Challenge to judicial inspection for failure to accommodate disability and bad faith duty assignment; scope of review for evidence assessment and reasoned grounds

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019, reclamanta A. a formulat în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, contestaţie împotriva Rezoluţiei din data de 12.07.2019 a inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare şi a Rezoluţiei nr. 1694 din 28.05.2019, date în dosarul nr. x al Direcţiei de inspecţie pentru judecători din cadrul Inspecţiei Judiciare.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 291 din 20 mai 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta A., pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, s-a arătat - în esenţă - că instanţa de fond a respins administrarea probelor propuse de reclamantă cu încălcarea principiilor prevăzute la art. 14, 15 şi 16 din C. proc. civ.. Recurenta reclamantă a susţinut că a fost în imposibilitatea de a administra proba cu martorii ale căror declaraţii au fost luate în considerare de către intimată la emiterea rezoluţiei de clasare şi în condiţiile în care prin sentinţa recurată s-a făcut referire la respectivele "puncte de vedere". Dacă instanţa de fond ar fi considerat că anumite probe nu sunt apte să ducă la soluţionarea procesului, acestea trebuiau înlăturate motivat iar nu analizate şi luate în considerare la pronunţarea hotărârii.

În opinia recurentei reclamante, audierea martorilor ar fi condus la configurarea unei alte situaţii de fapt, diferite de cea reţinută de inspectorul judiciar şi prima instanţă.

În ceea ce priveşte motivarea hotărârii, recurenta a apreciat că judecătorul fondului se rezumă, practic, la o compilaţie din texte ale actelor emise de inspectorul judiciar şi superiorul acestuia şi la referiri la texte din legi şi regulamente. Astfel, contrar jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, a Curţii Constituţionale şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia, pentru a răspunde cerinţelor procesului echitabil, motivarea trebuie să evidenţieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esenţiale ce i-au fost prezentate, din sentinţa recurată reiese că doar intimata a fost parte în proces, deoarece niciunul dintre aspectele invocate de reclamantă, prin care arăta contrariul stării de fapt reţinute de inspectorul judiciar, nu a fost nici măcar evocat de prima instanţă, şi nicidecum analizat.

Recurenta reclamantă a mai criticat faptul că prima instanţă nu a motivat de ce a menţinut încadrarea juridică dată de inspectorul judiciar, deşi a arătat că nu contestă dispoziţiile legale care reglementează atribuţiile funcţiei de preşedinte al instanţei sau că domnul judecător ar fi acţionat prin încălcarea literei acestor norme juridice, ci tocmai faptul că, la "adăpostul" prerogativelor funcţiei, a stabilit, sarcini în mod discreţionar, pentru favorizarea unor persoane, iar în privinţa recurentei reclamante, şi cu nesocotirea prevederilor legale care protejează persoanele cu handicap, ceea ce denotă exercitarea funcţiei cu rea-credinţă.

În continuare, recurenta reclamantă a invocat adresa nr. x/16.07.2016, prin care ITM Alba a stabilit conducerii Judecătoriei Alba Iulia obligaţia de a asigura condiţii privind posibilitatea efectuării testelor de glicemic şi asigurarea unui program de lucru flexibil care sa permită un orar de mese flexibil conform necesităţilor angajatei, apreciind că până la impunerea de către ITM a acestei obligaţii, programul de lucru nu a fost adaptat la necesităţile sale.

Recurenta a mai făcut referire şi la împrejurarea că întreaga muncă de concepere a minutei îi aparţine, în condiţiile în care redactează proiectul de minută pe baza soluţiei "A" sau "R" înscrisă de judecător pe coperta dosarului.

În final, recurenta reclamantă a criticat faptul că prima instanţă nu a dat relevanţă împrejurării că preşedintele Judecătoriei Alba Iulia nu a răspuns adresei nr. x/26.01.2018 prin care reclamanta a propus un sistem de lucur care să permită introducere soluţiei şi minutei în sistemul informatic în timpul programului de lucru şi nici celorlalte adrese prin care reclamanta a solicitat luarea în considerare a cerificatului de încadrare în grad de hadicap.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În ceea ce priveşte motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest motiv de casare nu este incident în cauză.

Înalta Curte a arătat constant în jurisprudenţa sa că dispoziţiile legale mai sus menţionate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi cele pentru care s-au admis şi, respectiv, s-au înlăturat cererile părţilor.

Or, hotărârea recurată cuprinde în mod evident argumentele pe care s-a întemeiat soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă soluţia şi argumentarea o nemulţumesc pe recurentă, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reţine incidenţa motivului de casare invocat.

Contrar susţinerilor recurentei reclamante, instanţa de fond a analizat activitatea inspectorului judiciar prin raportare la aspectele sesizate de petentă, în mod corect stabilindu-se că lipsesc indiciile privind săvârşirea unor fapte de natură disciplinară de către domnii judecători B. şi C..

Astfel, susţinerile recurentei cu privire la comportamentul colegilor şi al judecătorilor prin raportare la dispoziţiile ce reglementează activitatea instanţelor de judecată şi la prevederile legale care ocrotesc dreptul la muncă al persoanelor cu handicap au fost analizate având în vedere şi documentele comunicate de petentă, inclusiv cele ataşate în completarea sesizării, răspunsul nr. x/2019 al conducerii Tribunalului Alba, precum şi înscrisurile anexate acestui din urmă răspuns, documentele şi informaţiile solicitate suplimentar de către inspectorul judiciar la data de 21 mai 2019, respectiv 22 mai 2019, datele existente în programul Ecris referitoare la dosarul nr. x/2019, înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, precum şi punctele de vedere exprimate de către domnul judecător B., în calitate de preşedinte al judecătoriei, de către doamna D., în calitate de grefier şef, precum şi de domnii judecători C. E., F., G., respectiv de către grefierii H., I., J., K., L., M. şi N..

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recurenta reclamantă a criticat modul în care instanţa de fond a apreciat probele administrate în cauză, susţinând că în mod greşit nu a fost administrată proba cu martori pentru o corectă încadrare a situaţiei de fapt.

În condiţiile în care judecătorul fondului a administrat un probatoriu complex, aşa cum s-a arătat anterior, este important a se reţine că modul în care instanţa de fond a interpretat probele administrate şi a stabilit pe baza acestora o anumită situaţie de fapt nu mai constituie motiv de recurs în actuala reglementare.

Aşa fiind, instanţa de recurs nu mai are competenţa de a cenzura situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată şi de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situaţia de fapt pe care aceasta o constată.

Prin urmare, criticile referitoare la greşita stabilire a situaţiei de fapt sau greşita interpretare a probatoriilor administrate în cauză, respectiv neanalizarea acestei stări de fapt, nu pot face obiectul analizei în această fază procesuală deoarece vizează temeinicia soluţiei pronunţate şi nu nelegalitatea acesteia, astfel că se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigenţele impuse de art. 488 din C. proc. civ., respectiv de cale extraordinară de atac care instituie un control de legalitate a hotărârii recurate.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 291 din 20 mai 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2022.