Fiscal securing measures invalidated for failure to concretely demonstrate danger of asset evasion or dissipation.

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Brasov sub nr. x/2021, reclamanta A. -societate în comandită, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov - Serviciul Inspecţie Fiscală Persoane Juridice CM1, a solicitat anularea Deciziei nr. 5410/26.10.2021 emisă de AJFP Braşov, cu consecinţa desfiinţării măsurilor asiguratorii dispuse prin aceasta şi obligarea AJFP Braşov la ridicarea popririlor asigurătorii dispuse prin Decizia 5410/2021 şi comunicarea acestei măsuri către băncile unde se află deschise conturile A..

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 149 din 14 decembrie 2021, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal:

(i) a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov - Serviciul Inspecţie Fiscală Persoane Juridice CM1;

(ii) a anulat Decizia nr. 5410/26.10.2021 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov - Serviciul Inspecţie Fiscală Persoane Juridice CM1;

(iii) a obligat AJFP Braşov la ridicarea popririlor asigurătorii dispuse prin Decizia 5410/2021 şi la comunicarea acestei măsuri către băncile unde se află deschise conturile bancare ale reclamantei.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 149 din 14 decembrie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov - Serviciul Inspecţia Fiscală Persoane Juridice CM 1, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, recurenta-pârâtă invocă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 213 alin. (5) din Legea nr. 207/2015, apreciind că soluţia de anulare a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii pentru nemotivare este nelegală, în contextul în care textul de lege prevede că decizia trebuie motivată, însă nu reglementează în mod clar o sancţiune în situaţia în care motivele lipsesc din cuprinsul deciziei, situaţie care este oricum este exclusă în speţa de faţă.

Legiuitorul nu a reglementat obligativitatea dezvoltării/prezentării pe larg a motivelor care au determinat emiterea deciziei, textul de lege prevăzând că decizia trebuie motivată şi semnată, menţiuni care în mod evident nu lipsesc din cuprinsul acesteia.

A subliniat că motivul instituirii măsurilor asiguratorii este arătat în mod clar, pe scurt, având în vedere documentele care stau în spatele emiterii deciziei de instituire măsuri asigurătorii şi din cuprinsul cărora rezultă în detaliu motivul generator.

Astfel, în motivarea deciziei atacate, se arată că organul fiscal a estimat, în urma controlului inopinat, sume mai mari decât cele declarate de reclamantă, respectiv suma de 13.472.876 RON, reprezentând, în principal, TVA necolectată de societate ca urmare a vânzării la data de 14 iunie 2021 a imobilizării corporale "B.". Cu privire la această tranzacţie s-a arătat pe larg de către organele fiscale, în procesul-verbal nr. x/20.10.2021, ce nereguli au fost constatate şi ce suspiciuni planează asupra reclamantei, fiind anexat în justificarea şi susţinerea emiterii prezentei decizii. Drept urmare, nu se poate reţine că organele fiscale nu au avut motive pentru a dispune instituirea măsurilor, arătându-se în mod clar constatările în urma controlului, estimarea valorii totale a obligaţiilor suplimentare în cuantum de 13.472.876 RON, putând determina reclamanta să înstrăineze/transfere sau să ascundă patrimoniul.

În opinia recurentei-pârâte, elementele descrise în cuprinsul deciziei contestate sunt suficiente pentru a sugera existenţa posibilităţii ca operatorul economic să se sustragă de la plata obligaţiilor bugetare. Acestea nu se confundă strict cu suma considerabilă pe care societatea ar fi sustras-o de la bugetul general consolidat al statului, ci cu eventuala fictivitate a operaţiunilor efectuate ce reiese din conduita şi atitudinea reclamantei în relaţiile cu organul de inspecţie, situaţie care nu necesită acte dolosive în plus pentru aprecierea pericolului social.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Intimata-reclamantă A. a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 213 alin. (13) Codul de procedură fiscală, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/2021 emisă de A.J.F.P. Braşov - Serviciul Inspecţie Fiscală Persoane Juridice CM1, prin care s-a dispus instituirea măsurilor asiguratorii sub forma popririi asiguratorie a veniturilor societăţii şi disponibilităţilor băneşti ale debitorului, având ca scop asigurarea recuperării sumei totale de 13.472.876 RON reprezentând obligaţii fiscale suplimentare estimate ca urmare a unei acţiuni de control inopinat.

Atât în etapa administrativă cât şi în cea judiciară a litigiului, motivele de nelegalitate au vizat atât aspecte procedurale constând în încălcarea prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind lipsa audierii contribuabilului, cât şi aspecte de fond, invocându-se nerespectarea de către organul de control emitent a dispoziţiilor art. 213 alin. (2) din Legea nr. 207/2015, în sensul neindividualizării acţiunilor/inacţiunilor concrete ale intimatei-reclamante care ar fi putut dovedi intenţia de a se sustrage de la plata eventualelor obligaţii fiscale stabilite cu titlu definitiv în sarcina sa ori de a-şi micşora sau risipi patrimoniul în scopul zădărnicirii executării.

Prin sentinţa recurată, instanţa de fond a dispus anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/2021 emisă de A.J.F.P. Braşov - Serviciul Inspecţie Fiscală Persoane Juridice CM1, găsind întemeiat numai motivul de nelegalitate referitor la nemotivarea actului administrativ.

Opinia primei instanţe cu privire la nemotivarea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii este împărtăşită pe deplin şi de către instanţa de control judiciar.

Art. 213 alin. (2) din Legea 207/2015 precizează în termeni imperativi şi inderogabili că măsurile asigurătorii se dispun când există pericolul ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, iar alin. (5) al aceluiaşi articol stabileşte că decizia trebuie motivată.

Aceasta înseamnă că emitentul unei astfel de decizii are obligaţia legală să demonstreze în cazul concret în care ia această măsură că este vorba de o situaţie excepţională, în sensul arătat de norma legală mai sus citată, cu alte cuvinte, că există pericolul din partea debitorului să se sustragă de la plată sau să-şi ascundă patrimoniul.

Or, în speţă, din examinarea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii rezultă cu evidenţă că organul fiscal nu a furnizat o justificare efectivă, concretă a măsurii dispuse, pe baza art. 213 alin. (2) din Legea 207/2015, cum bine a arătat instanţa de fond.

Simpla trimitere la prevederile legale şi la motivele pentru care organul fiscal consideră că intimata-reclamantă datorează sume către bugetul general consolidat, fără nicio referire la existenţa şi natura cazului excepţional prevăzut de art. 213 alin. (2) Codul de procedură fiscală, nu acoperă cerinţa motivării actului administrativ, pentru că nu permite verificarea limitei de demarcaţie între puterea discreţionară şi arbitrariu.

Pe de altă parte, cuantumul semnificativ al obligaţiei fiscale şi lipsa manifestării intenţiei contribuabilului de a efectua plata debitului nu constituie aspecte factuale de natură a se circumscrie unui caz excepţional, în lipsa unor susţineri şi dovezi referitoare la pericolul de sustragere, ascundere sau risipire a patrimoniului intimatei-reclamante.

De altfel, este de observat că, inclusiv în calea de atac, recurenta- pârâtă a susţinut existenţa unei "prezumţii" de sustragere de la plată, ca urmare a pretinsului comportament fiscal inadecvat, ceea ce demonstrează lipsa oricărui indiciu concret, respectiv inexistenţa oricărei acţiuni efective a reclamantei, din care ar rezulta că ar intenţiona să îşi diminueze elementele de patrimoniu în scopul neachitării obligaţiilor fiscale şi care să fi justificat măsura indisponibilizării bunurilor societăţii.

Concluzionând, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă nu a motivat decizia de instituire a măsurilor asigurătorii în concordanţă cu prevederile imperative ale art. 213 alin. (5) C. proc. civ., organul fiscal nereţinând în cuprinsul deciziei contestate niciun element concret sau indicii de natură a contura concluzia constatării pericolului ca debitoarea să se sustragă de la urmărire sau să-şi ascundă ori risipească patrimoniul.

Pretinsa motivare a instituirii măsurilor priveşte aspecte ce ţin de fondul disputei fiscale, prin sentinţa recurată reţinându-se în mod corect că, în atare condiţii, decizia este nulă, iar recurenta-pârâtă nu a prezentat, în recurs, niciun argument apt să conducă la reformarea sentinţei recurate.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov - Serviciul Inspecţia Fiscală Persoane Juridice CM 1 împotriva sentinţei nr. 149 din 14 decembrie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 septembrie 2022.