Guarantee Fund appeal dismissed; moral damages upheld at maximum statutory rate for bodily injury

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 16.04.2019 reclamanta A., prin reprezentant legal, B. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a solicitat anularea deciziei nr. 19366/07.03.2019 privind suma de 12.938,10 RON emisa de pârâta Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 898 din data de 03 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată şi a anulat în parte decizia nr. 19366/07.03.2019 în sensul că art. 1 se modifică, pârâta fiind obligată la plata către reclamantă a sumei totale de 18.541,41 RON, din care 1041,41 RON cu titlu de daune materiale şi 17.500 RON daune morale.

A respins acţiunea, în rest, ca neîntemeiată şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 898 din data de 03 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurentul - pârât a arătat că instanţa de fond nu a apreciat corect starea de fapt raportat la dispoziţiile Legii nr. 213/2015 şi la scopul constituirii Fondului de Garantare a Asiguraţilor, constituire şi funcţionare, care nu este un asigurator sau reasigurator.

Recurentul a menţionat că, îşi menţine apărările formulate prin întâmpinare şi cele susţinute oral în fata instanţei de fond.

Recurentul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a susţinut că nu este un asigurator sau reasigurator.

Pentru a oferi totuşi un criteriu de cuantificare, legiuitorul prin prevederile din Normele de aplicare ale Ordinului nr. 14/2011 sau Ordinul nr. 23/2014 face trimitere expresă practica şi jurisprudenta existentă, ca fiind unul dintre criteriile de apreciere a acestor tipuri de daune.

Din considerentele hotärârii nu rezultă faptul că instanţa ar fi avut în vedere jurisprudenţa în materie.

Un alt criteriu pe care instanţa de judecatä trebuia să-l aibă în vedere la stabilirea daunelor acordate era nu numai jurisprudenţa ci şi principiul echităţii despre care se face vorbire în mod constant în doctrina referitoare la astfel de daune.

În ceea ce priveşte principiul echităţii, acesta nu a fost avut deloc în vedere de către instanţă, deoarece el ar fi impus ca despăgubirile acordate să fie direct proporţionale cu prejudiciul produs.

Daunele morale acordate nu trebuie sä constituie nici o îmbogälire fără just temei pentru reclamant, nici o eventuală amendă excesivă pentru pârâtă.

În determinarea cuantumului sumei acordate cu titlu de daune morale, pentru prejudiciile cauzate unei persoane printr-un accident rutier, instanţele sunt obligate să aibă în vedere principiul echităţii şi stabilirea unui just echilibru între prejudiciul suferit reparatia acordată.

Aceasta întrucât scopul acordării daunelor morale constă în realizarea, în primul rând, a unei satisfacţii morale pentru suferinţe de acelaşi ordin, iar nu a unei satisfacţii patrimoniale.

Este motivul pentru care aprecierea unor asemenea daune se realizează în echitate păstrând principiul proporţionalităţii şi justului echilibru între natura valorilor lezate şi sumele acordate.

Fiind vorba de prejudicii morale ele nu pot fi reparate strict prin echivalentul lor în bani, întrucât valorile ocrotite nu pot fi evaluate în bani, existând practic o incompatibilitate între natura nepatrimonialä a prejudiciului şi caracterul patrimonial al despăgubirii.

Faptul că, reparaţia trebuie să fie una echitabilă presupune că nu se poate ignora natura valorilor nesocotite dar că ea nu se poate constitui în temei al înavuţirii, întrucât, în caz contrar, s-ar deturna finalitatea acordării unor astfel de daune, care, aşa cum s-a menţionat, trebuie să se producă, în primul rând, pe plan afectiv moral.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata - reclamantă A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, a apărărilor intimatei-reclamante invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, neputându-se reţine incidenţa motivului de casare prevăzut la pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Obiectul controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ îl constituie decizia nr. 19366/07.03.2019, emisă de Fondul de garantare al asiguraţilor, prin care a fost admisă, în parte, cererea de plată formulată de petenta A. pentru suma de 12.938,10 RON cu titlu de despăgubiri şi a fost respinsă cererea de plată cu privire la diferenţa dintre suma solicitată şi cea acordată.

Prima instanţă a admis în parte cererea de chemare în judecată, constatând că intimata-reclamantă este îndreptăţit la plata sumei totale de 18.541,41 RON, din care 1041,41 RON cu titlu de daune material şi 17.500 RON daune morale.

Referitor la daunele morale, prima instanţă a apreciat că sumele acordate cu acest titlu prin decizia contestată sunt insuficiente, chiar dacă cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, este necesar a fi analizate consecinţele negative suferite de reclamant.

Astfel, s-a constatat că evenimentul asigurat a condus la acordarea unui număr de 35 de zile de îngrijiri medicale.

Potrivit Anexei 2 pct. 2 (pragul 2) din Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare - morale şi materiale izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, vătămarea corporală gravă conduce la acordarea de daune morale încadrate în intervalul 210 - 500 RON/zi de îngrijire medicală, iar "încadrarea în punctaj se va face spre minim dacă vătămarea corporală a avut ca urmare una din consecinţele expuse în cadrul acestui prag şi spre maxim dacă vătămarea corporală a cumulat cel puţin două consecinţe din cele expuse la acest prag".

Consecinţele la care face referire textul citat se referă la: a) leziunile au lăsat urme vizibile; b) leziunile suferite au fost într-un număr mare, au provocat suferinţe puternice, au lăsat traume fizice şi psihice de durată, c) intervenţii chirurgicale; d) a suferit complicaţii ulterioare, e) capacitatea de muncă a fost redusă.

Instanţa de fond, în mod corect a apreciat că, acordarea unei despăgubiri orientate spre minim nu este suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral.

Înalta Curte constată că nu pot fi primite criticile recurentului - pârât referitoare la faptul că instanţa de fond nu a avut în vedere jurisprudenţa în materie, ca fiind unul dintre criterile de apreciere a acestor tipuri de daune, având în vedere că instanţa de fond a apreciat că încadrarea făcută de pârât la nivelul pragului 2 din anexa arătată este greşită, reclamanta făcând dovada că a suferit leziuni într-un număr mare, care au provocat suferinţe puternice, astfel că punctajul ce trebuia acordat reclamantei conform pragului 2 ar fi trebuit orientat către maxim, respectiv 500 RON/zi de îngrijire medicală. Astfel, reclamanta avea dreptul potrivit normelor FGA la plata sumei de 17.500 RON (500 RON X 35 zile de îngrijiri medicale).

De asemenea, nu pot fi primite nici criticile invocate de recurentul - pârât cu privire la calitatea sa de asigurator sau reasigurator şi nici cele referitoare la divizarea prejudiciului în direct sau indirect.

Prin urmare, în cauză, judecătorul fondului, în mod corect, a apreciat, bazându-se pe menţiunile din cuprinsul Anexei 2 din Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, aprobată prin Decizia nr. 258/16.11.2016 pentru amendarea şi completarea Decizie FGA nr. 142/26.05.2016, potrivit cărora "încadrarea în punctaj se va face ... spre maxim dacă vătămarea corporală a cumulat cel puţin două consecinţe dintre cele două expuse la acest prag" şi la consecinţele produse şi reţinute în cuprinsul raportului de expertiză medico-legală, că se impune acordarea unei despăgubiri în limita de 500 RON/zi de îngrijiri medicale.

Înalta Curte apreciază că cele reţinute de prima instanţă sunt corecte, iar soluţia este în acord cu normele aplicabile, deoarece pentru încadrarea în pragul doi valoric este obligatoriu ca numărul de îngrijiri medicale să fie de cel puţin 30 de zile (reclamanta a prezentat certificat medico-legal pentru 35 zile de îngrijiri medicale) şi să existe cel puţin două consecinţe.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, reţinând că sentinţa de fond este dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 898 din 3 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 septembrie 2022.