Negative jurisdictional conflict over disputed pension-linked allowance assigned to social insurance panel

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22.04.2021, pe rolul Tribunalului Bihor, secţia I civilă, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, anularea Ordinului de încetare la plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă nr. 368/05.03.2021, obligarea pârâţilor la repunerea în plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa nr. 936 din 9 septembrie 2021, Tribunalul Bihor, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că obiectul acţiunii cu care a fost sesizată, îl reprezintă anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală, fiind astfel în prezenţa unei acţiuni de competenţa instanţei de contencios administrativ.

Astfel, tribunalul a reţinut că ordinul de încetare a plăţii indemnizaţiilor pentru limita de vârstă, contestat, are natura juridică a unui act administrative cu caracter individual, în sensul prevederilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, indemnizaţia pentru limită de vârstă a parlamentarilor nu este un drept de asigurări sociale deoarece nu se circumscrie Legii nr. 263/2010 or Legii nr. 127/2019, nu se stabileşte prin decizie a casei teritoriale de pensii şi nici nu se achită din bugetul asigurărilor sociale de stat, nefiind nici drept de natură salarială care să se circumscrie prevederilor art. 269 din Codul Muncii.

2.2. Prin sentinţa nr. 137 din 10.11.2021, Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei invocată de reclamant şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secţia Civilă; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că acordarea dreptului la indemnizaţia pentru limită de vârstă, potrivit art. 49 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 96/2006, forma în vigoare anterior adoptării Legii nr. 7/2021, este condiţionată de îndeplinirea condiţiilor vârstei standard de pensionare, prevăzute în anexele nr. 5 şi 6 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, sau ale vârstei standard reduse în conformitate cu prevederile aceleaşi legi sau ale altor legi speciale, indemnizaţia acordându-se de la data la care li se acordă drepturile de pensie pentru limită de vârstă, dar nu mai devreme de data încetării mandatului aflat în derulare.

Prin urmare, acordarea indemnizaţiei menţionate pentru deputaţi şi senatori este indisolubil legată de dreptul de pensie, astfel că şi natura juridică a dreptului la indemnizaţie trebuie stabilită tot ca un drept de asigurări sociale, concluzie care rezultă şi din expunerea de motive a Legii nr. 357/2015.

În consecinţă, fiind inclusă în categoria drepturilor de asigurări sociale, contestaţiile formulate în legătură cu refuzul acordării acestei prestaţii sociale sunt de competenţa tribunalelor, complete specializate de dreptul muncii şi asigurări sociale, în temeiul dispoziţiilor art. 152 şi art. 153 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii potrivit cărora "Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel."

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secţia Civilă.

Prezentul conflict negativ de competenţă a fost generat de modalitatea diferită în care instanţele aflate în conflict au apreciat natura juridică a litigiului dedus judecăţii.

În speţă, reclamantul a învestit instanţa civilă cu solicitarea de anulare ordinului de încetare la plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă şi obligarea pârâţilor la repunerea în plată a indemnizaţiei pentru limita de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi, indemnizaţie prevăzută în prezent de art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 96/2006, deputaţii şi senatorii care îndeplinesc condiţiile vârstei standard de pensionare, eşalonate, după caz, în anexele nr. 5 şi 6 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, sau ale vârstei standard reduse în conformitate cu prevederile aceleaşi legi sau ale altor legi speciale au dreptul, la încetarea mandatului, la indemnizaţie pentru limită de vârstă, dacă nu sunt realeşi pentru un nou mandat.

Deputaţii şi senatorii beneficiază de indemnizaţia pentru limită de vârstă de la data la care li se acordă drepturile de pensie pentru limită de vârstă, dar nu mai devreme de data încetării mandatului aflat în derulare, prevede alin. (2) al aceluiaşi articol.

Astfel cum rezultă din dispoziţiile anterior citate, indemnizaţia cuvenită deputaţilor şi senatorilor pentru limita de vârstă este asimilată drepturilor de asigurări sociale, fiind datorată şi totodată condiţionată de data la care titularilor acestei indemnizaţii li se acordă drepturile de pensie pentru limită de vârstă.

În atare context, competenţa de soluţionare a cauzei trebuie determinată prin raportare la natura concretă a litigiului, acesta fiind reprezentat de refuzul acordării unor drepturi asimilate drepturilor de asigurare socială iar faptul că indemnizaţia în discuţie este stabilită prin ordinul secretarului general al Camerei Deputaţilor, respectiv Senatului nu atrage competenţa instanţei de contencios administrativ întrucât în planul litigiilor de asigurări sociale nu este relevantă natura actului prin care se concretizează aceste drepturi ci conţinutul lor.

Altfel spus, orice decizie privind acordarea pensiei pentru munca depusă şi limita de vârstă are natura juridică a unui act administrativ, în înţelesul Legii nr. 554/2004, însă, în lipsa unor dispoziţii contrare, contestaţiile privind aceste decizii sunt soluţionate de jurisdicţia asigurărilor sociale şi nu de instanţele de contencios administrativ.

În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 153 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora "tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind: 1) alte drepturi şi obligaţii născute în temeiul prezentei legi" şi prevederile art. 95 din C. proc. civ., litigiul va fi soluţionat, în primă instanţă, de tribunal, în complet specializat de asigurări sociale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bihor, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, în favoarea Tribunalului Bihor, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 ianuarie 2022.