Refusal to register stolen vehicle without explicit prosecutorial authorization

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Brăila la data de 4 decembrie 2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Registrul Auto Român şi Serviciul Public Comunitar - Regim Permise Conducere şi Înmatriculări Vehicule a solicitat eliberarea unei cărţi de identitate, a unui certificat de autenticitate şi dovada efectuării inspecţiei tehnice periodice pentru autoturismul marca x, precum şi înmatricularea acestuia.

1.2. Prin sentinţa nr. 36 din 27 ianuarie 2021, Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 65 din 15 aprilie 2021, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Registrul Auto Român şi Serviciul Public Comunitar - Regim Permise Conducere şi Înmatriculări Vehicule, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 65 din 15 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A..

În motivarea recursului, a susţinut că în urma clasării dosarului penal şi restituirii autoturismului marca x, întrucât era un cumpărător de bună credinţă, ar fi trebuit să i se permită înmatricularea autoturismului.

În opinia sa, prin atitudinea pârâţilor, i-a fost încălcat dreptul de proprietate, apărat atât de normele interne cât şi de Protocolul Adiţional al CEDO, respectiv art. 17, potrivit căruia " orice persoană are dreptul de a deţine în proprietate, de a folosi, de a dispune şi de a lăsa moştenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege şi în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o".

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Regia Autonomă "Registrul Auto Român" a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de recurs

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare precum şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:

Recurentul-reclamant A. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat obligarea autorităţilor intimate pârâte la eliberarea cărţii de identitate, a certificatului de autenticitate şi a dovezii de efectuare a inspecţiei tehnice periodice pentru autoturismul marca x în vederea înmatriculării acestuia.

Potrivit situaţiei de fapt, se reţine, în esenţă, că recurentul-reclamant a achiziţionat autovehiculul în litigiu în luna ianuarie 2015, ca urmare a vizualizării anunţului publicat pe platforma de vânzări olx.ro.

Deplasându-se cu maşina pe platformă către Bulgaria, în vederea înmatriculării acesteia, în urma unor verificări efectuate de către lucrătorii de frontieră s-a constatat că autoturismul apare în baza de date Interpol ca fiind furat din Elveţia, la data de 9 august 2011.

La data de 29 august 2018, a fost emisă ordonanţa în dosarul nr. x/2015 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia prin care s-a dispus clasarea cauzei şi restituirea autoturismului, fără nicio menţiune însă cu privire la înmatricularea acestuia.

Soluţionând cauza, curtea de apel a respins cererea ca neîntemeiată, reţinând că refuzul autorităţilor publice pârâte de a răspunde în mod favorabil solicitărilor reclamantului este unul justificat, deoarece, potrivit art. 21 din H.G. nr. 1391/2006, nu se poate proceda la înmatricularea autovehiculelor reclamate ca fiind furate în România sau în străinătate şi date în urmărire, în lipsa unei menţiuni exprese a organului de urmărire penală.

Soluţia instanţei de fond este însuşită şi de instanţa de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente situaţiei de fapt necontestată de către părţi.

Potrivit art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 "Se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".

În sensul prevederii legale menţionate mai sus, refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri constă numai în manifestarea, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea petiţionarului, iar excesul de putere este definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Nu orice refuz poate fi considerat nejustificat, ci numai cel emis cu exces de putere, adică ilegal în mod subiectiv, prin raportare la drepturile şi libertăţile cetăţenilor, iar faptul că solicitările reclamantului nu au fost soluţionate în modalitatea pretinsă de acesta nu reprezintă un refuz nejustificat în sensul Legii nr. 554/2004.

În speţă, analizând refuzul autorităţilor intimate de a rezolva cererea recurentului-reclamant, în raport de dispoziţiile legale incidente, respectiv dispoziţiile O.G. nr. 78/2000 privind omologarea, eliberarea cărţii de identitate şi certificarea autenticităţii vehiculelor rutiere în vederea comercializării, înmatriculării sau înregistrării acestora în România, precum şi dispoziţiile H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, Înalta Curte reţine că dreptul de apreciere al autorităţii a fost exprimat în limitele marjei de apreciere conferită de lege.

Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 78/2000, privind omologarea, eliberarea cărţii de identitate şi certificarea autenticităţii vehiculelor rutiere în vederea comercializării, înmatriculării sau înregistrării acestora în România, cu modificările şi completările ulterioare: "Vehiculele rutiere pot fi comercializate, înmatriculate sau înregistrate în România numai după omologarea şi certificarea autenticităţii acestora, după caz, de către Regia Autonomă "Registrul Auto Român", denumită în continuare R.A.R., organism tehnic specializat al Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii".

Conform disp. art. 11 pct. 7 şi 8 din O.G. nr. 78/2000: "În sensul prezentei ordonanţe termenii de mai jos au următorul înţeles: 7. cartea de identitate a vehiculului - document eliberat de R.A.R., care atestă faptul că un vehicul a fost omologat şi îndeplineşte condiţiile tehnice privind siguranţa circulaţiei, protecţia mediului şi folosinţa conform destinaţiei; 8. certificat de autenticitate - document eliberat de R.A.R. pentru un vehicul care a corespuns verificărilor efectuate la certificarea autenticităţii;"

Art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 78/2000 prevede că:

"(1) Vehiculele rutiere prezentate în vederea omologării individuale sau eliberării cărţii de identitate a vehiculului, care nu pot fi identificate de R.A.R. din cauza lipsei sau modificării numerelor de identificare a acestora, aşa cum au fost ele realizate de către constructor sau de către autorităţile competente, după caz, nu pot obţine eliberarea cărţii de identitate a vehiculului şi nici eliberarea certificatului de autenticitate", iar conform art. 13 alin. (2), (4), (5) şi (6) din O.G. nr. 78/2000: "(2) Certificarea autenticităţii unui vehicul rutier constă, după caz, în: a) atestarea faptului că principalele sale elemente de identificare sunt originale şi/sau nu au fost supuse unor modificări neautorizate; b) atestarea identităţii vehiculului în raport cu datele menţionate în cartea de identitate a acestuia; d) atestarea faptului că formularul-tip al documentului care confirmă înmatricularea anterioară a vehiculului, eliberat de autorităţile competente din ţara de provenienţă, este autentic (numai pentru vehiculele aflate la prima înmatriculare în România). (4) Certificarea autenticităţii se efectuează pentru: a) vehiculele rutiere utilizate supuse omologării individuale în vederea primei înmatriculări în România; (...) (5) Pentru vehiculele care corespund din punctul de vedere al certificării autenticităţii, RAR eliberează un certificat de autenticitate. (6) Pentru vehiculele care nu corespund din punctul de vedere al certificării autenticităţii, în raportul de verificare eliberat se menţionează motivele deciziei RAR."

De asemenea, disp. art. 21 alin. (2) din H.G. nr. 1391/2006, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice statuează că:

"Autovehiculele şi remorcile reclamate ca fiind furate în România sau în străinătate şi date în urmărire de Inspectoratul General al Poliţiei Române nu se înmatriculează."

Înalta Curte va avea în vedere şi prevederile art. 21 alin. (3) din H.G. nr. 1391/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice: (3) Fac exceptie de la prevederile alin. (2) autovehiculele si remorcile pentru care organul de urmărire penală a emis o dispozitie prin care se permite inmatricularea pana la finalizarea cercetarilor, caz in care in certificatul de inmatriculare si in cartea de identitate a vehiculului se inscrie mentiunea "Autovehicul declarat furat din (tara) la data de . . . . . . . . . ."

Din dispoziţiile legale sus arătate rezultă că certificatul de autenticitate poate fi eliberat de RAR, doar dacă este îndeplinită şi cerinţa atestării faptului că formularul-tip al documentului care confirmă înmatricularea anterioară a vehiculului, eliberat de autorităţile competente din ţara de provenienţă, este autentic. De asemenea, nu se poate proceda la înmatricularea unui autovehicul care apare în baza de date reclamat ca furat în străinătate sau în România şi dat în urmărire, cu excepţia situaţiei în care există o dispoziţie expresă în acest sens dată de către organul de urmărire penală.

În speţă, prin ordonanţa de clasare emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia ataşată la dosarul Tribunalului Brăila s-a dispus clasarea cauzei, restituirea către reclamant a autovehicului marca x, precum şi sesizarea Judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Mangalia, cu propunerea de desfiinţare totală a înscrisurilor reprezentând certificatul de înmatriculare "Carta di Circolazione" seria x, nr. x, purtând însemnele autorităţilor italiene, autocolantele care certifică inspecţia tehnică periodică cu seria x , respectiv AZBH46FZOPE întrucât nu sunt autentice.

Având în vedere că Parchetul nu a dispus în sarcina RAR obligaţia de a elibera documentele administrative solicitate de reclamant necesare pentru înmatricularea autoturismului, Înalta Curte constată că nu este incidentă situaţia de excepţie reglementată de art. 21 alin. (3) din H.G. nr. 1391/2006, potrivit căruia numai în cazul existenţei unei dispoziţii emise de organul de urmărire penală prin care să se permită în mod expres înmatricularea autoturismlui până la finalizarea cercetărilor, vehiculul ar putea fi înmatriculat.

În concluzie, fiind prevăzută de lege posibilitatea intimatelor-pârâte de a refuza în condiţii concrete eliberarea actelor solicitate de către reclamant, rezultă că dreptul de apreciere al autorităţii a fost exprimat pentru realizarea unor scopuri justificate de un interes public şi nu apare ca fiind nejustificat.

Astfel, dezlegarea dată litigiului cu care a fost investită prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente.

Pentru considerentele arătate, nefiind identificate motive de casare a hotărârii recurate, Înalta Curte, în baza art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 65 din 15 aprilie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 septembrie 2022.