Salary recalculation appeal blocked as inadmissible; annuity motion time-barred upheld.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as inadmissible, upholding the lower court's decision that rejected the motion to annul as time-barred; the final operative outcome is that the earlier appellate decision (dismissing the salary recalculation claim) remains in force, and the appellant did not prevail. The dispute arose from a public-sector employee's action against the National Institute of Statistics seeking recalculation of base salary to the maximum level for her professional category, back pay with inflation and legal interest, and a related hazard-pay adjustment, based on emergency ordinance O.U.G. no. 57/2015 and Constitutional Court Decision no. 794/2016; her initial claim failed at trial and on appeal, and her subsequent motion to annul the appellate ruling was rejected as late. Decisively, the court held that under Articles 508(4) and 634(1)(4)-(5) of the Civil Procedure Code, a decision rendered on a motion to annul is subject to the same appeals as the attacked decision, which was a final appellate ruling, and therefore the decision on the motion to annul is also final and not subject to appeal; recognizing an appeal beyond those provided by law would violate the principle of legality (Articles 457(1) and 129 of the Constitution).
Legislator headnote
AI generatedart. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 508 alin. (4) din C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ, art. 457 alin. (1) din C. proc. civ, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Salary recalculation appeal blocked as inadmissible; annuity motion time-barred upheld: The dispute arose from a public-sector employee's action against the National Institute of Statistics seeking recalculation of base salary to the maximum level for her professional category, back pay with inflation and legal interest, and a related hazard-pay adjustment, based on emergency ordinance O.U.G. no. 57/2015 and Constitutional Court Decision no. 794/2016; her initial claim failed at trial and on appeal, and her subsequent motion to annul the appellate ruling was rejected as late. Decisively, the court held that under Articles 508(4) and 634(1)(4)-(5) of the Civil Procedure Code, a decision rendered on a motion to annul is subject to the same appeals as the attacked decision, which was a final appellate ruling, and therefore the decision on the motion to annul is also final and not subject to appeal; recognizing an appeal beyond those provided by law would violate the principle of legality (Articles 457(1) and 129 of the Constitution).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for dismissing the appeal as inadmissible.
Full text
Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2022
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 09.01.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Institutul Naţional de Statistică:
- obligarea pârâtului la emiterea actelor administrative de stabilire şi acordare a drepturilor salariale prin care să se recalculeze salariul de bază la nivelul maxim al acestor drepturi acordate în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaţionale respectiv raportat la funcţia din cadrul Secretariatului General al Guvernului, începând cu data de 21.12.2016 şi pe viitor în conformitate cu O.U.G. nr. 57/2015 şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016;
- obligarea pârâtului să plătească diferenţele de drepturi salariale dintre sumele primite şi cele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 21.12.2016 până la data plăţii efective, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală;
- obligarea pârâtului să recalculeze şi să plătească, diferenţele de bani reprezentate de nivelul sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, spor ce reprezintă 15% din salariul de bază având drept bază de calcul nivelul salarial stabilit conform solicitării de mai sus.
1.2. Prin sentinţa nr. 2031 din 16 iunie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Institutul Naţional de Statistică, ca neîntemeiată.
1.3. Prin decizia nr. 2374 din 3 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 2031 din 16 iunie 2020 a Tribunalului Bucureşti, ca nefondat.
1.4. Împotriva deciziei nr. 2374 din 3 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal recurenta-reclamantă A. a formulat contestaţie în anulare.
2. Hotărârea atacată
Prin decizia nr. 843 din 6 aprilie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare şi, pe cale de consecinţă, a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 2374 din 3 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, ca tardiv formulată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 843 din 6 aprilie 202, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, contestatoarea A. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Institutul Naţional de Statistică a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului întrucât vizează o hotărâre definitivă şi, în subsidiar, excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare.
III. Soluţia instanţei de recurs
Examinând cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, care vizează însăşi existenţa căii de atac în reglementarea procesual-civilă, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 508 alin. (4) din C. proc. civ. "Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".
În conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs, iar pct. 5 al aceluiaşi articol prevede că sunt definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
În speţă, calea de atac a recursului a fost declarată împotriva unei decizii pronunţate în soluţionarea unei contestaţii în anulare - cale extraordinară de atac formulată împotriva unei hotărâri definitive pronunţată de instanţa de recurs, decizie care nu este supusă, prin lege, căii de atac a recursului.
Astfel, prin decizia nr. 2374 din 3 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a fost respins recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 2031 din 16 iunie 2020 a Tribunalului Bucureşti, ca nefondat, hotărârea instanţei fiind definitivă.
Prin decizia nr. 843 din 6 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă, ca tardivă, contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 2374/03.12.2020, pronunţată în recurs de aceeaşi instanţă.
Coroborând prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 şi pct. 5 din C. proc. civ., cu dispoziţiile art. 508 alin. (4) din acelaşi cod, cum hotărârea ce a făcut obiectul contestaţiei în anulare este definitivă, reiese că şi decizia nr. 843 din 6 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care a fost soluţionată contestaţia în anulare este definitivă, nefiind supusă prin lege căii de atac a recursului.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.
Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
IV. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele prezentate, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului invocată prin întâmpinare şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul formulat de contestatoarea A., ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 843 din 6 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 septembrie 2022.