Validity of complementary license suspension despite prior warning sanction: discretionary authority under gaming regulations for minor protection

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2022

Deliberând asupra prezentei cauze, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data 27.03.2019 sub nr. x/2019, declinată spre competentă soluţionare Curţii de Apel Alba Iulia, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, solicitând anularea Deciziei nr. 1825/18.09.2018 emisă de pârât prin care s-a dispus măsura suspendării, pe o perioadă de o lună, a autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc tip pariuri în cotă fixă pentru punctul de lucru situat în localitatea Greci, Str. x, jud. Tulcea, precum şi anularea Deciziei nr. 2611/28.11.2018, reprezentând răspunsul prin care s-a respins plângerea prealabilă formulată împotriva Deciziei nr. 1825/18.09.2018.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 60 din 23 iunie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. cu în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat în drept pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În esenţă, recurenta a invocat interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 151 alin. (3) H.G. nr. 111/2016 din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 111/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de punere în aplicare a O.U.G. nr. 77/2009, raportat la dispoziţiile art. 5 coroborat cu art. 7 din O.G. nr. 2/2001.

Susţine recurenta că dispoziţiile art. 151 alin. (3) din H.G. nr. 111/2016 nu sunt aplicabile în sensul reţinut de către instanţă, întrucât pentru aplicarea măsurii suspendării autorizaţiilor de exploatare, este necesară îndeplinirea unei condiţii esenţiale ce ţine de tipicitatea faptei prevăzute de lege: gravitatea faptelor constatate şi a consecinţelor ce decurg din acestea.

Astfel, în cazul dat, al aplicării în prealabil a sancţiunii contravenţionale a avertismentului care presupune un pericol social redus, sancţiunea complementară aplicată în temeiul art. 151 alin. (3) H.G. nr. 111/2016 este disproporţionată.

Considerente primei instanţe potrivit căreia gravitatea faptei ar fi una majoră, de vreme ce Comitetul de Supraveghere din cadrul ONJN a dispus măsura suspendării activităţii este greşită, întrucât temeinicia măsurii complementare de suspendare a activităţii trebuia raportată strict la sancţiunea contravenţională a avertismentului aplicată, astfel că, deşi fapta a fost de gravitate redusă, judecătorul fondului nu a analizat această chestiune prin prisma dispoziţiilor art. 5 alin. (5) şi (6) din O.G. nr. 2/2001 şi art. 151 alin. (3) din H.G. nr. 111/2016.

În opinia recurentei, măsura complementară dispusă este şi incompatibilă de drept cu sancţiunea principală a avertismentului, întrucât aceasta din urmă poate fi aplicată doar în funcţie de consecinţele produse, care trebuie să întrunească condiţia unor consecinţe grave.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurenta-reclamanta a supus controlului de legalitate Decizia nr. 1825/18.09.2018 şi Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 2611/28.11.2018, emise de Comitetul de Supraveghere al Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc.

Soluţionând cauza, instanţa a respins acţiunea găsind neîntemeiate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă.

Soluţia primei instanţe reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale în raport de starea de fapt reţinută, fiind însuşită şi de instanţa de control judiciar.

Criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizând interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 151 alin. (3) H.G. nr. 111/2016 din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 111/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de punere în aplicare a O.U.G. nr. 77/2009, raportat la art. 5 coroborat cu art. 7 din O.G. nr. 2/2001, sunt nefondate.

Din probatoriul administrat în faţa instanţei de fond a rezultat că, recurenta-reclamantă a încălcat prevederile art. 150 alin. (1) lit. r) din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 111/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice, care dispun că:

"Organizatorii de jocuri de noroc au, în funcţie de specificul activităţii de jocuri de noroc desfăşurate, următoarele obligaţii: "(...); r) să nu permită accesul minorilor în locaţiile în care se desfăşoară activităţi de jocuri de noroc, la mijloacele de joc sau la sistemele informatice care permit participarea la jocurile de noroc; (...)", faptă consemnată în Procesul-verbal nr. x/21.06.2018.

Astfel, în agenţia de pariuri din localitatea Greci, jud. Tulcea, s-a permis intrarea unui minor care a jucat la un aparat de tip slot-machine (amplasat în incintă de o altă societate).

Prin Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. x din 10.07.2018, societatea A. S.R.L. a fost sancţionată cu avertisment, în temeiul art. 7 din O.G. nr. 2/2001, pentru nerespectarea art. 151 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 111/2016.

Ulterior, prin decizia nr. 1825/18.09.2018, contestată, Comitetul de Supraveghere al Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc a dispus suspendarea, pentru o perioadă de o lună a autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc de tip pariuri în cotă fixă emisă în favoarea S.C. A. S.R.L., în temeiul art. 151 alin. (3) din H.G. nr. 111/2016.

Împotriva deciziei nr. 1825/18.09.2018, recurenta reclamantă a formulat plângere prealabilă care a fost respinsă prin decizia nr. 2611/28.11.2018.

Contrar susţinerilor recurentei - reclamante, măsura suspendării autorizaţiei a fost dispusă cu respectarea prevederilor legale, respectiv art. 151 alin. (3) din H.G. nr. 111/2016, în temeiul cărora Comitetul de supraveghere din cadru ONJN are competenţa de a stabili dacă se impune şi suspendarea autorizaţiei pe o perioadă cuprinsă între 1 şi 6 luni, ca o măsură complementară, alături de sancţiunea principală aplicată prin procesul-verbal de contravenţie.

Este de observat că situaţia de fapt reţinută în Decizia nr. 1825/18.09.2018 are la bază constatările din Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. x/10.07.2018, întocmit de ONJN şi care nu a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, bucurându-se de prezumţia de legalitate, veridicitate şi executorialitate a actului administrativ.

Aşadar, analiza legalităţii actelor administrative atacate porneşte de la prezumţia nerăsturnată că fapta reţinută în sarcina reclamantei a fost comisă de aceasta în modalitatea în care a fost prezentată de organul constatator, atâta timp cât procesul-verbal de contravenţie nu a fost atacat potrivit procedurii prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Recurenta-reclamantă susţine fără temei că măsura complementară a suspendării autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc ar fi incompatibilă cu sancţiunea principală a avertismentului, care se aplică doar pentru fapte de o gravitate redusă.

Potrivit art. 151 alin. (3) H.G. nr. 111/2016, "Comitetul de Supraveghere poate dispune, în funcţie de consecinţele produse, măsura suspendării autorizaţiei/autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc până la 6 luni, pentru fiecare mijloc de joc în parte sau pentru toate mijloacele de joc situate într-o locaţie ori pentru locaţia/locaţiile specializată(e), precum şi pentru domeniile/platformele operatorilor, în funcţie de gravitatea faptelor constatate şi a consecinţelor ce decurg din acestea, pentru una dintre faptele prevăzute la alin. (1)."

Dispoziţia legală nu distinge în funcţie de natura sancţiunii principale aplicate anterior. Cu atât mai puţin se poate identifica vreo prevedere legală care să interzică aplicarea măsurii administrative complementare în situaţia contravenienţilor sancţionaţi cu avertisment.

Or, în condiţiile în care legiuitorul a lăsat la aprecierea organului competent ca odată cu constatarea faptei contravenţionale să decidă dacă aplică şi măsura suspendării autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc şi să hotărască asupra duratei acesteia, judecătorul nu se poate substitui în atribuţiile Consiliului de Supraveghere al ONJN, procedând la reevaluarea măsurii aplicabile sau la reindividualizarea sancţiunii, câtă vreme, aşa cum s-a stabilit de către instanţa de recurs decizia constată o faptă contravenţională incontestabilă şi este legal emisă.

Recurenta realizează o suprapunere între fapta contravenţională săvârşită şi sancţionată conform dispoziţiilor art. O.G. nr. 2/2001 şi sancţiunea administrativă aplicată de către Comitetul de Supraveghere al Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc (ONJN) potrivit dispoziţiilor art. 151 din H.G. nr. 111/2016.

Or, stabilind că aspectele reţinute în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie au intrat sub autoritate de lucru judecat, "gravitatea faptei constatate" nu mai poate fi reapreciată în această etapă, fiind evident că sancţiunea contravenţională a avertismentului nu înlătură existenţa pericolului social, iar prin actul administrativ emis pericolul social a fost apreciat proporţional cu sancţiunea suspendării autorizaţiei de jocuri de noroc operată pentru o perioadă de o lună.

Pe de altă parte, nu se poate susţine cu temei că fapta săvârşită de reclamantă este una ce prezintă un grad de pericol social redus, în condiţiile în care sunt implicaţi minori, persoane cu un grad ridicat de vulnerabilitate cărora, iar faptul că sancţiunea aplicată a fost aceea a avertismentului, nu înseamnă că Comitetul de supraveghere din cadru ONJN nu putea stabili şi măsura suplimentară a suspendării autorizaţiei.

Înalta Curte reaminteşte că, potrivit art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2009, "Accesul minorilor în locaţiile specializate pentru desfăşurarea jocurilor de noroc, precum şi participarea acestora la orice tip de joc de noroc sunt interzise".

În acelaşi timp, art. 2 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 20/2013 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea ONJN şi pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 77/2009 dispune că:

"în activitatea sa, Oficiul urmăreşte respectarea următoarelor principii: [...] b) protecţia minorilor sau a altor grupuri vulnerabile, din punct de vedere social şi economic, în vederea evitării dependenţei acestora de jocuri de noroc;"

Tot astfel, în conformitate cu art. 10 alin. (3) pct. (i) din O.U.G. nr. 77/2009, "Activitatea economică reprezentată de jocurile de noroc, astfel cum acestea sunt definite la alin. (1) lit. a) - p), se va desfăşura în condiţiile elaborării şi implementării, prin intermediul normelor de aplicare a prezentei legi şi a altor reglementări specifice, a unui cadru de reglementare şi supraveghere a furnizării şi consumului de jocuri de noroc tradiţionale şi la distanţă, cu condiţia respectării principiilor privitoare la: (...); (i) protecţia minorilor şi prevenirea accesului acestora la aceste tipuri de jocuri de noroc; (...)."

Prin Decizia nr. 1825/18.09.2018 nu a fost modificată sancţiunea contravenţională dispusă prin procesul-verbal de contravenţie nr. x/10.07.2018, iar analiza dispoziţiilor legale în baza cărora se realizează individualizarea faptei contravenţionale, excedează competenţei acestei instanţe.

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 60 din 23 iunie 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 septembrie 2022.