Administrative fine upheld after payroll documents withheld from audit; plaintiff's duty established despite no formal designation.

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, Departamentul XI: - anularea procesului-verbal nr. x din data de 17.12.2018 de constatare a încălcării obligaţiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) şi aplicare a penalităţilor prevăzute la art. 63 din Legea nr. 94/1992, prin care s-a dispus sancţionarea reclamantului cu 1550 RON; - exonerarea de plata acestei sume, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 776 din data de 12.11.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, Departamentul XI; a anulat procesul-verbal nr. x/17.12.2018 de constatare a încălcării obligaţiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) şi de aplicare a penalităţilor prevăzute la art. 63 din Legea nr. 94/1992, emis de Curtea de Conturi a României şi a obligat pârâta către reclamant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi rejudecând, respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a arătat că instanţa de fond a reţinut în mod eronat nelegalitatea actului contestat şi interpretând greşit prevederile art. 5 alin. (2) şi art. 63 din Legea nr. 94/1992 şi pct. 152 lit. b) din RODAS, a apreciat că nu există dovada desemnării reclamantului pentru îndeplinireaească obligaţiile dispuse de Curtea de Conturi a României.

Expunând situaţia de fapt, recurenta a arătat că în cadrul controlului iniţiat la Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare în Informatică ICI Bucureşti, în perioada 01.11.2018 - 14.12.2018, echipa de control a solicitat verbal reprezentanţilor entităţii furnizarea informaţiilor şi documentelor necesare desfăşurării acţiunii de control. Ulterior, având în vedere faptul că o parte dintre documente fie nu au fost furnizate, fie au fost prezentate într-un mod neconform, echipa de audit a procedat la solicitarea în scris a acestora.

În perioada 06,11.2018 - 08.11.2018, echipa de control a formulat mai multe solicitări verbale domnului A. - Şef Serviciu Resurse Umane şi Salarizare, în vederea punerii la dispoziţie a unor documente necesare efectuării acţiunii de control, după cum urmează:

- trei state de plată aferente drepturilor salariale, câte unul din fiecare an supus-controlului, respectiv 2015, 2016 şi 2017, selectate în mod aleatoriu, scopul fiind înţelegerea modului în care informaţiile sunt prezentate în acestea;

- documentele cuprinzând criteriile stabilite de conducere pentru acordarea adaosurilor la salariu, aşa cum este precizat la art. V. 4 alin. (2) din Contractul Colectiv de Muncă nr. 365/19.10.2015;

- documentele cuprinzând criteriile aprobate de Consiliul de Administraţie pentru ocuparea posturilor vacante de execuţie şi de conducere, conform art. 10 alin. (1) lit. l) din H.G. nr. 1621/2003 pentru organizarea şi funcţionarea Institutului National de Cercetare şi Dezvoltare în Informatică - ICI Bucureşti.

Statele de plată întocmite în cursul perioadei controlate (anii 2015 - 2017) au fost solicitate prin Notificarea transmisă entităţii înainte de declanşarea acţiunii de control, înregistrată la Curtea de Conturi sub nr. x/15.10.2018.

Conform fişei postului intimatului-reclamant A., aprobată la data de 20.11.2017 de către directorul general al ICI Bucureşti, reclamantul are următoarele atribuţii:

- coordonează activitatea curentă şi de perspectivă din domeniul resurselor umane, salarizare şi creşterea nivelului de pregătire profesională;

- reprezintă Institutul în relaţiile cu terţii pe probleme legate de atribuţiile care îi revin pe linia activităţii de resurse umane şi salarizare;

- ţine evidenţa documentelor necesare activităţii serviciului privind salarizarea, asigurările sociale, etc.;

- organizează şi răspunde de arhivarea lucrărilor compartimentului, conform legii.

În data de 07.11.2018, domnul A. a prezentat echipei de control un singur stat de plată, întocmit pentru luna aprilie 2015, acesta fiind un exemplar exportat din aplicaţia informatică, care, în urma prelucrării, nu cuprindea toate informaţiile specifice acestui document (numele salariaţilor, funcţia şi structurile din care fac parte). Exemplarul prezentat a fost certificat drept "conform cu originalul", deşi acesta nu prezenta semnăturile pentru întocmit, avizat şi aprobat de reprezentanţii legali ai entităţii.

Ţinând cont de faptul că intimatul - reclamant nu a dat curs solicitărilor echipei de control, în data de 09.11.2018 s-a înaintat conducerii ICI Bucureşti, respectiv doamnei B. - director general, adresa înregistrată la Cabinet Director General cu nr. 2390/09.11.2018, prin care s-a formulat o solicitare scrisă în vederea dispunerii de măsuri către structurile abilitate pentru punerea la dispoziţia echipei de control a statelor de plată a drepturilor salariate aferente perioadei 2015-2017, în original şi în formă completă, precizându-se că acestea trebuie prezentate până la sfârşitul zilei în curs.

Prin urmare, este subînţeles faptul ca aceasta a reprezentat o aducere la cunoştinţa conducătorului entităţii verificate a deficienţelor cu care se confruntă echipa de audit, precum şi o solicitare să fie dispuse măsuri pentru ca domnul A. să se conformeze.

Nici de această dată intimatul - reclamant nu a dat curs solicitărilor până la termenul stabilit şi în forma solicitată. De asemenea, nici acesta şi nici altă persoană din conducerea Institutului nu a prezentat un răspuns prin care să transmită intenţia de a furniza documentele solicitate şi, eventual, să solicite o prelungire a termenului stabilit prin adresa menţionată anterior.

Deşi echipa de control a solicitat doamnei B. - directorul general al I.C.I. Bucureşti să dispună structurilor abilitate punerea la dispoziţie a statelor de plată, aceasta nu a comunicat faptul că respectiva obligaţie s-ar afla în sarcina altei persoane, de unde rezultă, fără echivoc, că intimatul-reclamant A., în calitate de şef al Serviciului Resurse Umane şi Salarizare, avea această obligaţie.

Mai mult, recurenta solicită a se observa că primele documente transmise către echipa de audit în data de 07.11.2018, au fost transmise de intimatul -reclamant, ceea ce înseamnă ca acesta era persoana desemnată a comunica actele solicitate de echipa de audit.

Având în vedere aceste aspecte, auditorii publici externi au întocmit Procesul-verbal de constatare a încălcării obligaţiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) şi de aplicare a penalităţilor prevăzute la art. 63 din Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrat la ICI Bucureşti cu nr. 2.770/17.12.2018 şi la Curtea de Conturi cu nr. 5/17.12.2018, prin care au dispus sancţionarea domnului A. pentru neprezentarea documentelor solicitate, cu suma de 1.550 RON, corespunzătoare unui număr de 31 de zile de întârziere.

Faţă de împrejurare că instanţa de fond a reţinut că "întreaga corespondenţă referitoare la furnizarea documentelor necesare controlului a avut loc exclusiv între conducerea entităţii auditate şi Curtea de Conturi a României, neexistând o dovadă că reclamantul a fost desemnat de conducere să îndeplinească obligaţiile dispuse de Curtea de Conturi sau că pârâta i-ar fi solicitat acestuia documentele în discuţie", recurenta-pârâtă învederează că, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 entităţile auditate sunt obligate să transmită actele, documentele, informaţiile solicitate, la termenele şi în structura stabilite de Curtea de Conturi şi să asigure accesul în sediile acestora. Nerespectarea prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 se sancţionează, conform prevederilor art. 63 din Legea nr. 94/1992, cu penalităţi de 50 de RON pentru fiecare zi de întârziere.

De asemenea, în procesul-verbal atacat, echipa de audit a indicat, potrivit lit. B)7, pct. 152 lit. b) din RODAS, aprobat prin H.P. nr. 155/2014, numele, prenumele, funcţia, codul numeric personal şi datele privind domiciliul persoanei care era desemnată efectiv să îndeplinească obligaţiile dispuse de Curtea de Conturi şi din vina căreia s-a produs întârzierea,

În ceea ce priveşte "desemnarea efectivă a persoanei", prevederile pct. 152 lit. b) din RODAS nu trebuie interpretate în sens restrictiv, aşa cum în mod nelegal a procedat instanţa de fond, ci în sensul atingerii scopului urmărit de legiuitor, respectiv acela al comunicării a actelor solicitate de Curtea de Conturi.

Or, din fişa postului a intimatului-reclamant A. - Şef Serviciu Resurse Umane şi Salarizare rezultă atribuţia şi responsabilitatea de a reprezenta entitatea verifîcată în raport cu terţii, deci, inclusiv cu pârâta Curtea de Conturi, pe probleme legate de atribuţiile care îi revin în legătură cu activitatea de resurse umane si salarizare.

A mai arătat recurenta că nu poate fi avut în vedere argumentul din acţiunea introductivă, conform căruia netransmiterea documentelor solicitate de echipa de audit, la termenele şi în forma stabilită de aceasta, s-a datorat, în principal, arhivării respectivelor înscrisuri, întrucât urmare a solicitărilor repetate ale auditorilor publici externi, reclamantul a transmis un singur stat de plată, întocmit pentru luna aprilie 2015, acesta fiind un exemplar exportat din aplicaţia informatică, care nu cuprinde toate informaţiile specifice acestui document (numele salariaţilor, funcţia şi structurile din care fac parte). Or, o astfel de conduită reprezintă o recunoaştere chiar a reclamantului a competenţei şi, implicit, a responsabilităţii sale, pe care nu a negat-o sub nicio formă în timpul controlului.

Recurenta a criticat şi dispoziţia instanţei de obligare la plata cheltuielilor de judecată, apreciind că nu poate fi considerată drept "parte care pierde procesul conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ..", câtă vreme litigiul de faţă s-a născut din exercitarea atribuţiilor specifice şi misiunii pe care Curtea de Conturi a României o îndeplineşte, respectiv garantarea legalităţii cheltuirii banului public, la fel cum Curtea Constituţională a României garantează supremaţia Constituţiei.

4. Apărările formulate de intimatul-reclamant

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului şi menţinerea ca legală a sentinţei primei instanţe.

Reluând argumentele de nelegalitate a actului contestat, intimatul a subliniat faptul că obligaţia prevăzută de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 revine entităţii auditate, iar nu angajaţilor acesteia. Totodată, intimatul nu a fost persoana desemnată efectiv pentru îndeplinirea obligaţiilor dispuse de Curtea de Conturi, din vina căreia s-ar fi realizat întârzierea, solicitările echipei de control au fost adresate conducerii institutului, iar nu intimatului personal, verbal sau în scris.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu solicitarea de anulare a procesului-verbal nr. x din data de 17.12.2018, de constatare a încălcării obligaţiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) şi de aplicare a penalităţilor prevăzute la art. 63 din Legea nr. 94/1992, în cuantum total de 1550 RON, pentru 31 de zile de întârziere.

Prima instanţă a admis cererea dedusă judecăţii şi a anulat procesul-verbal contestat, reţinând că întreaga corespondenţă referitoare la furnizarea documentelor necesare controlului a avut loc exclusiv între conducerea entităţii auditate şi Curtea de Conturi a României, neexistând vreo dovadă că reclamantul a fost desemnat de conducere să îndeplinească obligaţiile dispuse de Curtea de Conturi sau că pârâta i-ar fi solicitat acestuia documentele in discuţie, iar împrejurarea că reclamantul avea atribuţii în domeniul în discuţie conform fişei postului nu poate fi reţinută ca argument în sensul legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal în discuţie.

S-a apreciat astfel că simpla calitate a reclamantului de şef al Serviciului Resurse Umane şi Salarizare nu poate constitui un argument în sensul săvârşirii contravenţiei în discuţie, întrucât aceasta se referă la omisiunea de furnizare a documentelor, iar situaţia premisă unei atare fapte o constituie, astfel cum s-a arătat anterior, desemnarea reclamantului de către conducerea entităţii să îndeplinească obligaţiile dispuse de Curtea de Conturi sau, eventual, solicitarea directă a Curţii de Conturi adresată reclamantului. În consecinţă, nefiind probată niciuna din aceste împrejurari, emitentul actului atacat a reţinut în mod greşit încălcarea de către reclamant a obligaţiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) din Legea nr. 94/1992.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă invocă incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform căruia casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Potrivit dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 94/1992, republicată:

(1) Curtea de Conturi are acces neîngrădit la acte, documente, informaţii, necesare exercitării atribuţiilor sale.

(2) Entităţile auditate de Curtea de Conturi sunt obligate să-i transmită actele, documentele, informaţiile solicitate, la termenele şi în structura stabilite de Curtea de Conturi şi să-i asigure accesul în sediile acestora.

(3) La solicitarea auditorilor publici, persoanele fizice sau juridice deţinătoare de acte sau documente sunt obligate să le pună la dispoziţia acestora.

(4) Entităţile auditate sunt obligate să sprijine activitatea auditorilor publici, în cazul efectuării misiunilor de audit la sediile acestora, prin asigurarea unor spaţii de lucru adecvate şi a accesului logistic corespunzător.

(5) Entităţile auditate poartă întreaga răspundere pentru acţiunile lor şi nu pot fi absolvite de această răspundere prin invocarea rapoartelor Curţii de Conturi.

Conform art. 63 din acelaşi act normativ:

"Încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) se penalizează cu 50 de RON pentru fiecare zi de întârziere".

Din actele dosarului de fond rezultă că în perioada 06.11.2018 - 08.11.2018 echipa de audit a formulat mai multe solicitări, atât verbale, cât şi în scris, atât intimatului-reclamant A. - şef Serviciu Resurse Umane şi Salarizare, cât şi în atenţia directorului general, în vederea punerii la dispoziţie a unor documente necesare efectuării acţiunii de control, după cum urmează:

- trei state de plată aferente drepturilor salariale, câte unul din fiecare an supus controlului;

- documentele cuprinzând criteriile stabilite de conducere pentru acordarea adaosurilor la salariu, aşa cum este precizat la art. V.4 alin. (2) din Contractul colectiv de muncă nr. 365/19.10.2015;

- documentele cuprinzând criteriile aprobate de Consiliul de Administraţie pentru ocuparea posturilor vacante de execuţie şi de conducere, conform art. 10 alin. (1) lit. l) din H.G. nr. 1621/2003.

Urmare acestei solicitări, la data de 07.11.2018, intimatul-reclamant A. - şef Serviciu Resurse Umane şi Salarizare a comunicat echipei de control "opisul" actelor, documentelor şi informaţiilor solicitate în vederea efectuării acţiunii de control la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică - ICI Bucureşti, respectiv "stat de plată drepturi şi reţineri pe luna aprilie 2015" (17 pagini faţă-verso).

Cu privire la celelalte documente solicitate s-a purtat o amplă corespondenţă între echipa de audit şi Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică - ICI Bucureşti după care, prin adresa nr. x/13.12.2018 s-a transmis, de către Serviciul Resurse umane şi salarizare, opisul actelor, documentelor şi informaţiilor solicitate în vederea efectuării acţiunii de control la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică - ICI Bucureşti, avizat conform cu originalul de către intimatul-reclamant.

În dezacord cu opinia instanţei de fond, Înalta Curte constată, raportat la motivele invocate prin cererea de chemare în judecată şi la situaţia de fapt reţinută în cauză, că procesul-verbal contestat a fost emis cu respectarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, inclusiv a prevederilor pct. 152 lit. b) din RODAS, echipa de audit indicând numele, prenumele, funcţia, codul numeric personal şi datele privind domiciliul persoanei din vina căreia s-a produs întârzierea, care era desemnată efectiv să îndeplinească obligaţiile dispuse de Curtea de Conturi.

În ceea ce priveşte "desemnarea efectivă a persoanei", instanţa de recurs reţine că prevederile pct. 152 lit. b) din RODAS trebuie interpretate în coroborare cu cele prevăzute în actul normativ de nivel superior în baza şi în executarea cărora a fost emis, în sensul atingerii scopului urmărit de legiuitor, şi anume de comunicare a actelor solicitate de Curtea de Conturi cu respectarea termenelor şi în structura stabilite de aceasta, pentru a nu îngreuna sau a întârzia astfel exercitarea atribuţiilor specifice acestei instituţii, precum şi misiunea pe care o îndeplineşte, potrivit legii, respectiv de garant al legalităţii modului în care se cheltuie banul public.

Prin urmare, ceea ce interesează nu este ca o anumită persoană să fie desemnată să comunice actele solicitate de Curtea de Conturi, ci interesează ca acea persoană care este desemnată, conform atribuţiilor din fişa postului, să comunice efectiv actele solicitate de Curtea de Conturi, pentru ca această autoritate să îşi poată exercita în mod efectiv şi cu celeritate funcţia de control.

Or, în cauză, intimatul-reclamant îndeplineşte funcţia de şef al Serviciului Resurse Umane şi Salarizare al entităţii auditate, iar conform fişei postului, aprobată la data de 20 noiembrie 2017 de directorul general al ICI - Bucureşti, acesta are următoarele atribuţii: - coordonează activitatea curentă şi de perspectivă din domeniul resurselor umane, salarizare şi creşterea nivelului de pregătire profesională; - reprezintă Institutul în relaţiile cu terţii pe probleme legate de atribuţiile care îi revin pe linia activităţii de resurse umane şi salarizare; - ţine evidenţa documentelor necesare activităţii serviciului privind salarizarea, asigurările sociale, etc; - organizează şi răspunde de arhivarea lucrărilor compartimentului, conform legii.

Pe cale de consecinţă, având în vedere şi natura documentelor solicitate de autoritatea recurentă, prin atribuţiile şi responsabilităţile stabilite în fişa postului pentru funcţia de Şef Serviciu Resurse Umane şi Salarizare, intimatul - reclamant avea calitatea şi obligaţia de a prezenta documentele solicitate de echipa de control, chiar şi în lipsa unei desemnări efective din partea conducerii Institutului.

De altfel, aşa cum reiese din "Opisul actelor, documentelor şi informaţiilor solicitate" înaintate în cele din urmă la data de 13 decembrie 2018 echipei de control, Serviciul Resurse Umane şi Salarizare, al cărui şef şi de a cărui activitate era responsabil intimatul-reclamant, este cel care le-a comunicat.

Totodată, deşi intimatul-reclamant susţine că membrii echipei de audit nu i-au solicitat niciodată documentele despre care se face vorbire în adresa nr. x din data de 9.11.2018, instanţa de control judiciar reţine, aşa cum reiese din adresa nr. x/6.12.2018, că Serviciul Resurse Umane şi Salarizare, a comunicat o parte din documente, urmare a unor solicitări verbale adresate de echipa de control intimatului-reclamant, în calitatea sa de şef şi responsabil cu privire la activitatea Serviciului Resurse Umane şi Salarizare din cadrul entităţii auditate, doar că o parte din documente fie nu au fost furnizate, fie nu au fost prezentate într-un mod conform.

Răspunsul inform şi incomplet la solicitările adresate intimatului-reclamant în perioada 06 - 08 noiembrie 2018 au determinat echipa de control să formuleze şi în scris solicitarea, materializată prin adresa nr. x/11.12.2018, prin care s-a şi subliniat menţiunea potrivit căreia documentele solicitate trebuie prezentate în original, precizându-se totodată că acestea trebuie prezentate până la sfârşitul zilei în curs.

Cu toate acestea, nici în aceste condiţii intimatul-reclamant nu a dat curs solicitărilor până la termenul stabilit şi în forma solicitată. De asemenea, deşi intimatul-reclamant invocă prin cererea de chemare în judecată anumite impedimente de ordin practic sau legal, legate de legislaţia ce reglementează activitatea arhivelor, nici acesta şi nici altă persoană din conducerea Institutului nu a prezentat un răspuns prin care să transmită intenţia de a furniza documentele solicitate şi, eventual, să solicite o prelungire a termenului stabilit prin adresa menţionată anterior. Instanţa de recurs reţine că în cele din urmă aceste impedimente au putut fi surmontate, de vreme ce documentele solicitate au fost înaintate prin intermediul Serviciului Resurse Umane şi Salarizare din cadrul entităţii auditate.

Nu în ultimul rând, se mai reţine şi faptul că deşi echipa de control a solicitat directorului general al I.C.I. - Bucureşti să dispună structurilor abilitate punerea la dispoziţie a statelor de plată, aceasta nu a comunicat că respectiva obligaţie s-ar afla în sarcina altei persoane, de unde se poate concluziona că intimatul-reclamant A., în calitate de şef al Serviciului Resurse Umane şi Salarizare, avea această obligaţie. De altfel, aşa cum s-a menţionat şi anterior, primele documente transmise către echipa de audit în data de 07 noiembrie 2018, au fost transmise de intimatul-reclamant, ceea ce înseamnă că acesta era persoana desemnată a comunica actele solicitate de echipa de audit.

Faţă de considerentele expuse anterior, Înalta Curtea constată că în mod legal şi temeinic auditorii publici externi au întocmit procesul-verbal nr. x/17.12.2018 de constatare a încălcării obligaţiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) şi de aplicare a penalităţilor prevăzute la art. 63 din Legea nr. 94/1992, prin care au dispus sancţionarea intimatului-reclamant A..

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi, va casa sentinţa recurată şi rejudecând cauza, va respinge acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva sentinţei nr. 776 din 12 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2022.