Nullity of cassation appeal for lack of concrete legal criticism in administrative asset verification dispute

Şedinţa publică din dat0a de 20 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii. Hotărârea instanţei de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 12.01.2016, sub nr. x/2016, reclamanta Agenţia Naţională de Integritate a chemat în judecată Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi pârâţii A. şi B., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea actului administrativ reprezentat de Ordonanţa nr. 4/04.03.2015 emisă de Comisia de verificare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind averea persoanei evaluate A., constituită în baza Legii nr. 115/1996, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin sentinţa civilă nr. 270 din data de 28 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea ca neîntemeiată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta Agenţia Naţională de Integritate a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, anularea Ordonanţei nr. 4/04.03.2015 emisă de Comisia de Verificare a Averilor.

În susţinerea recursului, recurentul-pârât a reiterat o parte din considerentele cuprinse în raportul de evaluare şi în cererea ce chemare în judecată cu privire la provenienţa sumelor de 83.000 RON, 42.000 euro şi 4000 USD şi a invocat o serie de critici cu privire la conţinutul declaraţiilor martorilor şi la starea de fapt ce rezultă din acestea.

3. Apărările formulate

Intimaţii-pârâţi A. şi B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, apreciind că argumentele recurentei nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimaţii -reclamanţi prin întâmpinare.

Instanţa de control judiciar apreciază că recursul reclamantei Agenţia Naţională de Integritate nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reţinute, Înalta Curte constată că, deşi recurenta-reclamantă s-a prevalat, la nivel formal de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., invocând greşita aplicare a normelor de drept substanţial, critica sa nu vizează, în concret, soluţia pronunţată de instanţă ci se limitează la a indica generic încălcarea prevederilor Legii nr. 176/2010, ale Legii nr. 115/1996 şi ale art. 1182 C. civ., fără a aduce critici concrete cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 11 şi 18 din Legea nr. 176/2010 sau cu privire la raţionamentul primei instanţe referitor la neincidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 1182 C. civ.

Prin urmare, cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Textul de lege menţionat se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Înalta Curte reţine că prima instanţă a răspuns, punctual, argumentelor invocate prin acţiune, în raport cu actele depuse la dosar, cu apărările pârâţilor formulate prin întâmpinare şi cu conţinutul ordonanţei contestate.

Însă, după cum s-a expus la pct. 2 al prezentei decizii, recurenta nu a combătut şi nu şi-a circumstanţiat în niciun mod criticile de nelegalitate în raport cu considerentele hotărârii recurate, ci s-a limitat la a-şi exprima nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată şi la a reitera argumentele expuse şi în faţa instanţei de fond, referitoare la situaţia de fapt şi la aprecierea probelor(declaraţiile martorilor), acestea reprezentând critici de netemeinicie, care nu pot face obiectul căii de atac întemeiate pe dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Mai mult, recurenta a susţinut că, în mod greşit, instanţa de fond a justificat diferenţe identificate în anul 2007 cu venituri obţinute ulterior, în anul 2017, în condiţiile în care perioada supusă evaluării a fost 08.07.2004-31.12.2010., or, din considerentele sentinţei recurate, nu rezultă că instanţa de fond ar fi făcut vreo referiere la anul 2017.

În actuala reglementare a C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere/calificare a situaţiei de fapt deduse judecăţii şi a probatoriului administrat, instanţa de control judiciar, în analiza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având competenţa de a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.

Or, o astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 270 din 28 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 septembrie 2022.