Job description challenge over CNCD no-discrimination finding fails; appeal dismissed as unfounded for refusal to join Tribunal President.

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016 (prin declinare de la Curtea de Apel Bucureşti - Sentinţa civilă nr. 14/08.01.2020), reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat anularea Hotărârii nr. 198/27.03.2019 a Colegiului director al CNCD şi reanalizarea dosarului nr. x/2019.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 79/CA din 22 iunie 2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul A., pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, s-a arătat - în esenţă - că nu au fost întrunite condiţiile de aplicare a art. 161 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, deoarece raportul juridic în prezentul dosar a fost stabilit între reclamant şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în calitate de pârât, iar obiectul acţiunii a fost cererea de anulare a Hotărârii nr. 198/27.03.2019, emise de pârât.

Recurentul a susţinut că solicitarea instanţei de a înlocui persoana pârâtului, CNCD, cu cea a preşedintelui Tribunalului Constanţa, ca parte reclamată anterior la CNCD, nu este întemeiată, în condiţiile în care Hotărârea nr. 198/27.03.2019 a fost emisă de CNCD şi nu de preşedintele Tribunalului Constanţa, ultimul neavând competenţa să judece dacă o prevedere din fişa postului reclamantului este sau nu discriminatorie, printr-o erijare în rolul respectivului Consiliu.

Recurentul a mai susţinut că instanţa de fond a reţinut greşit obiectul sesizării sale adresate CNCD, când a constatat că "...petentul..., considerându-se discriminat prin cuprinderea în fişa postului său a unei activităţi suplimentare..., respectiv instituirea obligaţiei de a anunţa şeful ierarhic în privinţa activităţii pe care o desfăşoară de câte ori părăseşte incinta instituţiei.".

În opinia recurentului, prevederea respectivă din fişa postului nu este discriminatorie în sine ci în raport cu toate celelalte prevederi din fişele de post ale celorlalţi angajaţi ai Tribunalului Constanţa, guvernate şi de Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Consiliului Superior al Magistraturii. Recurentul a precizat că raportat la principalele atribuţii ale unui compartiment intern specializat în domeniul achiziţiilor, prin dispoziţiile cuprinse în art. 2 alin. (3) din Norme metodologice aprobate prin H.G. nr. 395/2016, anunţarea şefului ierarhic în privinţa activităţii desfăşurate de câte ori reclamantul părăşeşte incinta instituţiei în interesul serviciului nu se constituie ca o activitate suplimentară.

În condiţiile în care toţi ceilalţi angajaţi au numai obligaţia anunţării lipsei din incinta instituţiei, indiferent dacă în interesul serviciului sau nu, prin contrast, prevederea singulară din fişa postului recurentului reclamant, sesizată către CNCD, este discriminatorie.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În ceea ce priveşte motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest motiv de casare nu este incident în cauză, nefiind de altfel dezvoltate de către recurentul reclamant nici măcar formal argumente care să justifice invocarea sa.

Înalta Curte a arătat constant în jurisprudenţa sa că dispoziţiile legale mai sus menţionate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi cele pentru care s-au admis şi, respectiv, s-au înlăturat cererile părţilor.

Or, hotărârea recurată cuprinde în mod evident argumentele pe care s-a întemeiat soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă soluţia şi argumentarea îl nemulţumesc pe recurent, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reţine incidenţa motivului de casare invocat.

Referitor la invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recurentul reclamant A. a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ Hotărârea nr. 198/27.03.2019 emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, prin care, soluţionând sesizarea petenului, pârâtul a stabilit că nu sunt întrunite elementele consitutive ale unei fapte de discriminare potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii în temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004, reţinând că reclamantul a refuzat în mod expres introducerea în cauză a Preşedintelui Tribunalului Constanţa în calitate de pârât.

Recurentul a criticat soluţia instanţei de fond, apreciind că nu se impunea introducerea în cauză a preşedintelui Tribunalului Constanţa, din moment ce emitentul actului contestat este Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Această critică este nefondată.

Potrivit art. 161 din Legea nr. 554/2004 "Când raportul juridic dedus judecăţii o impune, instanţa de contencios administrativ va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altei persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului şi instanţa apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunţa în fond."

Contrar susţinerilor recurentului, instanţa de recurs constată că examinarea legalităţii hotărârii contestate fără ca emitentul actului pretins a fi creat situaţia de discriminare să fie introdus în cauză printr-un mijloc pus la îndemână de legiuitor este un procedeu nelegal, necesitatea definitivării cadrului procesual adecvat având în vedere obiectul cererii impunându-se raportat la dispoziţiile art. 161 din Legea nr. 554/2004 şi art. 78 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) din C. proc. civ., numai într-un astfel de context putându-se reţine că judecătorul a stăruit, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice, conform art. 22 alin. (3) din C. proc. civ.

Având în vedere refuzul reclamantului de introducere în cauză a Preşedintelui Tribunalului Constanţa, persoana care a semnat fişa de post care conţine prevederea pretins discriminatorie, în mod corect prima instanţă a respins cererea de chemare în judecată, apreciind că nu se poate pronunţa asupra fondului cererii.

Celelalte critici invocate de recurent privesc temeinicia hotărârii emise de CNDC şi nu vor mai fi analizate raportat la soluţia de respingere a acţiunii în baza art. 161 din Legea nr. 554/2004.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 79/CA din 22 iunie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2022.