Revision inadmissible for legal errors in administrative act annulment and non-physical subject matter disappearance

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2022

Deliberând asupra prezentei cauze, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin sentinţa civilă nr. 963/10.12.2015 Tribunalul Covasna, secţia civilă a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (D.S.V.S.A.) Covasna, având ca obiect anularea adresei nr. x/05.06.2014, prin care pârâta, în scopul verificării modului de aplicare a Ordinului ANSVSA nr. 55/2010, a solicitat prezentarea unor documente referitoare la înregistrarea/autorizarea sanitară, buletine de analiză, document referitor la cota de lapte, la locul de amplasare a automatelor, la autorizaţii sanitar-veterinare ale mijloacelor de transport, precum şi o serie de proceduri scrise referitoare la transport, alimentare automate, golirea şi igienizarea lor.

Recursul promovat de reclamantul A. împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 291/R/05.04.2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva soluţiei dată în recurs, reclamantul a formulat contestaţie în anulare.

Prin Decizia nr. 23 din 13 ianuarie 2017 Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 291/R/05.04.2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul cu nr. x/2015

Recursul formulat de A. împotriva Deciziei nr. 23/2017 a fost respins ca inadmisibil prin Decizia nr. 2033 din 21 mai 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.

II. Calea de atac extraordinară exercitată

A., prin reprezentant B., a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 2033 din 21 mai 2020, susţinând că inadmisibilitatea este de ordine publică şi trebuia pusă în discuţia părţilor obligatoriu în vederea asigurării contradictorialităţii şi a dreptului la apărare.

Revizuentul a invocat jurisprudenţa instanţelor naţionale şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, arătând că soluţia de respingere a recursului ca inadmisibil reprezintă o ingerinţă în dreptul său de acces la o instanţă de judecată.

Prin notele de şedinţă depuse la dosar, revizuentul a precizat că motivele de revizuire pe care întelege să-şi întemeieze cererea de revizuire sunt cele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 2 şi 5 din C. proc. civ.

A susţinut că judecătorul de fond a pronunţat sentinţa nr. 693/2015 în baza unui act care nu este act administrativ şi prin care a impus o serie de lucruri care nu sunt obligaţia şi nici dreptul persoanei fizice, ci exlusiv al persoanelor juridice.

Revizuentul a arătat că demersul său juridic a avut la bază falsificarea calităţii sale de persoana fizică în persoană juridică şi atribuirea de activităţi şi proprietăţi specifice persoanelor juridice, de exemplu, activitatea de vânzare directă de produse primare se declară comercializate, anexa la o gospodărie se declară exploataţie sau unitate, invocarea unor acte normative aplicabile numai operatorilor în sector alimentar.

Revizuentul a concluzionat, în primul rând că obiectul cauzei nu este în fiinţă pentru că adresa atacată nu este act normativ şi, în al doilea rând, chiar adresa atacată face dovada că nu există alt act care să fie act administrativ care să nască sau să stingă raporturi juridice şi să oblige la executarea legii.

II. Considerentele Înaltei Curţi privind cererea de revizuire

Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că revizuirea este inadmisibilă, în speţă nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 509 alin. (1) pct. 2 şi 5 din C. proc. civ.

Cu privire la motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte observă că acest caz de revizuire are în vedere, prin sintagma "obiectul pricinii nu se află în fiinţă", ideea de dispariţie fizică a bunului.

Potrivit doctrinei şi practicii judiciare, revizuirea unei hotărâri pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. poate fi cerută dacă, printr-o hotărâre definitivă, debitorul a fost obligat să predea creditorului un lucru cert şi determinat, iar acesta a pierit după pronunţarea hotărârii.

În concluzie, ipoteza textului de lege se aplică atunci când există o obligaţie de a da şi care presupune existenţa unui obiect material.

Sintagma "obiectul pricinii nu mai este în fiinţă" desemnează dispariţia fizică a bunului obiect material al obligaţiei de predare, circumstanţe în care executarea în natură a obligaţiei nu ar mai fi posibilă, scopul revizuentului fiind să obţină contravaloarea lucrului pierit, condiţii care nu se regăsesc în cauza de faţă.

Înalta Curte constată că argumentele revizuentului reprezintă, în realitate critici aduse modului în care instanţa de fond a interpretat şi aplicat normele juridice incidente în speţă, urmărind o rejudecare a cauzei.

În mod constant, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut faptul că nici o parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv şi irevocabil, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei; revizuirea nu poate avea semnificaţia unui "apel-recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative, condiţie care, în prezenta cauză, nu este realizată.

Criticile expuse de revizuent nu pot fi încadrate nici în motivul de rezuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., fiind în mod formal invocat, prin argumentele expuse revizuentul tinzând în realitate să obţină o rejudecare a cauzei, obiectiv inadmisibil în acest demers judiciar.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că prin decizia contestată în mod corect a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul A., prin reprezentant B., împotriva Deciziei nr. 23 din 13 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 508 alin. (4) din C. proc. civ.:

"Hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".

În cauza de faţă, Decizia nr. 23 din 13 ianuarie 2017 a fost pronunţată de curtea de apel în soluţionarea contestaţiei în anulare declarată împotriva Deciziei nr. 291/5.04.2016, această din urmă hotărâre având caracter definitiv. Pe cale de consecinţă, rezultă că şi Decizia nr. 23 din 13 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Braşov are caracter definitiv, potrivit art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., iar recursul declarat de A., prin reprezentant B. împotriva acestei decizii este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

III. Soluţia instanţei de revizuire şi temeiul juridic al acesteia

Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 513 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A., prin reprezentant B..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A., prin reprezentant B., împotriva Deciziei nr. 2033 din 21 mai 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2022.