Appeal dismissed: judicial executor's reprimand for undocumented execution expenses upheld.

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Hotărârea primei instanţe

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba -Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii MINISTERUL JUSTITIEI, COMISIA SUPERIOARĂ DE DISCIPLINĂ DIN CADRUL UNIUNII NATIONALE A EXECUTORILOR JUDECATORESTI DIN ROMANIA şi CONSILIUL DE DISCIPLINA AL CAMEREI EXECUTORILOR JUDECATORESTI DE PE LANGA CURTEA DE APEL ALBA IULIA, solicitând anularea Hotărârii nr. 15 pronunţata la data de 12.07.2019 de către Comisia Superioara de Disciplina şi anularea Hotărârii nr. 2 pronunţata la data de 05.04.2019 de către Consiliul de Disciplina.

1.2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 37 de la data de 18 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă, în parte, acţiunea în contencios formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL JUSTITIEI, COMISIA SUPERIOARĂ DE DISCIPLINĂ DIN CADRUL UNIUNII NATIONALE A EXECUTORILOR JUDECATORESTI DIN ROMANIA şi CONSILIUL DE DISCIPLINA AL CAMEREI EXECUTORILOR JUDECATORESTI DE PE LANGA CURTEA DE APEL ALBA IULIA, şi anulată, în parte, Hotărârea nr. 15 din 12.07.2019 pronunţată de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, în ceea ce priveşte obligarea reclamantei la plata sumei de 1693,07 RON, reprezentând cheltuieli ocazionate de soluţionarea cauzei.

În rest, a fost respinsă acţiunea reclamantei, respectiv capătul de cerere prin care a solicitat şi anularea Hotărârii nr. 2 pronunţata la data de 05.04.2019 de către Consiliul de Disciplina.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea, în parte, a hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei pe fond în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Recurenta a susţinut că sentinţa civilă atacată este nelegală prin prisma sancţiunii care a fost reţinută în ceea ce o priveşte din perspectiva abaterii disciplinare prevăzute la art. 47 lit. e) al Legii nr. 188/2000.

Recurenta a susţinut că acţiunea disciplinară a fost promovată în urma controlului profesional din perioada 19.11.2018- 23.11.2018, acţiune care a vizat verificarea modului în care au fost remediate deficienţele constatate prin raportul de control cu nr. x/2018 întocmit în urma controlului de la data de 16.04.2018 - 20.04.2018.

Astfel în urma controlului profesional s-a reţinut de către echipa de control că în mai multe dosare execuţionale suma de 476 RON reprezentând cheltuieli de executare nu a fost detaliată, fiind menţionată în bloc ca urmare a generării documentelor într-un program cu completare automată. Calculul sumei de 476 RON cu titlu de cheltuieli de executare a fost determinat în fiecare dosar în raport de valoarea debitului de recuperat şi de estimarea cheltuielilor ocazionate de soluţionarea dosarului, fără însă a depăşi această valoare.

În cadrul aceluiaşi control au fost identificate o serie de erori de calcul şi au fost efectuate propuneri de sancţionare a A. cu sancţiunea de neglijenţă în efectuarea lucrărilor. Însă, consideră partea recurentă, că pentru a fi stabilită o asemenea sancţiune în ceea ce o priveşte trebuia să se facă dovada lipsei de interes, a nepăsării în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, iar nu presupusa însumare greşită a unor sume care nu au fost niciodată încasate.

A precizat că stabilirea sumelor datorate cu titlu de cheltuieli de executare s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 670 alin. (3) C. proc. civ., norma legală menţionată neavând caracter limitativ, executorul putând stabili şi alte cheltuieli de executare, singura în măsură a cenzura cuantumul acestora fiind instanţa de executare.

Recurenta a arătat că a încercat să remedieze deficienţele constatate de inspectorii de control în luna aprilie fără nicio finalitate însă câtă vreme cheltuielile fuseseră stabilite în bloc, însă nu se poate subsuma o asemenea atitudine din partea recurentei abaterii disciplinare cu care a fost sancţionată, respectiv abaterea de la art. 47 lit. e) din Legea nr. 188/2000.

Prin urmare, a solicitat admiterea cererii de recurs, cu casarea sentinţei civile atacate şi rejudecarea cauzei pe fond.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată în cauză pârâtul Ministerul Justiţiei a solicitat respingerea cererii de recurs cu menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile atacate.

În esenţă, a arătat partea intimată - pârâtă că se confirmă abaterea disciplinară săvârşită de recurenta - reclamantă constând în neglijenţă în efectuarea lucrărilor, iar soluţia emisă pe fondul cauzei,din această perspectivă este legală şi temeinică.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Înalta Curte reţinte că prin Hotărârea nr. 2 pronunţată la data de 05.04.2019 de către Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, a fost admisă acţiunea disciplinară promovată de către Ministrul Justiţiei, reclamanta fiind sancţionată disciplinar cu "mustrare" - sancţiune prevăzută de art. 49 lit. a) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti.

Prin Hotărârea nr. 15 pronunţată la data de 12.07.2019 de către Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, a fost respinsă contestaţia formulată de către reclamantă împotriva Hotărârii nr. 2 pronunţată la data de 05.04.2019 de către Consiliul de Disciplina din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, totodată, reclamanta fiind obligată la plata sumei de 1.693,07 RON, reprezentând "cheltuieli ocazionate de soluţionarea cauzei".

În acest context, recurenta reclamantă a învestit instanţa de contencios administativ cu o cerere vizând anularea Hotărârii nr. 15 pronunţata la data de 12.07.2019 de către Comisia Superioara de Disciplina şi anularea Hotărârii nr. 2 pronunţata la data de 05.04.2019 de către Consiliul de Disciplina.

Instanţa de fond a admis în parte acţiunea reclamantei, în sensul că a dispus anularea, în parte, a Hotărârii nr. 15 din 12.07.2019 pronunţată de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, în ceea ce priveşte obligarea reclamantei la plata sumei de 1693,07 RON, reprezentând cheltuieli ocazionate de soluţionarea cauzei, respingând în rest acţiunea, respectiv capătul de cerere prin care a solicitat şi anularea Hotărârii nr. 2 pronunţata la data de 05.04.2019 de către Consiliul de Disciplina.

Soluţia primei instanţe este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 188/2000 răspunderea disciplinară a executorului judecătoresc intervine pentru următoarele abateri:

a) nerespectarea secretului profesional;

b) încălcarea incompatibilităţilor şi interdicţiilor prevăzute de lege;

c) săvârşirea unor fapte care aduc atingere onoarei, probităţii profesionale ori bunelor moravuri;

d) neîndeplinirea obligaţiilor privind formarea profesională a executorilor judecătoreşti stagiari, angajaţi pe bază de contract;

e) întârzierea sistematică şi neglijenţa în efectuarea lucrărilor;

f) absenţa nejustificată de la birou;

Totodată, aceeaşi lege la art. 48 prevede că acţiunea disciplinară se exercită de ministrul justiţiei sau de Colegiul director al Camerei executorilor judecătoreşti şi se judecă de Consiliul de disciplină al acesteia, format din 3 membri aleşi de adunarea generală a Camerei executorilor judecătoreşti, pe o perioadă de 3 ani.

(2) Pentru suspendarea din funcţie sau excluderea din profesie este obligatorie cercetarea prealabilă, care se efectuează de inspectori generali din cadrul direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei sau de Colegiul director al Camerei executorilor judecătoreşti.

(3) Audierea celui în cauză este obligatorie, acesta fiind îndreptăţit să ia cunoştinţă de conţinutul dosarului şi să-şi formuleze apărarea.

(4) Consiliul de disciplină al Camerei executorilor judecătoreşti citează părţile şi pronunţă o hotărâre motivată care se comunică acestora.

(5) Împotriva hotărârii Consiliului de disciplină al Camerei executorilor judecătoreşti părţile pot face contestaţie, în termen de 15 zile de la comunicare, la Comisia superioară de disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, care judecă în complet de 5 membri. Hotărârea Comisiei superioare de disciplină este definitivă şi poate fi atacată cu contestaţie la curtea de apel.

(6) Procedura judecării abaterilor disciplinare se stabileşte prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

În continuare, la art. 49 din acelaşi act normativ, se prevede că sancţiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea faptelor şi constau în:

a) mustrare

b) avertisment;

c) amendă de la 500 RON la 3.000 RON, care se face venit la bugetul Camerei executorilor judecătoreşti în a cărei rază teritorială este situat biroul executorului judecătoresc respectiv. Neachitarea amenzii în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a stabilit sancţiunea disciplinară atrage suspendarea de drept din funcţie a executorului judecătoresc până la achitarea sumei. Hotărârea definitivă constituie titlu executoriu;

d) suspendarea din funcţie pe o durată de la o lună la 6 luni;

e) excluderea din profesie.

În considerarea textelor de lege anterior amintite, procedând la judecata prezentei cereri de recurs, din perspectiva criticilor formulate cu privire la nelegalitatea abaterii disciplinare reţinute în sarcina recurentei reclamante, Înalta Curte reţine că, potrivit dipoziţiilor art. 47 lit. e) din Legea nr. 188/2000, pentru ca o persoană să poată fi sancţionată disciplinar, este necesară săvârşirea unei singure abateri disciplinare dintre cele prevăzute a art. 47 lit. e) iar nu a celor două concomitent.

Prin urmare, contrar susţinerilor părţii recurente expuse la fila x a cererii de recurs, neglijenta în efectuarea lucrărilor de către executor (ca sancţiune de sine stătătoare) a fost stabilită prin raportare la împrejurarea că aceasta a calculat cheltuieli în dosarele de executare care fie nu aveau temei legal, fie nu erau dovedite cu înscrisuri doveditoare.

Astfel sunt nefondate susţinerile recurentei reclamante cu privire la faptul că sumele în bloc de 467 de RON erau întemeiate şi justificate, în condiţiile în care nu erau dovedite cu înscrisuri iar executorul nu a procedat la detalierea lor în conformitate cu activitatea de executare îndeplinită în fiecare dosar în parte, precum şi faptul că erorile de calcul nu puteau fi subsumate noţiunii de neglijenţă în efectuarea lucrărilor care să conducă la sancţionarea sa disciplinară, sunt nefondate.

În acelaşi sens, Statutul UNEJ la art. 6512 aprobat prin Hot. UNEJ nr. 19/2020 stabileşte că executorul judecătoresc are obligaţia legală, profesională şi morală de a calcula, stabili şi încasa onorariile de executare silită, precum şi orice alte cheltuieli de executare silită cuvenite, numai cu respectarea strictă a prev. art. 670 din C. proc. civ., ale art. 39 din lege, ale art. 55 din Regulament şi ale Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2550/2006, şi numai în baza documentelor justificative prevăzute de lege.

Referitor la modul de stabilire a cheltuielilor de executare, prezintă relevanţă şi dispoziţiile art. 55 alin. (1)-(3) din Regulamentul de aplicare al Legii nr. 188/2000 în care se menţionează că executorul judecătoresc are dreptul la onorariu pentru activitatea prestată, care să reflecte activitatea acestuia, efortul intelectual, complexitatea şi valoarea actului.

Din perspectiva temeiului de drept anterior indicat, nu se poate considera că cheltuielile cu transportul zilnic al executorului la sediul biroului din alt judeţ, sunt cheltuieli de executare care pot fi puse în sarcina debitorului, ci sunt cheltuieli care se suportă din onorariul încasat de executor cu respectarea reglementărilor legale şi statutare.

Nu pot fi primite susţinerile reclamantei potrivit cărora menţionarea tipurilor de cheltuieli în discuţie a fost făcută cu intenţie directă în mod generic ca exemplu la toate dosarele, iar nu din neglijenţă sau din greşeală, şi astfel nu se încadrează în situaţia prevăzută de art. 47 lit. e) din Legea nr. 188/2000.

Aşa cum în mod corect a reţinut judecătorul fondului, interpretarea propusă de recurenta reclamantă, în sensul că în mod intenţionat ar fi stabilit în sarcina debitorilor sume de bani care nu erau datorate de aceştia pentru motivele arătate mai sus, ar fi de natură să atragă răspunderea penală a acesteia, ceea ce nu e cazul în cauza dedusă judecăţii.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

4. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 37 din 18 martie 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2022.