Withdrawal of appeal under Article 406(5) CPC triggers annulment of the lower judgment and acceptance of desistance from suit.

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 11.03.2020, sub numărul de mai sus, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Inspecţia Judiciară să-i răspundă la petiţia (sesizarea disciplinară) din 19.01.2020, expediată prin email pe aceeaşi dată, exclusiv în ceea ce priveşte partea privind tragerea la răspundere disciplinară a persoanei/lor care nu are/au calitatea de magistrat/inspector judiciar, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 667 din data de 20 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX -a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată ca rămasă fără obiect şi cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 667 din data de 20 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX -a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La data de 22.12.2020, recurentul - reclamant A. a depus la dosar declaraţie de renunţare la judecată, întemeiată pe dispoziţiile art. 406 alin. (1) şi (5) C. proc. civ.

Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte reţine că manifestarea de voinţă în sensul de a se renunţa la judecată reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al părţii, care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.

Potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ.,

"Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţa de judecată, fie prin cerere scrisă".

Conform alin. (5) şi (6) ale aceluiaşi articol,

"Când renunţare la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză.

Renunţarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţare. Când renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă."

Potrivit art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al reclamantului care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Faţă de cererea recurentului - reclamant de renunţare la judecata cauzei, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 406 alin. (5) C. proc. civ., constată că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând a admite recursul, a anula hotărârea recurată şi a lua act de renunţarea reclamantului la judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea reclamantului A..

Anulează sentinţa civilă nr. 667 din 20 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 septembrie 2022.