Defect in judicial motivation: contradiction in salary recalculation and conflicting orders regarding VRS and allowance uniformization

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante in data de 15.07.2020, sub nr. de dosar x/2020, reclamantii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., Curuţiu Elvira, X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD. şi EEE., au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminarii, Curtea de Apel Cluj şi Tribunalul Cluj, solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună:

1. Anularea/revocarea deciziilor nr. 480/19.12.2019, nr. 1/06.01.2020, nr. 30/03.02.2020 şi nr. 150/02.06.2020 emise de Preşedintele Curţii de Apel Cluj.

2. Constatarea stării de discriminare în care reclamanţii se află în raport de personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Curţilor de Apel Bucureşti, Bacău şi Ploieşti, care beneficiază de sporuri de 45% din salariul de baza.

2. Emiterea unor noi decizii de salarizare, prin care sa fie avute în vedere următoarele:

- spor pentru condiţii grele, vătămătoare sau periculoase de 15%,

- spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 25% şi

- spor de confidenţialitate de 5%,

- uniformizarea sporurilor, în sensul acordării lor la un nivel general de 45% din salariul de baza;

- eliminarea plafonării salariului de baza la nivelul celui din anul 2022, conform O.U.G. nr. 79/2017, cu începere din 01.01.2018

- VRS de 440,16 RON, cu începere din 09.04.2015

- VRS de 484,18 RON cu începere din 01.12.2015

- VRS de 605,225 RON cu începere din 01.08.2016 (VRS 484,18 RON +25%VRS, conform art. III din O.U.G. nr. 20/2016)

4. Obligarea pârâţilor la plata diferenţelor dintre drepturile recalculate potrivit celor de mai sus şi cele încasate pe perioada 01.01.2018 - zi şi pe viitor, actualizate cu inflaţia şi cu dobânda legală aferentă.

5. Obligarea pârâtului Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale la modificarea grilelor de salarizare, întrucât grilele pentru anul 2022 sunt mai mici decât cele aferente datei de 01.12.2017, pentru circa 70% din personal.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1417 din 17 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- Respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, ca neîntemeiată.

- Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Justiţiei, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

- Respinge acţiunea introdusă de reclamanţi împotriva pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca fiind promovată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

- Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Cluj, pe capătul de cerere având ca obiect plata diferenţelor salariale.

- Respinge capătul de cerere având ca obiect plata diferenţelor salariale, introdus împotriva pârâtei Curtea de Apel Cluj, ca fiind promovat împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.

-Admite în parte acţiunea introdusă de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., Curuţiu Elvira, X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD. şi EEE., împotriva pârâţilor Curtea de Apel Cluj şi Tribunalul Cluj.

Obligă pârâta Curtea de Apel Cluj la emiterea unor noi decizii, prin care să recalculeze drepturile salariale ale reclamanţilor, retroactiv, cu începere din data de 01.08.2016, pe baza unei VRS de 484,18 RON şi prin majorarea cu 25% a salariului de baza faţă de nivelul lunii iulie 2016 (conform art. III din O.U.G. nr. 20/2016).

Obligă pârâtul Tribunalul Cluj la plata către reclamanţi a diferenţei dintre drepturile salariale cuvenite potrivit alineatului precedent şi cele încasate pe perioada 01.01.2018 - zi, actualizate cu inflaţia, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare calculate de la data scadenţei fiecărei obligaţii lunare de plată, până la data plăţii efective.

Respinge capetele de cerere privind anularea/revocarea deciziilor, ca neîntemeiat.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1417 din 17 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâta Curtea de Apel Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva unor critici ce pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă susţine, în esenţă, că nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce priveşte plata drepturilor salariale pretinse, iar pe fond, arată că acţiunea este neîntemeiată, având în vedere că acordarea majorărilor la salariul de bază prin raportare la o valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON începând cu data de 01.08.2016 nu este prevăzută de lege pentru personalul auxiliar de specialitate.

La termenul de judecată din 16 septembrie 2022, Înalta Curte a invocat, din oficiu, motivul de casare de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ. referitor la nemotivarea hotărârii judecătoreşti şi a rămas în pronunţare asupra recursului prin prisma acestei critici de nelegalitate.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând hotărârea instanţei de fond prin prisma motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., invocat din oficiu de instanţa de recurs, Înalta Curte constată caracterul fondat al recursului din această perspectivă, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte reţine că pretenţiile deduse judecăţii sunt structurate pe trei aspecte principale şi anume: 1) stabilirea salariului de bază prin luarea în considerare a unui VRS de 440,16 RON, cu începere din 09.04.2015, VRS de 484,18 RON cu începere din 01.12.2015 şi VRS de 605,225 RON cu începere din 01.08.2016 (VRS 484,18 RON +25%VRS, conform art. III din O.U.G. nr. 20/2016), 2) uniformizarea sporurilor, în sensul acordării lor la un nivel general de 45% din salariul de baza şi 3) eliminarea plafonării salariului de baza la nivelul celui din anul 2022, conform O.U.G. nr. 79/2017, cu începere din 01.01.2018.

Prin sentinţa recurată, instanţa de contencios administrativ a admis în parte acţiunea, în condiţiile arătate la punctul 1.2. din preambulul prezentei decizii.

Înainte de a se trece la analiza efectivă a motivului de recurs, se impune a se preciza cu prioritate faptul că hotărârea judecătorească trebuie să se circumscrie exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., inclusiv din perspectiva analizei raporturilor juridice dintre parţi, reflectată în situaţia de fapt corect stabilită, prin prisma tuturor susţinerilor, apărărilor şi probelor de la dosar; în caz contrar, controlul judiciar este imposibil de realizat din cauză că prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului.

Corecta stabilire a situaţiei de fapt, ca o garanţie a satisfacerii exigenţei motivării, presupune îndatorirea judecătorului de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc.

De asemenea, se impune a se preciza, din perspectivă teoretică, şi că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează ipoteza în care lipsesc considerentele hotărârii, când acestea sunt contradictorii sau nu au legătură cu cauza, dar şi pe aceea în care nu rezultă din respectiva motivare împrejurarea că judecătorul a analizat în mod real, obiectiv şi echidistant, argumentele importante ale părţilor, deoarece toate aceste situaţii pot fi calificate ca nemotivare a hotărârii, motivul de recurs vizând atât lipsa motivării cât şi motivarea inexactă sau insuficientă; când starea de fapt stabilită de prima instanţă este una contradictorie ori eliptică, nu se poate stabili cu exactitate care a fost starea de fapt avută în vedere de instanţa de fond, iar în lipsa stabilirii acesteia, în faza procesuală a recursului, fază în care formează obiectul analizei instanţei de recurs, corecta aplicare a normelor juridice de către instanţa de fond la starea de fapt astfel cum a fost lămurită de prima instanţă, nu se poate analiza legalitatea hotărârii pronunţate de instanţa de fond.

Este adevărat că, în repetate rânduri, în jurisprudenţa sa, instanţa supremă a subliniat faptul că motivarea hotărârii judecătoreşti nu reprezintă o chestiune de cantitate şi nici nu obligă judecătorul să răspundă tuturor argumentelor de fapt şi de drept ale părţilor, instanţa putând să grupeze unele dintre acestea pe baza unui numitor comun şi să le răspundă în cadrul unui singur considerent; dar, este, în egală măsură, adevărat că, pentru a fi în mod real respectat dreptul părţii la un proces echitabil, cu toate prerogativele pe care acesta le presupune, se impune cu necesitate analiza acelor motive şi apărări care sunt esenţiale pentru dezlegarea pricinii, care au aptitudinea de a demonstra analiza efectivă a cauzei, potrivit exigenţelor Curţii Europene a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa căreia s-a arătat că, pentru a răspunde cerinţelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidenţieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esenţiale ce i-au fost prezentate (paragraful 29 din Cauza Boldea/României-15.02.2007 şi paragraful 60 din Cauza Van den Hurk/Olandei - 19.04.1994), fiind necesară examinarea chestiunilor de fapt şi de drept aflate la baza controversei.

Din analiza sentinţei ce face obiectul judecăţii instanţei de reformare, rezultă fără dubiu că această hotărâre nu corespunde exigenţelor expuse în paragrafele anterioare, împrejurare ce atrage incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., astfel că se impune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, din această perspectivă.

Astfel, din conţinutul sentinţei recurate, rezultă că instanţa de fond şi-a circumscris motivarea soluţiei doar în ceea ce priveşte pretenţiile reclamanţilor referitoare la cuantumul procentual al sporurilor acordate prin deciziile emise de Preşedintele Curţii de Apel Cluj şi la plafonarea salariului de bază pentru anul 2022 stabilită prin Legea nr. 153/2017, în temeiul raţionamentului expus constatând legalitatea celor trei decizii şi respingând acest capăt de cerere ca neîntemeiat.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind recalcularea salariilor pe baza unui VRS de 605,225 RON cu începere din data de 01.08.2016, instanţa de fond şi-a raportat argumentaţia exclusiv la o hotărâre judecătorească definitivă obţinută de consilierii de probaţiune din cadrul Serviciului de Probaţiune Caraş-Severin prin care acestora le-au fost recunoscute pretenţiile similare cu ale reclamanţilor din prezenta cauză, apreciind că din această perspectivă "solicitarea reclamanţilor este întemeiată".

Cu toate acestea, în paragraful următor al sentinţei, instanţa de fond afirmă că "solicitarea reclamanţilor de acordare a unui VRS de 605,225 RON este neîntemeiată", cu argumentul că majorarea de 25% nu se aplică la VRS 484,18 RON, ci la salariul de bază aferent lunii iulie 2016 salariu care este calculat pe baza unei VRS de 484,18 RON, conform art. III din O.U.G. nr. 20/2016.

În temeiul raţionamentului juridic redat rezumativ în cele de mai sus, instanţa de fond, în dispozitivul sentinţei recurate, dispune, pe de o parte, obligarea Curţii de Apel Cluj la emiterea unor noi decizii prin care să recalculeze drepturile salariale ale reclamanţilor, retroactiv, cu începere din data de 01.08.2016, pe baza unui VRS de 484,18 RON şi prin majorarea cu 25% a salariului de bază faţă de nivelul lunii iulie 2016, iar, pe de altă parte, respinge cererea de anulare a deciziilor emise anterior de Preşedintele Curţii de Apel Cluj şi care stabileau drepturile salariale ale reclamanţilor pentru aceeaşi perioadă pentru care s-au admis pretenţiile de majorare a acestora.

În contextul situaţiei de fapt şi a celei judiciare prezentate anterior, Înalta Curte constată că sentinţa instanţei de fond este afectată de viciul nemotivării ce conturează ipoteza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ., din perspectiva următoarelor aspecte:

- Judecătorul fondului nu a analizat în integralitatea lor pretenţiile reclamanţilor, în sensul că reţinut legalitatea celor trei decizii emise de Preşedintele Curţii de Apel Cluj, doar prin raportare la cuantumul sporurilor stabilite şi la plafonarea impusă de Legea nr. 153/2017, fără a observa că demersul judiciar viza şi perioada pentru care trebuiau stabilite salariile cu luarea în calcul a majorării valorii de referinţă sectorială. Astfel, în timp ce reclamanţii au solicitat prin acţiune, stabilirea drepturilor salariale cu luarea în considerare a unui VRS în cuantum de 440,16 RON începând cu data de 09.04.2015, iar prin actele administrative contestate aceasta majorare se acordase începând cu data de 26.10.2015, prima instanţă a menţinut deciziile Preşedintelui Curţii de Apel Cluj ca fiind legale, fără a aduce niciun argument în susţinerea respingerii solicitării de acordare a VRS începând cu o dată anterioară decât cea prevăzută în actele contestate.

- Motivarea soluţiei pronunţate asupra capătului de cerere privind recalcularea salariilor reclamanţilor pe baza unui VRS de 605,225 RON, cu începere din data de 01.08.2016 este contradictorie şi confuză, în sensul că, deşi îl consideră întemeiat în baza unei decizii de practică judiciară, prin care se stabilise, cu caracter definitiv, că persoane aflate în situaţie similară cu a reclamanţilor beneficiază de indemnizaţii calculate la un VRS de 605,225 RON (rezultat din VRS 484,18 RON + majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2006), in continuarea argumentaţiei consideră că nu este întemeiată pretenţia de acordare a VRS de 605,225 RON, apreciind totodată că cererea va fi totuşi admisă sub altă formă de calculare a majorării, nesolicitată de reclamanţi şi nepusă în dezbaterea contradictorie a părţilor.

- Abordarea contradictorie şi cu o motivare eliptică din partea instanţei de fond a demersului judiciar al reclamanţilor a condus şi la o contrarietate a soluţiilor dispuse în dispozitivul sentinţei recurate, în sensul că, pe de o parte, se obligă pârâta Curtea de Apel Cluj la emiterea unor noi decizii prin care să se recalculeze retroactiv drepturile salariale ale reclamanţilor, iar pe de altă parte se respinge acţiunea în anularea deciziilor anterioare, care vizau stabilirea unor drepturi salariale pentru aceeaşi perioadă pentru care s-a admis acţiunea reclamanţilor şi care, în mod evident, aveau, cel puţin parţial, prevederi contrare solicitărilor reclamanţilor din prezenta acţiune, constatate, de altfel, întemeiate prin aceeaşi sentinţă.

În raport de constatările făcute de Înalta Curte şi expuse în considerentele prezentate mai sus, se reţine că nu se poate exercita controlul judiciar cu privire la fondul pretenţiilor deduse judecăţii, analiza judiciară şi motivarea sentinţei de către instanţa de fond fiind deficitare, iar soluţia pronunţată nu reflectă o dezlegare judicioasă şi corectă a raportului juridic litigios, aptă de a fi pusă în executare în condiţiile legii contenciosului administrativ.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 teza I din C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în acord cu dispoziţiile prezentei decizii; în rejudecare, instanţa urmează a analiza şi aspectele de fond invocate în susţinerea motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. şi pe care Înalta Curte nu le-a mai analizat, faţă de soluţia casării cu trimitere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta - pârâtă Curtea de Apel Cluj împotriva sentinţei civile nr. 1417 din 17 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 septembrie 2022.