Lack of procedural interest to challenge CSM refusal to finalize 2016 audit after incumbent Chief Inspector’s term expired and new appointment

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti sub nr. x/2019, reclamantele A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, soluţionarea de către Plenul CSM a cererii înregistrate sub nr. x/01.11.2018, în ceea ce priveşte definitivarea procedurii de aprobare a Raportului de audit extern independent pentru anul 2016, în scopul evaluării anuale a conducerii Inspecţiei Judiciare, şi pe cale de consecinţă, a discutării revocării din funcţia de conducere a inspectorului-şef - judecător C..

2. Hotărârea curţii de apel

Prin sentinţa nr. 121 din 13 septembrie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, prin Preşedinte, ca lipsită de interes.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei curţii de apel au declarat recurs reclamantele A. şi B., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurentele arată că instanţa de fond, deşi a admis excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii (excepţie peremptorie), în considerente s-a pronunţat şi cu privire la fondul raportului juridic litigios (temeinicia refuzului nejustificat), cu încălcarea dreptului la apărare şi al principiului contradictorialităţii, reglementate de dispoziţiile art. 13 şi art. 14 alin. (4)-(6) C. proc. civ.

Referitor la incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentele susţin că hotărârea recurată conţine motive contradictorii, întrucât în dispozitiv a fost admisă excepţia lipsei de interes, iar în considerente se antamează fondul cauzei, reiterând practic aceleaşi argumente ivocate în susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Se mai susţine că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, nefind analizate toate apărările părţilor, respectiv nu a fost analizată Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 441/2018, prin care a fost aprobat Raportul de audit extern independent pentru anul 2017, din perspectiva argumentelor invocate prin cererea de chemare în judecată.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentele consideră că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 67 alin. (1), (4), (5) şi art. 68 alin. (1), (4) şi (5) din Legea nr. 317/2004, în forma aplicabilă litigiului.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Recurentele-reclamante au supus controlului instanţei de contencios administrativ un refuz, considerat nejustificat, de rezolvare a cererii înregistrate sub nr. x/01.11.2018, adresate Consiliului Superior al Magistraturii, prin care au solicitat definitivarea procedurii de aprobare a Raportului de audit extern independent pentru anul 2016, în scopul evaluării anuale a conducerii Inspecţiei Judiciare şi, pe cale de consecinţă, a discutării revocării din funcţia de conducere a inspectorului şef C..

Procedând la soluţionarea cauzei pe excepţie, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca lipsite de interes, prima instanţă s-a raportat la dimensiunea procedurală a noţiunii de interes, înţeleasă ca fiind folosul practic urmărit prin promovarea acţiunii, reţinând că scopul urmărit de reclamante prin acţiunea formulată nu se mai poate realiza, întrucât inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare nu mai exercită mandatul de 3 ani prin Hotărârea Plenului CSM nr. 82/15.05.2019, prin care au fost validate rezultatele concursului de numire în această funcţie de conducere.

Soluţia instanţei de fond este însuşită şi de instanţa de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a cadrului normativ incident la situaţia de fapt relevată de probele administrate în cauză.

Efectuând propria evaluare a actelor şi lucrărilor dosarului pentru a răspunde criticilor formulate în recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

Motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 vizează situaţia când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Recurentele au susţinut că instanţa de fond, deşi a admis excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii, în considerente a statuat asupra temeiniciei refuzului de soluţionare a cererii, cu încălcarea dreptului la apărare şi al principiului contradictorialităţii, reglementate de dispoziţiile art. 13 şi art. 14 alin. (4)-(6) C. proc. civ.

În împrejurările concrete ale cauzei relevate de actele dosarului şi conţinutul sentinţei atacate, nu se poate constata existentă încălcarea afirmată.

Principiul contradictorialităţii, reglementat de dispoziţiile art. 14 C. proc. civ., presupune ca orice aspect privitor la litigiu să fie supus dezbaterii părţilor, iar actele de procedură şi înscrisurile să fie comunicate între părţi, în condiţiile legii, astfel încât să aibă posibilitatea de a-şi exprima opinia în legătură cu aspectele de drept substanţial sau de drept procedural ori de fapt în dezbatere.

Pentru ca acest principiu să fie respectat, nu este necesar ca partea să se fi exprimat efectiv, ci este suficient ca ea să fi fost în măsură să o facă, iar pentru aceasta, trebuie în prealabil ca părţile să fie informate cu privire la conţinutul pretenţiilor şi la argumentele părţii adverse.

Totodată, art. 223 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că lipsa părţii legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel.

În speţă, se constată că instanţa de fond a soluţionat, cu prioritate, excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii prin prisma motivelor invocate prin întâmpinarea formulată de pârât.

Pentru termenul de judecată din 13.09.2021, toate părţile au fost legal citate, iar întâmpinarea a fost comunicată legal reclamantelor care aveau posibilitatea să-şi exprime punctul de vedere fie în scris, fie prin prezentarea în faţa instanţei.

În condiţiile în care nu au înţeles să formuleze un răspuns la întâmpinare şi nici nu s-au prezentat la termenul de judecată din 13.09.2021, deşi au fost legal citate, în mod evident nu poate fi vorba de o nerespectare de către instanţă a principiilor contradictorialităţii şi dreptului la apărare, astfel că invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. nu se justifică în cauză.

Totodată, se constată că instanţa de fond a analizat excepţia lipsei de interes în limitele învestirii, considerentele sentinţei raportându-se doar la aspectele invocate de pârât.

Prin urmare, recurenta nu poate invoca nici sub acest aspect o vătămare cauzată de o eventuală neregulă procedurală care să impună sancţiunea nulităţii.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", Înalta Curte constată că nu este fondat, raportat la argumentele dezvoltate de recurente.

Înalta Curte constată că, în speţă nu este îndeplinită niciuna dintre ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sentinţa recurată fiind motivată cu respectarea exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Referitor la pretinsa contradictorialitate între considerente şi soluţia din dispozitiv, argumentele invocate de recurente sunt contrazise de conţinutul hotărârii recurate, care expune clar analiza şi raţionamentul instanţei care a stat la baza admiterii excepţiei lipsei de interes în promovarea acţiunii, fiind în măsură să expliciteze, în fapt şi în drept, soluţia pronunţată în dispozitiv.

În contextul analizei condiţiei interesului procesual, în coordonatele prevăzute de art. 33 din C. proc. civ., instanţa de fond a reţinut că, în lipsa unui act vătămător, scopul urmărit de reclamante prin acţiunea formulată nu se mai poate realiza, întrucât inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare nu se mai află în exercitarea mandatului avut în vedere de către acestea, fiind numit în funcţia de inspector şef pentru un nou mandat de 3 ani prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 82/15.05.2019.

Astfel, în condiţiile în care, revocarea din funcţie a inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare se poate dispune numai cu ocazia analizării raportului de audit extern independent de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit procedurii de revocare reglementate de lege, iar prin emiterea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 441/2018 a fost analizat şi aprobat raportul de audit extern pentru anul 2017 privind activitatea Inspecţiei Judiciare, confirmându-se implicit managementul Inspecţiei Judiciare şi pentru perioada anterioară, prima instanţă a apreciat că reclamantele nu mai justifică interesul de a susţine solicitarea de definitivare a procedurii de aprobare a raportul de audit extern independent pe anul 2016, nemaifiind posibilă valorificarea constatărilor definitive din acest raport, date fiind prevederile art. 67 alin. (5) din Legea nr. 317/2004.

În acest context, este evident că raţionamentul instanţei a implicat o analiză a situaţiei de fapt de la momentul promovării acţiunii, nicidecum soluţionarea pe fond a cauzei, care ar fi presupus analizarea caracterului justificat sau nu al refuzului de soluţionare a cererii, materializat prin adresa de răspuns nr. x/28.11.2018, prin raportare la dispoziţiile legale incidente.

Faţă de soluţionarea cauzei pe excepţie, nu se mai impunea analiza celorlalte susţineri din cererea de chemare în judecată, la care fac referire recurentele, întrucât acestea vizau fondul cauzei.

Prin urmare, în speţă nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., hotărârea atacată fiind motivată cu respectarea dispoziţiilor art. 425 din C. proc. civ.

Cât priveşte criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aspectele invocate vizează fondul cauzei, care excedează analizei instanţei de control judiciar, faţă de limitele soluţiei pronunţate de prima instanţă.

Faţă de toate împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale şi contractuale la situaţia de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legeanr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă recursul formulat de reclamantele A. şi B., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantele A. şi B. împotriva sentinţei nr. 121 din 13 septembrie 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 septembrie 2022.