Judicial confirmation of Securitate collaboration status under O.U.G. 24/2008 and limits of cassation review for factual and procedural errors

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 2 mai 2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat să se constate calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1049 din 28 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti:

- a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A.;

- a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pârâtul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului se arată, în esenţă, următoarele:

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-pârât susţine că prima instanţă a încălcat reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, deoarece a efectuat o cercetare judecătorească sumară.

Astfel, prin încheierea din 03.06.2020, instanţa, în baza art. 258 C. proc. civ., a încuviinţat probatoriile, respectiv înscrisuri şi expertiza grafoscopică a semnăturii "Maradona". La aceeaşi dată, au fost prezentate înscrisuri originale, aparţinând pârâtului A., cât şi semnătura dată de acesta în faţa instanţei în vederea probării semnăturii aplicate pe notele informative la care face trimitere reclamantul CNSAS. În vederea întocmirii raportului de expertiză, a fost acordat termen la data de 30.09.2020, dată la care expertul a depus raportul de expertiză într-un singur exemplar.

Menţionează că instanţa de judecată nu i-a comunicat un exemplar al acestui raport, deşi avea obligaţia comunicării unui exemplar fiecărei părţi, conform dispoziţiilor art. 336 C. proc. civ.. Cât priveşte raportul de expertiză, susţine că acesta s-a efectuat contrar dispoziţiilor art. 8, 10, 21 din O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară, coroborate cu aceleaşi dispoziţii, respectiv art. 336 C. proc. civ.

La termenul de judecată din 30.09.2020, instanţa i-a încuviinţat cererea de amânare în vederea studierii raportului de expertiză şi formularea de obiecţiuni, acordând termen de judecată la data de 28.10.2020. Precizează că a formulat obiecţiunile la raportul de expertiză, la data de 6.10.2020, arătând, totodată, şi aspectele la care s-au referit acestea.

La termenul de judecată din data de 28.10.2020, a solicitat în scris instanţei să îi admită obiecţiunile şi să îi comunice raportul de expertiză, lipsa sa la termen, fiind motivată de pandemia covid 19 şi prevenirea răspândirii acestui virus (solicitând în acest sens participarea la şedinţă prin videoconferinţă). Însă, instanţa nu a luat în considerare niciuna dintre cererile sale şi nici obiecţiunile, rămânând în pronunţare asupra acţiunii formulate de CNSAS.

În raport de cele prezentate, apreciază că sunt întrunite dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., deoarece, prin modalitatea în care s-a desfăşurat întregul act procedural, instanţa nu a respectat reguli procedurale aspect ce atrage sancţiunea nulităţii hotărârii recurate.

De altfel, instanţa a încălcat reguli de procedură pe parcursul întregii judecăţi, începând cu termenul din 16.10.2019 şi continuând cu termenul din 27.11.2019 când, după ce a respins cererea de amânare şi a rămas în pronunţare asupra cauzei, realizând faptul că nu s-au administrat probatorii şi nu avea cum să declare închisă cercetarea judecătorească a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol, fixând termen la 04.12.2019.

Face referire şi la termenul din data de 12.02.2020, termen la care instanţa a pus în vedere reclamantului CNSAS să prezinte în original dosarul de reţea, iar ulterior, din cauza pandemiei provocate de coronavirus, a acordat termen la data de 17.06.2020.

Prin urmare, în raport de cronologia termenelor şi modalitatea soluţionării cauzei, în opinia recurentului-pârât, instanţa a încălcat norme de procedură, motiv pentru care se impune casarea sentinţei recurate, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Cu privire la motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurentul-pârât arată că instanţa nu a analizat niciuna dintre condiţiile enunţate de dispoziţiile art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008, nu a detaliat expunerea de motive a întâmpinării, prin care a arătat că întreaga documenţie ataşată cauzei cuprinde note informative ale altor persoane şi, de asemenea, nu a motivat în ce măsură puţinele documente înaintate de CNSAS ar fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi nici în ce modalitate a fost încălcat dreptul la viaţă privată, aşa cum este prevăzut de art. 17 pct. 1 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974.

Mai mult decât atât, instanţa avea obligaţia să motiveze care au fost consecinţele unui singur angajament dat în faţa Securităţii.

În plus, instanţa era obligată să ia în considerare întregul material probator, respectiv să dea posibilitatea pârâtului să-şi probeze nevinovăţia, iar nu să ia în considerare doar înscrisurile generale anexate de CNSAS şi o expertiză a unei inscălituri.

Prezentarea într-un grad mare de generalitate a unor înscrisuri ce nu aparţin pârâtului nu fac dovada îndeplinirii ambelor condiţii în vederea admiterii cererii CNSAS.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, respingerea recursului, ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la dosar, susţinând, în esenţă, că nu este incident niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., iar prima instanţă a apreciat corect asupra îndeplinirii cumulative a celor două condiţii prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept

Prin cererea introductivă de instanţă, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A., în temeiul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Instanţa de primă jurisdicţie, în baza documentaţiei prezentate de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, a constatat îndeplinirea cumulativă a celor două cerinţe impuse de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 şi a admis acţiunea astfel cum a fost formulată, iar pârâtul a criticat sentinţa primei instanţe, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

a) Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Acest caz de casare vizează neregularităţi de ordin procedural sancţionate cu nulitatea de art. 174 din C. proc. civ., care defineşte nulitatea ca fiind sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă, fiind absolută, atunci când cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes public, şi relativă, în cazul în care cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes privat.

Recurentul-pârât a susţinut că instanţa de fond a săvârşit nereguli procedurale, în opinia acestuia, deoarece, la termenul de judecată din data de 28.10.2020, termen la care a lipsit din motive obiective, instanţa nu a luat în considerare niciuna dintre cererile sale vizând comunicarea raportului de expertiză şi participarea la şedinţă prin videoconferinţă şi nici obiecţiunile la raportul de expertiză, rămânând în pronunţare pe fondul cauzei.

Prealabil analizei motivului de casare, o primă observaţie care se impune este aceea că prezentul recurs este formulat de către pârâtul A. doar împotriva sentinţei civile nr. 1049/28.10.2020, nu şi împotriva încheierilor pronunţate de instanţa de fond în cursul judecăţii, astfel că nu vor fi analizate criticile aduse încheierilor menţionate în cererea de recurs.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentului sunt neîntemeiate. În limitele învestirii, verificând sentinţa atacată prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., instanţa de control judiciar reţine că nu a fost încălcată nicio normă de procedură a cărei nerespectare să atragă sancţiunea nulităţii, ţinându-se seama de principiile dreptului la apărare, al disponibilităţii şi contradictorialităţii ce guvernează procedura civilă.

Contrar susţinerilor recurentului-pârât, instanţa de fond a analizat atât obiecţiunile formulate de pârât la raportul de expertiză, cât şi solicitarea acestuia de amânare a cauzei pentru comunicarea acestui raport, respingându-le motivat, aspect ce rezultă din partea introductivă a sentinţei recurate.

Faptul că instanţa de fond nu a ţinut cont de solicitările pârâtului, aşa cum şi-ar fi dorit acesta, nu echivalează cu neanalizarea lor sau cu încălcarea vreunui drept procesual fundamental al recurentului-pârât, căci, doar într-o astfel de situaţie ar fi putut fi incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Cât priveşte solicitarea de participare la şedinţa din 28.10.2020, prin videoconferinţă, instanţa de control judiciar constată că o astfel de cerere nu a fost formulată de pârât, astfel încât, susţinerile recurentului referitoare la faptul că instanţa de fond nu a ţinut cont de o atare solicitare nu pot fi primite.

Prin urmare, acest motiv de recurs este nefondat, urmând a fi respins în consecinţă.

b) Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, un prim motiv de casare invocat de recurentul-pârât este cel antereferit, potrivit căruia se poate cere casarea hotărârii când hotârârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Contrar susţinerilor recurentului-pârât, Înalta Curte reţine că hotărârea pronunţată de prima instanţă satisface cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei, fiind examinate efectiv toate problemele esenţiale ridicate de părţi.

Astfel, sentinţa recurată cuprinde în motivare argumentele care au fundamentat soluţia pronunţată, aceste argumente prezentate într-o manieră clară şi concisă, raportându-se în mod necesar, pe de o parte, la susţinerile părţilor şi la mijloacele de probă administrate în litigiu, iar pe de altă parte, la prevederile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii.

Din parcurgerea considerentelor hotărârii atacate rezultă că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor şi respectiv, a apărărilor formulate de părţi pe parcursul procesului, şi a înlăturat, motivat, afirmaţiile pârâtului referitoare la neîndeplinirea condiţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se constata calitatea acestuia de colaborator al Securităţii, instanţa de fond analizând în mod adecvat probele dosarului şi explicând raţionamentul pe baza căruia a reţinut, în final, că este întemeiată acţiunea cu care a fost învestită.

În condiţiile arătate, prima instanţă a examinat în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse, iar împrejurarea că recurentul-pârât nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată, nu poate conduce la incidenţa motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Deoarece din dezvoltarea motivelor de recurs se observă că recurentul este nemulţumit şi de modalitatea în care instanţa de fond a analizat şi interpretat probatoriile administrate în cauză, cu referire punctuală la greşita admitere a probei cu expertiza grafoscopică şi la greşita apreciere a situaţiei de fapt reliefată de înscrisurile aflate la dosar, Înalta Curte consideră că se impune a se aminti faptul că modul în care instanţa de fond a interpretat probele administrate şi a stabilit pe baza acestora o anumită situaţie de fapt nu mai constituie motiv de recurs în actuala reglementare. Aşa fiind, instanţa de recurs nu mai are competenţa de a cenzura situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată şi de a reevalua în acest scop probele, ci, doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situaţia de fapt pe care aceasta o constată, putând, eventual, să dea o altă dezlegare raportului juridic litigios în urma aplicării altor dispoziţii legale la împrejurări de fapt deja stabilite.

În atare situaţie, criticile referitoare la greşita stabilire a situaţiei de fapt sau interpretarea probatoriilor administrate în cauză nu pot face obiectul analizei în această fază procesuală deoarece vizează temeinicia soluţiei pronunţate şi nu nelegalitatea acesteia, astfel că se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigenţele impuse de art. 488 din C. proc. civ., respectiv de cale extraordinară de atac care instituie un control de legalitate a hotărârii recurate.

c) Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Referitor la criticile pârâtului vizând greşita aplicare a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte le constată a fi, de asemenea, nefondate.

Prima instanţă a verificat înscrisurile administrate, prin prisma condiţiilor impuse de lege pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, concluzionând în mod corect în sensul admiterii acţiunii promovate de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Instanţa de control judiciar constată că în cauză au fost dovedite condiţiile prevăzute de textul de lege pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, respectiv persoana să fi furnizat informaţii prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care au avut ca efect îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Astfel, la dosarul cauzei a fost depusă Nota informativă olografă din data de 29.10.1989, dată sub numele conspirativ "Maradona", prin care recurentul-pârât informa Securitatea în legătură cu numitul O.I. "(...) că acesta ascultă frecvent postul de radio x, manifestându-şi nemulţumirea că în ţara noastră muncitorii nu sunt plătiţi după munca depusă". Înalta Curte constată că aceste activităţi, la vremea respectivă, erau considerate activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi erau de natură a produce consecinţe negative asupra celor vizaţi.

Cât priveşte consecinţele produse de activitatea pârâtului cu privire la persoanele vizate, Înalta Curte constată că art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu se referă la îngrădirea efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, fiind suficientă "vizarea" unei astfel de îngrădiri. Or, oferirea de informaţii era aptă să afecteze dreptul la viaţă privată al persoanelor vizate, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, precum şi dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, prevăzute de art. 19 din acelaşi pact şi de Constituţia României de la 1965, astfel cum a susţinut şi intimatul-reclamant CNSAS şi a confirmat instanţa de fond, iar recurentul-pârât putea şi trebuia să conştientizeze că, prin furnizarea informaţiilor, asupra persoanelor denunţate exista riscul de a se desfăşura acţiuni de represalii din partea organelor statale. În concluzie, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile recurentului-pârât, prin care s-a susţinut că notele informative depuse la dosar nu intră sub incidenţa acestui text de lege.

Înalta Curte mai are în vedere şi împrejurarea că situaţiile de excepţie în care furnizarea de informaţii nu trebuie considerată activitate de colaborare cu Securitatea sunt numai cele prevăzute expres de art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, acestea nefiind regăsite în speţă.

Nu în cele din urmă, Înalta Curte reţine că pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii este suficientă decelarea unei singure informaţii care să întrunească elementele impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, iar informaţia analizată în considerentele acestei decizii are aptitudinea să atragă incidenţa textului de lege pentru constatarea calităţii recurentului de colaborator la Securităţii.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt nefondate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, în raport cu probatoriul administrat şi susţinerile părţilor.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 1049 din 28 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2022.