Reclassification of micro-enterprise to medium-sized linked enterprise under Law No. 346/2004 Art. 44(4) and resulting reduction of non-refundable aid intensity

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a C.A.F., la data de 07.04.2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate - Autoritatea de Management Pentru POS CCE, a solicitat următoarele:

(i) anularea deciziei 82340/06.10.2016 privind soluţionarea contestaţiei formulata de S.C. Utilajazaompany Service S.R.L., referitor la contractul de finanţare nr. x/05.05.2014,cod SMIS 44703 proiect "Achiziţii utilaje la S.C. Utilajazaompany Service S.R.L., (ii) anularea actelor premergătoare predecesoare emise de pârâtă care sunt în strânsă legătură cu decizia nr. 82340/06.10.216, respectiv notificarea privind situaţia cererii de rambursare nr. x/05.05.2015, raportul de verificare la faţa locului înaintat prin adresa x/22.06.2015, notificarea privind CR/27.08.2015, decizia de soluţionare a contestaţiei 445/12.01.2016, (iii) admiterea in întregime a cererii de rambursare nr. x/05.05.2015 prin care a fost reţinuta suma de 135916,393 RON (iv) cu cheltuieli de judecată ocazionate cu acest proces.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2604 din 10 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate - Autoritatea de Management pentru POS CCE şi Agenţia de Dezvoltare Regională Nord-Vest, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 2604 din 10 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată.

În motivare, recurenta a susţinut că, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că S.C. A. S.R.L. este legată cu S.C. B. S.R.L. şi cu S.C. C. S.R.L., formând un grup de persoane, invocând în acest sens art. 4 4 alin. (4) din Legea 346/2004, întrucât legea face distincţia dintre "grup de persoane" şi "grup de persoane care acţionează de comun acord".

Acest "comun acord" trebuie să rezulte dintr-o clauza scrisă care să se refere la deciziile de control, de vot, de revocare/numire a administratorilor de a exercita o influenţă dominant. Prin cererea de finanţare reclamanta s-a declarat întreprindere mică iar după toate verificările de la acel moment, cererea a fost aprobată.

Arată că, în formularul "Declaraţie privind încadrarea întreprinderii în categoria IM" prin cererea de finanţare reclamanta s-a declarat întreprindere mică, solicitând finanţare nerambursabilă pentru 70%, procentul aplicabil pentru întreprinderi mici, cererea fiind aprobată sub această formă la acel moment.

Atât la momentul încheierii contractului de finanţare cât şi la momentul cererilor de rambursare dar şi în prezent, recurenta-reclamantă se încadrează în categoria întreprinderilor mici.

Decizia de respingere de la plată a 10% ca urmare a reverificării încadrării reclamantei în categoria IMM este neîntemeiată, iar argumentele pârâtei pornesc de la o greşită interpretare a mai multor prevederi ale Legii 346/2004.

Consideră că nu sunt îndeplinite prevederile legale pentru ca S.C. A. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L. să poată fi considerate întreprinderi legate direct sau prin intermediul altei întreprinderi, respectiv B. S.R.L..

Instanţa de fond a reţinut că întreprinderile amintite ar forma un grup, însă acest lucru este imposibil, deoarece formarea unui grup nu este echivalentă cu atributul unei întreprinderi legate, câtă vreme, în Legea nr. 346/2004, actualizată, nu există referinţa la grup de întreprinderi. Astfel, pe baza argumentelor prezentate de pârâtă, nu rezultă atributul de întreprindere legată a beneficiarului, ci doar nişte legături (a se interpreta relaţii) de grup între companii.

Pentru a clarifica aspectele ce ţin de încadrarea în categoria de IMM, respectiv legătura beneficiarului cu S.C. D. S.R.L., recurenta face referiri la Legea nr. 346/2004 actualizată (legea IMM), unde sunt definite şi reglementate aceste aspect.

Astfel, recurenta consideră că în conformitate cu legea IMM, respectiv art. 4l şi 44 care vizează clasificarea întreprinderilor din perspectiva legăturilor dintre ale, compania D. S.R.L. nu este legată cu niciuna din companiile A. sau B.. Raporturile privind drepturile de vot sau influenţă dominantă specificate în lege ca şi condiţii pentru a fi întreprinderi legate nu sunt îndeplinite direct sau prin intermediul unei persoane sau grup de persoane.

În opinia recurentei, instanţa a reţinut o situaţie neconformă cu realitatea şi a interpretat eronat probele administrate în cauză.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (continuator al Ministerului Fondurilor Europene) a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În susţinerea excepţiei a arătat că recurenta nu indică motivele de casare şi nu dezvoltă critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. În realitate, recurenta este nemulţumită de soluţia pronunţată, împrejurare care însă nu este de natură să justifice demersul judiciar de reformare. Practic, se invocă aceleaşi motive care au stat la baza cererii de chemare în judecată, recurenta-reclamantă neconformându-se dispoziţiilor art. 486 lit. d) C. proc. civ., de a cuprinde în cererea de recurs indicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor. Or, o cale extraordinară de atac poate fi exercitată numai pentru cazurile strict prevăzute de cadrul legal incident.

Pe fond, cu privire la interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 44 alin. (4) din Legea nr. 346/2004, intimatul-pârât susţine că sunt nepertinente criticile formulate, întrucât asociaţii recurentei-reclamante sunt asociaţi şi în celelalte două societăţi, societăţile acţionează pe aceeaşi piaţă relevantă, piaţa transporturilor şi sunt controlate de aceleaşi persoane fizice, fiind îndeplinite dispoziţiile art. 44 alin. (4) din Legea nr. 346/2004.

De asemenea, şi intimata-pârâtă Agenţia de Dezvoltare Regională Nord-Vest a depus întâmpinare invocând excepţia nulităţii recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

A precizat că procesul de reverificare s-a produs ca urmare a unei recomandări a Autorităţii de Audit, în special în ceea ce priveşte aspectul dacă beneficiarul se încadra în categoria IMM la momentul încheierii contractului.

Ca urmare a reverificării încadrării în categoria IMM, agenţia a apreciat că, la data încheierii contractului, intensitatea finanţării nerambursabile se încadra în limita maximă a 60%, iar nu 70%, fiind suspendate 10 % din ajutorul financiar nerambursabil care cade sub incidenţa schemei de ajutor de stat. În conformitate cu Declaraţia depusă ca anexă la cererea de finanţare, recurenta-reclamantî s-a declarat întreprindere legată cu B. S.R.L. şi cu C. S.R.L., în toate aceste companii domnul C. deţinând pachetul majoritar de acţiuni.

Recurenta reclamantă este întreprindere legată de B. S.R.L. prin persoana domnului E. (asociat unic în B. S.R.L. şi administrator cu drepturi depline în D. SRL); totodată, D. S.R.L. este întreprindere legată de C. S.R.L. prin grupul de persoane fizice E. şi F. care controlează cele două întreprinderi.

A apreciat că sunt întrunite dispoziţiile art. 44 alin. (4) din Legea nr. 346/2004 şi a invocat hotărârea HaTeFo a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. A arătat că această interpretare se regăseşte în Anexa 1.3 din noile Ghiduri specifice programului. De asemenea, în acord cu art. 6 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 346/2004, cu Recomandarea Comisiei Europene 2003/361/CE, precum şi cu Ghidul CE pentru definirea IMM, la data contractării, beneficiarul se încadra în categoria întreprinderilor mijlocii, motiv pentru care intensitatea maximă a ajutorului de stat era de 60%.

5. Aspecte procesuale

Potrivit modificărilor legislative succesive cuprinse în O.U.G. nr. 1/2018, O.U.G. nr. 68/2019 şi O.U.G. nr. 212/2020, autoritatea ministerială pârâtă şi-a schimbat denumirea, din Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene în Ministerul Fondurilor Europene şi, ulterior, în Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, încadrabile în motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Sintetizând circumstanţele cauzei, Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 82340/06.10.2010 emisă de Ministerul Fondurilor Europene-DGPC-AM POSCCE a fost respinsă contestaţia împotriva notificării privind situaţia cererii de rambursare nr. x/05.05.2015 finală, fiind menţinute prevederile notificării şi reducerea alocării financiare nerambursabile cu 10% din valoarea contractului nr. x încheiat cu S.C .G. S.R.L..

În esenţă, s-a reţinut că, în aplicarea Instrucţiunii nr. 4254/26.02.2015 emisă de Autoritatea de Management POSCCE, pentru proiectul SMIS 44703, în urma verificării eligibilităţii beneficiarului S.C. A. S.R.L., s-a constatat că aceasta se încadrează de fapt în categoria întreprinderilor legate mijlocii, conform art. 4 4 alin. (4) din Legea nr. 346/2004, ca urmare a legăturilor existente între cele trei societăţi (S.C. A. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. SRL). Întrucât contractul de finanţare a fost semnat ca întreprindere mică a carei finanţare nerambursabilă a fost de maxim 70%, iar valoarea maximă a ajutorului de stat pentru întreprinderi mijlocii era de 60%, organul de soluţionare a contestaţiei a reţinut că în mod corect s-a apreciat că reclamanta nu poate beneficia de diferenţa de 10% din valoarea contractului nr. x incheiat cu S.C. G. S.R.L. solicitată prin cererea depusă la organismul intermediar.

Actele administrative astfel emise au fost menţinute prin hotărârea instanţei de fond, constatându-se că acestea reflectă corecta aplicare a legii la situaţia de fapt existentă în cauză şi că, aspectele invocate relevă dincolo de orice dubiu întrunirea în cauză a condiţiilor prescrise la art. 4 4 alin. (4) din Legea nr. 346/2004, legătura dintre societăţile în discuţie prin intermediul acţionariatului şi a activităţilor defăşurate pe aceeaşi piaţă relevantă justificând concluzia autorităţilor pârâte în sensul că acestea sunt întreprinderi legate şi, în consecinţă, recurenta-reclamantă trebuie să beneficieze de o finanţare corespunzătoare categoriei întreprinderilor mijlocii (60%,în loc de 70%).

Efectuând propria examinare în cauză, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, conţinutul actelor administrative contestate şi motivele şi criticile din recurs, Înalta Curte constată că sentinţa instanţei de fond este legală sub toate aspectele invocate, fiind valabile şi corect întemeiate soluţia de respingere a acţiunii anulare pronunţate în cauză şi considerentele expuse în susţinerea ei, argumentaţie însuşită în totalitate de instanţa de control judiciar.

Recurenta-reclamantă invocă greşita aplicare de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 44 alin. (4) din Legea nr. 346/2004, în sensul că în mod nelegal a statuat că cele trei societati, respectiv S.C. A. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. sunt legate.

Criticile sunt nefondate.

Aspectul litigios fundamental este reprezentat de calificarea statutului societăţii recurente ca fiind întreprindere legată de societatea D. S.R.L., aspect vehement contestat atât prin cererea de chemare în judecată, cât şi în recurs.

Punctul de plecare în analiza acestui aspect îl constituie structura participării la capitalul social în privinţa societăţilor implicate la momentul emiterii deciziei contestate, astfel cum reiese din Lista de verificare eligibilitate din 27 mai 2015: A. S.R.L., H. (10%) şi E. (90%); C. S.R.L., asociaţi fiind F. (25%) şi E. (75%); D. S.R.L. - asociaţi sunt E. (49,98%) şi F. (50,02%); B. S.R.L. - asociat unic este E. (100%).

Din cuprinsul listei de verificare mai reiese că societatea reclamantă (beneficiarul) se declară întreprindere legată cu B. S.R.L. şi C. S.R.L., dar nu şi cu societatea D. S.R.L..

În aceste coordonate, Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 4 4 din Legea nr. 346/2004, sunt întreprinderi legate întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi:

a) o întreprindere deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor celeilalte întreprinderi;

b) o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administraţie, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi;

c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia;

d) o întreprindere este acţionară sau asociată a celeilalte întreprinderi şi deţine singură, în baza unui acord cu alţi acţionari ori asociaţi ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor întreprinderii respective.

(2) Se prezumă că nu există o influenţă dominantă dacă investitorii prevăzuţi la alin. (3) al art. 42 nu sunt implicaţi direct sau indirect în conducerea întreprinderii respective, fără ca drepturile pe care le deţin în calitatea lor de acţionar sau asociat să fie prejudiciate.

(3) Sunt considerate întreprinderi legate şi întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise la alin. (1), prin intermediul uneia ori mai multor întreprinderi sau prin oricare dintre investitorii prevăzuţi la alin. (3) al art. 42.

(4) Întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă îşi desfăşoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente.

(5) O piaţă adiacentă, în sensul prezentei legi, este acea piaţă a unui produs sau a unui serviciu situată direct în amonte ori în aval pe piaţa în cauză.

Contrar criticilor recurentei, şi în aprecierea Înaltei Curţi analiza elementelor de legătură invocate în susţinerea tezei privind incidenţa în cauză a acestor dispoziţii legele demonstrează că există legătură între societăţi, atât din perspectiva activităţii pe aceeaşi piaţă relevantă cât şi din aceea a structurii capitalului social, fiind îndeplinite condiţiile existenţei noţiunii de întreprinderi legate.

Astfel, nu poate fi reţinută interpretarea propusă de recurenta-reclamantă în ceea ce priveşte alin. (4) mai sus citat: efectul textului de lege (considerarea întreprinderilor ca fiind legate) se produce ori de câte ori sunt atinse consecinţele prevăzute la alin. (1), indiferent dacă acestea pot fi constatate prin intermediul unei persoane fizice sau a unui grup de persoane fizice.

Mai exact, nu se impune analiza individuală a situaţiei persoanelor în raport cu câte o întreprindere pe rând, ci trebuie să se observe dacă situaţia grupului de persoane face posibilă vreuna dintre consecinţele de la art. 44 alin. (1) din lege.

Or, aşa cum s-a arătat, este esenţial că, în cauză, prin intermediul numiţilor E. şi F., asociaţi în cote diferite în cadrul acestor societăţi şi care acţionează de comun acord (fiind asociaţi majoritari în poziţii reciproce), sunt controlate practic cele două întreprinderi.

Din perspectiva îndeplinirii condiţiei ca societăţile să îşi desfăşoare activitatea pe aceeaşi piaţă relevantă, din actele dosarului rezultă că societăţile acţionează fie pe aceeaşi piaţă relevantă (a transporturilor, în raport cu B. SRL), fie pe o piaţă adiacentă (activitate de service, în raport cu D. SRL) şi sunt controlate de aceleaşi persoane fizice care acţionează de comun acord.

În fine, chiar dacă E. deţine 49,98% din capitalul societăţii D. S.R.L., acesta are o influenţă din perspectiva calităţii de administrator - însăşi recurenta-reclamantă arătând că în actul constitutiv este instituită regula unanimităţii.

Prin urmare, prin raportare la art. 4 4alin. (4) din Legea nr. 346/2004, se reţine că este dovedită şi legătura cu D. S.R.L., ceea ce conduce la concluzia că în mod corect s-a decis recalificarea societăţii recurente ca fiind întreprindere mijlocie legată.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa atacată a fost dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material.

Cu privire la motivele de recurs referitoare la faptul că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt neconformă cu realitatea şi a interpretat eronat probele administrate în cauză, Înalta Curte reţine că stabilirea situaţiei de fapt şi aprecierea probelor reprezintă atributul exclusiv al instanţelor de fond iar aceste susţineri nu reprezintă motive de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - pct. 8 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, reţinând că nu au fost identificate motive de reformare a sentinţei potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 2604 din 10 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 septembrie 2022.