Cap on public-sector allowances at December 2018 levels under OUG 114/2018 notwithstanding 2019 minimum wage increase

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la 22.05.2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministrul Justiţiei, în temeiul art. 37 alin. (4) din Legea - cadru privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice nr. 153/2017, solicitând anularea O.M.J. nr. 5283/C din 20.12.2019 şi obligarea pârâţilor la emiterea unui nou ordin de salarizare în care să fie prevăzută o indemnizaţie lunară pentru titlul ştiinţific de doctor în cuantum de 50% din cuantumul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, prevăzut pentru personalul încadrat pe funcţii pentru care se prevede nivelul de studii superioare, cu vechime în muncă de cel puţin un an în domeniul studiilor superioare, în loc de 950 RON, cât a fost aceasta stabilită prin ordinul contestat.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 886 din 02 octombrie 2020 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministrul Justiţiei, a anulat în parte O.M.J. nr. 5283/C/20.12.2019 în privinţa drepturilor salariale ale reclamantului şi a obligat pârâţii să emită un nou ordin pentru reclamant în care să fie prevăzută o indemnizaţie lunară pentru titlul ştiinţific de doctor în cuantum de 50% din cuantumul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, prevăzut pentru personalul încadrat pe funcţii pentru care se prevede nivelul de studii superioare, cu vechime în muncă de cel puţin un an în domeniul studiilor superioare.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, s-a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 şi art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 114/2018, începând cu 01.01.2019, cuantumul indemnizaţiilor se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018. Astfel, începând cu 01.01.2019, indemnizaţia pentru deţinerea titlului ştiinţific de doctor în domeniul în care se desfăşoară activitatea se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru decembrie 2018.

De asemenea, potrivit H.G. nr. 846/2017 pentru stabilirea salariului minim brut garantat în plată, acesta a fost de 1900 RON, în consecinţă cuantumul acestei indemnizaţii a fost de 950 RON, care s-a menţinut inclusiv în luna decembrie 2018.

4. Apărările formulate de intimat

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe. În esenţă, intimatul a arătat că prevederile art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 114/2018 nu îşi găsesc aplicabilitatea în ceea ce priveşte sporul pentru deţinerea titlului de doctor, întrucât această indemnizaţie pentru deţinerea titlului ştiinţific de doctor nu se raportează la salariul de încadrare brut, ci la cel minim pe economie.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu solicitarea de anulare a O.M.J. Ministerului Justitiei nr. 5283/C/20.12.2019 şi de obligare a pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare în care să fie prevăzută o indemnizaţie lunară pentru titlul ştiinţific de doctor în cuantum de 1175 RON, în loc de 950 RON cât a fost aceasta stabilită prin ordinul contestat.

Soluţionând cauza, prima instanţă a admis acţiunea reclamantului, reţinând, în esenţă, că reclamantul nu ar fi fost îndreptăţit, de la 1 ianuarie 2019, la un cuantum al indemnizaţiei pentru titlul de doctor raportat la salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată prevăzut de H.G. nr. 937/2018 doar dacă suma sporurilor şi indemnizaţiilor astfel calculate ar fi depăşit, pe total buget pentru ordonatorul de credite, 30% din suma salariilor de bază. Or, în cauză nu s-a făcut dovada că ar exista o astfel de situaţie, motiv pentru care a apreciat judecătorul fondului că interpretarea dată de pârât este nelegală.

Fiind învestită cu recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva soluţiei pronunţate, Înalta Curte constată caracterul fondat al criticilor formulate.

Astfel, prin O.M.J. nr. 5283/C/20.12.2019, s-a prevăzut că, începând cu 01.12.2019, judecătorii din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti care deţin titlul ştiinţific de doctor şi îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care deţin titlul beneficiază şi de o indemnizaţie lunară pentru titlul ştiinţific de doctor de 950 RON.

Reclamantul a susţinut că, potrivit H.G. nr. 937/2018, de la 01.01.2019 ar trebui să beneficieze de o indemnizaţie pentru deţinerea titlului de doctor în cuantum de jumătate din 2350 RON, respectiv 1175 RON.

Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, conform cărora:

"(1) Personalul care deţine titlul ştiinţific de doctor beneficiază de o indemnizaţie lunară pentru titlul ştiinţific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care deţine titlul. Cuantumul salarial al acestei indemnizaţii nu se ia în calcul la determinarea limitei sporurilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor prevăzută la art. 25."

Potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene:

"(2) Începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

Astfel, faţă de aceste dispoziţii legale, începând cu 01.01.2019, cuantumul indemnizaţiilor se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018.

Potrivit H.G. nr. 846/2017:

"Începând cu data de 1 ianuarie 2018, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, sumă stabilită în bani care nu include sporuri şi alte adaosuri, se stabileşte la 1.900 RON lunar, pentru un program complet de lucru de 166,666 ore, în medie, pe lună, în anul 2018, reprezentând 11,40 RON/oră." Aşadar, potrivit dispoziţiilor arătate anterior, cuantumul indemnizaţiei pentru titlul ştiinţific de doctor a fost de 950 RON, menţinut inclusiv în luna decembrie 2018.

Se constată că pârâtul a respectat aceste prevederi legale, menţionate de altfel în preambulul O.M.J. nr. 5283/C/20.12.2019, deoarece indemnizaţia lunară pentru titlul ştiinţific de doctor stabilită prin ordinul contestat în cuantum de 950 RON corespunde nivelului cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, fiind 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată în anul 2018, respectiv 1900 RON.

În aceste condiţii, având în vedere că nu s-au conturat şi demonstrat elemente de nelegalitate a actului administrativ contestat potrivit argumentelor anterior expuse, aspecte ce conduc, în mod nemijlocit, la conturarea caracterului nelegal al hotărârii de fond supuse cenzurii instanţei de control judiciar, Înalta Curte reţine că sunt întemeiate criticile recurentului-pârât, sens în care în temeiul art. 496 C. proc. civ. va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 886 din 02 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamantul A. ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2022.