilitatea reclamantului ca, potrivit art. 406 alin. (1) C. proc. civ., să renunţe la judecarea cauzei oricând, în tot sau în parte, verbal în şedinţa de judecată ori prin cerere scrisă.

Consfinţirea acestui drept nu este condiţionată, conform art. 406 alin. (4) C. proc. civ., de acordul expres sau tacit din partea celorlalte părţi, în cazul în care cererea a fost depusă anterior primului termen la care părţile au fost legal citate în faţa instanţei competente, astfel că în mod corect, având în vedere actul de dispoziţie unilateral, irevocabil, instanţa de fond a luat act de manifestarea de voinţă a reclamantului în sensul renunţării la judecată.

De asemenea, Înalta Curte constată că sunt nefondate şi susţinerile referitoare la nelegalitatea sentinţei din perspectiva judecării cererii de renunţare la judecată atât prin încheierea din 25.09.2019, cât şi prin sentinţa nr. 934 din 9 octombrie 2020.

Din analiza actelor şi lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că prin încheierea din 25.09.2019 s-a dispus anularea cererii chemare în judecată, măsură asupra căreia s-a revenit prin încheierea din 30.10.2019, motivat de faptul că nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 194-197 C. proc. civ., referitoare la anularea cererii, iar prin sentinţa nr. 934 din 9 octombrie 2020 s-a luat act, în temeiul dispoziţiilor art. 406 C. proc. civ., de cererea de renunţare la judecată formulată de reclamant.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 934 din 9 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.