Extraordinary appeal dismissed for omission of argument rather than cassation ground in integrity evaluation challenge

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2022

Deliberând asupra contestaţiei în anulare de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin actiunea înregistrată pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate, solicitand anularea raportului de evaluare nr. x/01.03.2017 emis de pârâtă.

Prin sentinţa nr. 4493 din 22 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a anulat în parte raportul de evaluare nr. x/01.03.2017 emis de pârâtă, în ceea ce priveşte incompatibilitatea aferentă perioadei 19.07.2006-17.06.2008 şi a menţinut raportul de evaluare în ceea ce priveşte incompatibilitatea aferentă perioadei 17.06.2008-23.02.2016.

2. Hotărârea contestată

Prin Decizia nr. 3617 din 14 iunie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 4493 din 22 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

3. Contestaţia în anulare exercitată

Împotriva Deciziei nr. 3617 din 14 iunie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a formulat contestaţie în anulare reclamantul A., invocând prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.

Astfel, a susţinut că instanţa de recurs a analizat numai unul dintre cele două recursuri formulate în cauză, în termen legal, de către contestator. Instanţa de recurs a omis să analizeze motivele de casare invocate prin recursul formulat de către avocatul B., respectiv motivul de recurs nr. 1, prin care se invoca aplicarea greşită a legii, prin aceea că raportul ANI se întemeia pe dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, referitoare la "numirea în funcţii de demnitate publică", în timp ce contestatorul nu fusese "numit", ci "ales" în funcţia de primar.

Contestatorul A. a reiterat faptul că a formulat, în termenul legal, două recursuri, unul prin avocat B. şi unul prin avocat C., iar instanţa de recurs a analizat exclusiv motivele de casare invocate prin recursul formulat de domnul avocat C. şi a omis să analizeze motivele de casare invocate prin recursul formulat de domnul avocat B..

În opinia contestatorului, o importanţă deosebită o prezintă primul motiv de casare numerotat cu "I.", pag. 2 din cererea de recurs, prin care a invocat aplicarea greşită a legii, respectiv faptul că raportul A.N.I. se întemeia pe dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, referitoare la "numirea în funcţii de demnitate publică", în timp ce contestatorul A. nu fusese "numit", ci "ales" în funcţia de primar.

Or, deşi instanţa de recurs a reţinut corect temeiul de drept al raportului de evaluare al A.N.I., respectiv art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 (pag. 5 pct. II, paragraful doi din decizia contestată), nu a analizat motivul de casare nr. 1 din recursul formulat de avocat B..

Prin urmare, contestatorul a solicitat anularea hotărârii atacate şi în rejudecarea cauzei, admiterea recursului formulat de A., desfiinţarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea contestaţiei formulate şi anularea raportului de evaluare nr. x/01.03.2017 emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

În final, a apreciat că prezintă relevanţă, în cauză, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 790/2021 prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 156/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, sunt neconstituţionale.

Aşadar, având în vedere că dispoziţiile constatate a fi neconstituţionale reprezintă temeiul de drept al raportului contestat, acestea nu mai pot produce efecte juridice, astfel încât se impune anularea raportului.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia Naţională de Integritate a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare.

II. Soluţia asupra contestaţiei în anulare

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru care poate fi exercitată sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., invocate de contestator ca temei al căii extraordinare de atac formulate, "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen".

Motivul de contestaţie în anulare reglementat de textul de lege anterior menţionat are ca situaţie premisă neexaminarea unor motive de recurs, înţelese ca motive de casare, aşa cum acestea sunt reglementate la art. 488 din C. proc. civ., şi sancţionează cu retractarea hotărârii numai omisiunea de cercetare a motivelor de recurs, iar nu şi a argumentelor de fapt şi de drept care le susţin.

În prezenta cauză, contestatorul a susţinut, în esenţă, că instanţa de recurs a analizat exclusiv motivele de casare invocate prin recursul formulat de domnul avocat C. şi a omis să analizeze motivele de casare invocate prin recursul formulat de domnul avocat B., respectiv că raportul A.N.I. se întemeia pe dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, referitoare la "numirea în funcţii de demnitate publică", deşi contestatorul A. nu fusese "numit", ci "ales" în funcţia de primar.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată, contrar susţinerilor contestatorului, că instanţa de recurs nu a omis să cerceteze niciunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

Astfel, în cuprinsul deciziei atacate (pagina 3, primul paragraf - dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal), instanţa de recurs a reţinut că "analiza recursului se va limita, în ceea ce priveşte motivarea acestuia, la cele declarate de recurentul-reclamant prin cererile de recurs motivate, înregistrate la dosar la data de 28.02.2018 şi la 01.03.2018." La dosarul de recurs se află cererea de recurs formulată de reclamant prin avocat B. şi înregistrată la data de 28.02.2018.

De asemenea, raportat la considerentele instanţei de recurs, nu se poate reţine omisiunea în examinarea motivelor de recurs invocate, în condiţiile în care argumentele prezentate de recurent la pct. "I.", pag. 2 din cererea de recurs (privind aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, referitoare la "numirea în funcţii de demnitate publică", având în vedere că acesta nu a fost "numit", ci "ales" în funcţia de primar) au fost analizate de către instanţa de recurs în cadrul motivului de casare circumscris art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În acest sens, se observă că, în cuprinsul deciziei contestate s-au reţinut în mod expres următoarele:

"Împrejurarea că Legea nr. 284/2010 face o distincţie între funcţiile de demnitate publică alese si funcţiile de demnitate publica numite, primarul fiind o funcţie de demnitate publica aleasa si nu numita, nu prezintă relevanţă din punct de vedere a situaţiei recurentului, care, astfel cum prevede art. 34 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, trebuia să procedeze la încetarea, în condiţiile legii, a raporturilor de serviciu."

Aşadar, în cauză, instanţa de recurs nu a omis cercetarea vreunui motiv de casare dintre cele invocate de recurent.

În final, Înalta Curte subliniază că instanţa de recurs nu a are obligaţia de a analiza, în mod distinct, fiecare argument invocat în susţinerea cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, contestaţia în anulare nu poate fi primită dacă instanţa a omis să cerceteze un simplu argument, iar nu un motiv de casare, întrucât argumentele sunt întotdeauna subsumate motivului de recurs pe care îl sprijină, iar instanţa de recurs poate grupa argumentele invocate în susţinerea acestuia, răspunzându-le printr-un considerent comun, caz în care nu se poate reproşa omisiunea de a cerceta motivul. Art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ. este neechivoc în privinţa omisiunii de cercetare a unuia dintre motivele de casare invocate în termen, astfel încât, ori de câte ori se aduce în discuţie necercetarea unor argumente care susţin motivele de recurs, contestaţia în anulare urmează a fi respinsă deoarece reevaluarea argumentelor de nelegalitate constituie o rejudecare a recursului, care excedează contestaţiei în anulare.

În acest sens, în mod constant, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv şi irevocabil, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei; contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui "recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative.

Pentru aceste considerente, în baza art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 3617 din 14 iunie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 3617 din 14 iunie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2022.