Civil tort damages for delayed land registry processing excluded from administrative jurisdiction under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 29.09.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii A.N.C.P.I. (Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară) şi OCPI Braşov, a solicitat ca prin hotărârea care va fi pronunţată să fie obligaţi pârâţii la plata unui prejudiciu moral şi material global de 4000 euro, datorat încălcării unor drepturi şi interese cu privire la imobilul său din Predeal, timp de 2 ani.

La data de 25.11.2020, reclamanta a înaintat la dosar o precizare a cererii de chemare în judecată prin care a solicitat:

1. obligarea OCPI Braşov la plata daunelor în sumă de 7.000 RON şi a A.N.C.P.I. (Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară) la plata daunelor în sumă de 3.000 RON, ca şi prejudiciu datorat pentru încălcarea abuzivă a unor drepturi şi a unor interese, prin ignorarea unor legi şi regulamente, cu privire la intabularea imobilului său din Predeal timp de 2 ani până acum. A menţionat că lasă la aprecierea instanţei dacă sumele precizate ca şi daune reprezintă acordarea unor daune morale în totalitate sau a unora materiale, ori a oricărei alte combinaţii a acestora.

2. obligarea pârâţilor să primească o sancţiune, cum ar fi dauna cominatorie, amenda sau oricare altă formă de penalitate posibilă împotriva acestora în favoarea Statului Român.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 382/17.03.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta a înţeles să formuleze o acţiune în pretenţii, astfel că, din punct de vedere al competenţei materiale, faţă de valoarea obiectului material al litigiului situat sub pragul valoric de 200.000 RON, este atrasă incidenţa dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ., iar din punct de vedere teritorial este atrasă incidenţa dispoziţiilor art. 112 C. proc. civ., în condiţiile în care sediul unuia dintre pârâţi, în speţă ANCPI, este în sectorul 6.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 4643/07.06.2021, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

În motivare, judecătoria a reţinut că reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, ale Constituţiei României şi ale Legii nr. 7/1996.

A reţinut astfel instanţa dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi a apreciat că, faţă de pretenţiile reclamantei şi cauza juridică a acestora, prin raportare la art. 95 pct. 4 C. proc. civ. şi, având în vedere că actul administrativ vizat în cerere a fost emis de OCPI Braşov, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Braşov.

2.3. Prin sentinţa nr. 883/12.10.2021, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Braşov a reţinut, în esenţă, că pretenţiile reclamantei sunt unele cu caracter pur civil, întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, decurgând din procedura înscrierii în cartea funciară a unor acte juridice civile, procedură reglementată de Legea nr. 7/1996 şi Ordinul Directorului General al ANCPI nr. 700/2017.

Având în vedere modalitatea de soluţionare a unei cereri din procedura înscrierilor în cartea funciară, care nu are legătură cu contenciosul administrativ, fiind reglementată prin legi speciale din materie civilă, nici eventualele pretenţii pentru nesoluţionarea în termen a unor astfel de cereri nu pot face obiectul contenciosului administrativ, dată fiind natura civilă a pretenţiilor.

Prin urmare, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile speciale ale art. 10 din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, reţinând natura juridică a litigiului, tribunalul a apreciat că nu poate fi competent nici material şi nici teritorial să soluţioneze cauza, această competenţă revenind, în raport de obiectul litigiului, cauza juridică şi valoarea pretenţiilor formulate, Judecătoriei sector 6 Bucureşti, potrivit art. 94 alin. (1) lit. k) şi art. 112 din C. proc. civ., faţă de pretenţiile formulate care sunt într-un cuantum mai mic de 200.000 RON, iar sediul unuia dintre pârâţi (ANCPI) este în Bucureşti.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Prezentul conflict negativ de competenţă a fost generat de modalitatea diferită în care instanţele aflate în conflict au apreciat natura juridică a litigiului dedus judecăţii.

În speţă, instanţa a fost învestită să se pronunţate asupra cererii în pretenţii a reclamantei de a fi obligaţi pârâţii Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Braşov şi Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate la plata unor despăgubiri totale în cuantum de 4000 Euro, care la cursul euro din 17.03.2021 (4,8879lei/euro) reprezintă 19.551,60 RON, iar prin cererea precizatoare şi-a redus pretenţiile la sumele de 7.000 RON şi 3.000 RON faţă de aceeaşi pârâţi.

În cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamanta a invocat dispoziţiile Legii nr. 554/2004, menţionând că solicită sumele de bani arătate anterior, cu titlu de despăgubiri pentru soluţionarea cu întârziere a unei cereri de reexaminare, formulate împotriva încheierii pronunţate de OCPI Braşov, în dosarul nr. x/2018, respectiv pentru faptul că a formulat cererea de reexaminare în noiembrie 2018 şi i-a fost soluţionată la data de 14.08.2020.

În temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (4) C. proc. civ., judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, instanţa nefiind ţinută în stabilirea competenţei de temeiul juridic invocat formal de parte, ci determinarea competenţei urmează a se face după calificarea acţiunii deduse judecăţii în raport de obiectul şi de cauza juridică a cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte apreciază că, în speţă, se impune stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei pornind de la natura pretenţiilor reclamantei şi normele juridice aplicabile raporturilor dintre părţi, în funcţie de izvorul dreptului dedus judecăţii.

În speţă, pretenţiile reclamantei sunt de natură pur civilă, întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, întrucât decurg din procedura înscrierii în cartea funciară a unor acte juridice civile, procedură reglementată de Legea nr. 7/1996 şi Ordinul Directorului General al ANCPI nr. 700/2017.

Pârâţii OCPI Braşov şi ANCPI sunt, într-adevăr, instituţii publice, dar nu toate actele emise de instituţiile/autorităţile publice sunt acte administrative în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Aceste instituţii publice emit şi acte civile, în baza legilor speciale, acte de dreptul muncii, etc.

Dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 stabilesc în competenţa instanţei de contencios administrativ doar acţiunile în anularea actelor administrative tipice şi asimilate (refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri), precum şi daunele materiale şi morale solicitate ca urmare a emiterii actelor administrative anulate, respectiv ca urmare a nesoluţionării în termenul prevăzut de lege sau a refuzului de soluţionare a unei cereri, în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. h) şi i) din aceeaşi lege.

Or, în condiţiile în care modalitatea de soluţionare a unei cereri ce vizează procedura înscrierilor în cartea funciară nu are legătură cu contenciosul administrativ, fiind reglementată prin legi speciale din materie civilă, nici eventualele pretenţii pentru nesoluţionarea în termen a unor astfel de cereri nu pot face obiectul contenciosului administrativ, întrucât sunt pretenţii de natură pur civilă.

Prin urmare, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile speciale ale art. 10 din Legea nr. 554/2004, care sunt incidente doar în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de legiuitor, ci dispoziţiile generale privitoare la competenţă reglementate de C. proc. civ.

Faţă de natura juridică civilă a prezentului litigiu, din perspectiva competenţei materiale, având în vedere valoarea pretenţiilor care se situează sub pragul de 200.000 RON, devin incidente dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ., care dispun în sensul că cererile evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, sunt în competenţa de primă instanţă a judecătoriei.

Sub aspectul competenţei teritoriale, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., care instituie un caz de competenţă teritorială alternativă, întrucât reclamantul are, ca regulă, alegerea între mai multe instanţe competente, respectiv instanţele în a căror circumscripţie se află domiciliul sau sediul oricăruia dintre pârâţi.

Reclamanta, cu domiciliul în Bucureşti, a ales teritorial instanţa din Bucureşti, ca fiind instanţa de la sediul unuia dintre pârâţi (ANCPI), astfel că stabilirea competenţei se va face în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie se află sediul pârâtei ANCPI, respectiv în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Înalta Curte constată, de asemenea, că Judecătoria Sectorului 6 nu avea posibilitatea de a invoca din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale pentru o cauză civilă de drept comun şi, mai mult, chiar în considerarea calificării litigiului ca fiind unul de contencios administrativ, care ar fi permis analiza din oficiu şi a competenţei teritoriale, nu a avut în vedere că, oricum instanţele din Bucureşti sunt competente, deoarece dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 stabilesc competenţa instanţei de la domiciliul reclamantului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI) şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară-Braşov, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 ianuarie 2022.