Cassation Appeal Nullity for Failure to Develop Statutory Grounds in Challenge to Financial Program Unblocking
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) dismissed the appeal by declaring the appellant’s cassation appeal null, thereby upholding the Court of Appeal’s decision to reject the plaintiff’s administrative claims against the State and the Government. The dispute concerned a request to reopen a civil judgment, compel the Government to amend a specific decree, and force the Ministry of Public Finance to unblock a financial program and issue a certificate of 20 billion euros, which the lower courts had dismissed as inadmissible or lacking in procedural standing. Relying on Articles 486(1)(d), 488, and 489(2) of the Code of Civil Procedure, the ICCJ determined that the appeal was defective because it failed to substantively develop valid grounds for cassation or address the reasoning of the appealed judgment, resulting in the procedural nullity of the appeal rather than a ruling on the merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 714 din C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 din C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ; Cassation Appeal Nullity for Failure to Develop Statutory Grounds in Challenge to Financial Program Unblocking: Împotriva sentinţei nr. 57 din 14 martie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A., întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 şi art. 714 din C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub dosar nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi Guvernul României:
- refacerea dispozitivului sentinţei civile nr. 913 din 09.11.2016 a Tribunalului Sibiu, pronunţată în dosar nr. x/2015, în temeiul art. 442 - 444 din noul C. proc. civ., urmând a fi pusă in acord cu obligaţia de a face operaţiuni de decontare, de încasări si plaţi financiare în dosar x/2015 al Tribunalului Sibiu.
- obligarea Guvernului României să refacă şi să completeze Hotărârea de Guvern nr. 430/2001 şi obligarea Statului Roman prin Ministerul Finanţelor Publice să deblocheze programul reclamantei nr. 411 din 12.11.2010 în conformitate cu Ordinul Parlamentului României nr. 384 din 28.04.2010, raportat la adresa nr. x/30.08.2017 a Secretarului General al Guvernului României, proiect în sumă de 20 miliarde euro în certificate europene financiare confecţionate din hârtie de valoare cu siguranţa şi să facă operaţiuni financiare de încasări şi plăţi (convertibilitate).
1.2. Prin sentinţa nr. 755 din 22 octombrie 2018, Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal:
- a disjuns primul capăt de cerere cu privire la sentinţa nr. 913/2016 pronunţată în dosar nr. x/2015 de către secţia I Civilă -Tribunalul Sibiu şi a declinat competenţa de soluţionare a acestuia în favoarea secţiei I civilă din cadrul Tribunalul Sibiu;
- a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Sibiu referitor la petitul al doilea din cererea introductivă de instanţă şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Guvernul României, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
2. Hotărârea curţii de apel
Prin sentinţa nr. 57 din 14 martie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal:
- a respins excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune relativ la cererea privind plata contravalorii facturii fiscale nr. x/10.10.2003, excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, invocate de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu.
- a respins excepţia lipsei calităţii Guvernului României de reprezentant al Statului Român, excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei, excepţia lipsei dovezii calităţii domnului B. de reprezentant al reclamantei, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României, excepţia inadmisibilităţii cererii de obligare a Guvernului la adoptarea unui act administrativ cu caracter normativ, excepţia tardivităţii formulării modificării cererii de chemare în judecată, invocate de pârâtul Guvernul României;
- a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind anularea adresei nr. x/30.08.2017 emisă de pârâtul Guvernul României, invocată de către acesta;
- a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor H.G. nr. 430/2001;
- a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi Guvernul României.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei nr. 57 din 14 martie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A., întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 şi art. 714 din C. proc. civ.
În motivare, recurenta a solicitat ca dispozitivul sentinţei atacate să fie în concordanţă cu dispoziţiile încheierii din 28.11.2018 pronunţate în dosarul nr. x/2018, să fie menţionată în dispozitiv obligaţia Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice să achite factura nr. x/10.10.2003 şi să deblocheze programul reclamantei nr. 411 din 12.11.2010.
3. Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare şi, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
În conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, urmând a fi admisă, pentru următoarele considerente:
Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.
Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.
În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.
Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
În speţă, deşi cererea de recurs este întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., aceasta nu cuprinde critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile exprese şi limitativ prevăzute ale art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.
Reiterarea solicitărilor expuse în cererea de chemare în judecată nu răspunde exigenţelor cerute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ce impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestite cu verificarea legalităţii hotărârii atacate.
IV. Temeiul legal al soluţiei adoptat în recurs
Pentru considerentele arătate şi, constatând că nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate de instanţă din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va admite excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare şi, pe cale de consecinţă, va constata nul recursul formulat de reclamanta A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare.
Constată nul recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 57 din 14 martie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 septembrie 2022.