Eligibility of rural development grant and proportionality of employment location restriction in neighboring zone

Şedinţa publică din data de 4 iulie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată în data de 29.04.2020 sub nr. x/2020 reclamanta I.I. A., reprezentată de titular A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale România(AFIR) şi Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 2 Sud-Est Constanţa şi Oficiul Judeţean pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale(OJFIR) Brăila:

1. Să se constate că cererea de plată înregistrată la data de 03.07.2019 la OJFIR Brăila a fost soluţionată la data de 16.01.2020, printr-un refuz nelegal şi tardiv,

2. Să se constate că contestatia la răspunsul pârâtului OJFIR Brăila a fost soluţionată de către AFIR-Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 2 Sud-Est Constanţa prin adresa nr. x/05.02.2020, tot în condiţiile nesocotirii prevederilor art. 4 alin. 6 ale contractului de finanţare nr. x,

3. Anularea actelor administrative emise de OJFIR Brăila la data de 16.01.2020 şi, respectiv, la data de 05.02.2020, de AFIR- Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 2 Sud-Est Constanţa;

4. Pronunţarea instanţei asupra legalităţii operaţiunilor administrative ce au stat la baza emiterii actelor administrative de soluţionare a cerii de plată a tranşei a doar în cadrul contractului menţionat;

5. Obligarea pârâtelor la efectuarea de acte şi de luare de măsuri administrative corespunzătoare, de soluţionare, în cadrul impus de art. 4 alin. 6, de art. 5 alin. 1 şi art. 5 alin. 2 din Contractul de finanţare nr. x, a cerii de plată a tranşei a doua a contractului, cu aplicarea şi a prevederilor din Anexa II şi realizarea efectivă a plăţii, în contul beneficiarului respectivului contract şi a titularului de cont, aşa cum sunt arătate şi consemnate în contract.

6. Obligarea şi la plata, în solidar, de către pârâte a unei penalităţi de câte 1000 RON, pentru fiecare zi de întârziere, până la efectuarea plăţii aferente cererii nr. x(tranşa 2) în contul beneficiarului contractului de finanţarea nr. x,

7. Stabilirea de către instanţă a unui termen de executare a obligaţiei în sarcina pârâtelor, precum şi de aplicare a unei amenzi, prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004;

8. Obligarea pârâtelor, în solidar, şi la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 77/2020 din 11 august 2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta Întreprindere Individuală A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 2 Sud Est Constanta şi Oficiul Judeţean Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Brăila, ca fiind nefondată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Întreprindere Individuală A. şi în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

In motivarea cererii sale, recurenta reclamantă arată că a încheiat la data de 06.04.2017 Contractul de Finanţare nr. x pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil in condiţiile programului naţional pentru dezvoltare rurala România, parte a Programului National pentru Dezvoltare Rurala.

Potrivit Contractului, beneficiarul avea o serie de obligaţii, printre care si stabilirea domiciliului tânărului fermier in unitatea administrativ teritoriala in care e înregistrata exploatatia si, in cazul in care tânărul fermier va fi incadrat intr-o activitate salarizata in termen de maxim 9 luni de la data semnării Contractului de finanţare, locul de munca al acestuia (sediul social/punctul de lucru al angajatorului) trebuie sa fie in aceeaşi UAT sau in zona limitrofa a UAT in care e înregistrata exploatatia.

Contractul prevedea de asemenea faptul ca plata finanţării urma sa se efectueze in 2 transe: dintre care prima transa, reprezentând 75% din valoare, in termen de 60 de zile de la data semnării Contractului, iar cea de-a doua, reprezentând 25% din valoare, dupa îndeplinirea acţiunilor prevăzute in planul de afaceri, in termen de 90 de zile de la data declarării conformităţii de către autoritatea contractanta a cererii de plata depusa de beneficiar.

Se arată faptul ca titularul întreprinderii individuale s-a angajat la data de 20.11.2017 pe funcţia de consilier juridic in cadrul unui birou notarial din cadrul UAT Brăila, aspect adus la cunoştinţa autorităţii intimate cu ocazia depunerii cererii de plata a transei a doua.

La data de 03.07.2019, reclamanta a inregistrat cererea de plata pentru transa a doua, apreciind finalizate obligaţiile asumate, in sensul realizării integrale a planului de afaceri care a stat la baza Contractului de finanţare.

Cu aceasta ocazie, autoritatea-intimata a întocmit documentul Fisa de verificare administrativa a dosarului cererii de plata, in care s-a menţionat in mod expres in partea finala, la rubrica observaţii, faptul ca titularul întreprinderii individuale este încadrat pe un loc de munca care nu îndeplineşte condiţia de a se afla in acelaşi UAT sau in zona limitrofa a UAT-ului in care este înregistrata exploatatia vizata pentru sprijin.

Analizând documentaţia depusa de reclamantă, printre care se regăseau inclusiv extrasele Revisal reprezentând dovada locurilor de munca deţinute de titulara întreprinderii individuale, la data de 22.07.2019 autoritatea-intimata a apreciat si declarat conforma cererea de plata formulata.

Aceasta apreciere a instituţiei intimate, comunicata prin publicarea pe site-ul AFIR a rezultatului analizei cererii de plata si a documentaţiei depuse, cu menţiunea ca aceasta este conforma, produce efecte juridice, fiind obligatorie pentru autoritate si executorie.

In consecinţa, de la aceasta data a inceput sa curgă termenul de 90 de zile pentru efectuarea plaţii.

Aceste concluzii au fost menţinute si cu ocazia controalelor ulterioare, din lunile octombrie si noiembrie 2019, intimata neridicand nicio obiectiune cu privire la finalizarea implementării planului de afaceri asumat.

Cu toate acestea, prin Adresa de notificare a beneficiarului cu privire la refuzul plaţii înregistrata cu nr. x/16.01.2020, intimata a transmis faptul ca apreciază neeligibile cheltuielile din cererea de plata, ca urmare a incalcarii obligaţiei ca locul de munca al titularului intreprinderii sa fie in aceeaşi UAT sau in zona limitrofa a UAT in care e amplasata exploatatia agricola.

Împotriva acestui act administrativ, reclamanta a formulat contestaţie, înregistrata sub nr. x/20.01.2020, procedura prealabila fiind respinsa prin răspunsul autorităţii nr. 2283/05.02.2020.

Drept urmare, împotriva refuzului de plata si a soluţiei date in procedura prealabila, reclamanta a formulat cererea de chemare in judecată în prezentul dosar, cerere respinsă prin sentinţa civila nr. 77/11.08.2020 a Curţii de Apel Galaţi.

Hotărârea instanţei de fond este neîntemeiată, afirmând recurenta reclamantă că în mod greşit instanţa a respins incidentul tardivităţii emiterii refuzului de plata contestat fata de aspectul declarării conforme a cererii de plata in data de 22.07.2019.

În acest sens, se arată că cererea de plata pentru transa a doua a fost depusă de către recurenta la data de 03.07.2019, anexat acesteia fiind ataşată documentaţia aferentă executării proiectului, cerere de plată ce a fost declarată conformă la data de 22.07.2019.

Astfel, recurenta reclamantă susţine că declararaea cererii ca fiind conformă reprezintă o achiesare din partea instituţiei parate asupra aspectului ca angajarea titularului întreprinderii individuale in UAT Brăila reprezintă o încălcare contractuala minora, care nu reprezintă o piedica in validarea cheltuielilor ca fiind eligibile si in admiterea cererii de plata. Raţionamentul care ar sta la baza acestei aprecieri este acela ca relevanta prezintă doar aspectul implementării planului de afaceri asumat, constând in instalarea tânărului fermier in mediul rural, aspect ce urma sa faca obiectul unui control detaliat pe teren in cursul aceluiaşi an.

Cu ocazia controalelor pe teren din 03.10.2019 si 05.11.2019, autoritatea-intimata a apreciat ca planul de afaceri a fost implementat in mod corespunzător si complet de către subscrisa, cu îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de Contract, precum si de celelalte reglementari aplicabile.

Ulterior, la data de 16.01.2020, AFIR a revenit asupra deciziei de declarare a conformităţii cererii de plata si implicit a constatării ca îndeplinite a obligaţiilor recurentei, respectiv a implementării corespunzătoare a planului de afaceri, in lipsa oricărei modificări a situaţiei de fapt învederate de reclamantă prin documentaţia depusa la 03.07.2019.

In concret, cheltuielile au fost declarate ca neeligibile deoarece AFIR a apreciat ca beneficiarul nu am respectat criteriul de eligibilitate EG 5 din Planul de afaceri, ca urmare a încadrării la data de 20.11.2017, intr-o activitate salarizata, in oraşul Brăila.

Or, in conformitate cu art. 8 din Prevederile Generale ale Programului National pentru Dezvoltare Rurala: "(1) Pe durata de valabilitate a prezentului contract, beneficiarul trebuie sa isi asume obligaţia furnizării autorităţii contractante, comisiei europene si/sau agenţilor tor autorizaţi, a oricărui document sau informaţie in măsura sa ajute ta realizarea rapoartelor de monitorizare si evaluare ale obiectivelor prevăzute in planul de afaceri, parte integranta din cererea de finanţare si sa admită drepturile lor de acces descrise in art. 14 alin. 2. (2) Rezultatul oricărei evaluări va ft pus la dispoziţia părtilor contractante".

Este neîndoielnic aşadar ca reclamanta a furnizat autoritatii-intimate întreaga documentaţie necesara acesteia in vederea monitorizării si evaluării obiectivelor prevăzute de planul de afaceri, precum si a obligaţiilor ce îi revenau pe parcusul derulării programului, printre care se regăseau inclusiv extrasele REVISAL aferente celor 2 locuri de munca deţinute de reclamanta incepand cu data de 20.11.2017.

In consecinţa, cu respectarea art. 8 (2) din Prevederile Generale, autoritatea-intimata a finalizat evaluarea documentaţiei depuse împreuna cu cea de-a doua cerere de plata cu declararea conformităţii acesteia în data de 22.07.2019.

Revenirea asupra deciziei anterioare si declararea cererii de plata ca fiind neconformă s-a făcut în condiţiile în care rapoartele de control au constatat fara obiectiuni implementarea planului de afaceri.

Argumentul ce a stat la baza reconsiderării de către autoritatea-intimata a conformităţii cererii de plata a constat exclusiv in documente depuse la dosar anterior datei de 22.07.2019, cand cererea a fost declarata conforma. Mai mult, aceste documente au fost in mod expres avute in vedere in analiza din luna iulie 2019, situaţia angajării titularului intre prinderii subscrise in UAT Brăila fiind exprimata in mod explicit in nota finala a Fisei de verificare administrativa a dosarului cererii de plata din 03.07.2019.

Prin urmare, recurenta reclamantă susşine că reevaluarea dosarului, la începutul anului 2020, cu consecinţa unor concluzii opuse evaluării iniţiale, reprezintă o încălcare contractuala, neexistand un temei contractual pentru efectuarea acesteia.

În ceea ce priveşte abaterea imputată acesteia, recurenta reclamantă susţine că instanţa de fond a apreciat in mod greşit ca au fost încălcate obligaţiile contractuale asumate, prin aceea ca titularul intreprinderii individuale s-a angajat in data de 20.11.2017 in UAT Brăila.

Obligaţia impusa reclamantei, ca titularul intreprinderii sa nu se angajeze in afara UAT-ului in care se afla exploatatia, este nelegala, reprezentând o incalcare a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Constituţie rap. la art. 53 din Constituţie; clauza trebuie inlaturata ca nescrisa conform dispoziţiilor din materia clauzelor neuzuale.

Prin art. 3 alin. (5) teza a II-a din Anexa 1 - Prevederi generale a Contractului de finanţare, s-au stabilit următoarele: "in cazul in care beneficiarul va fi încadrat intr-o activitate salarizata, locul de munca deţinut va fi in acelaşi UAT sau in zona limitrofa a aceluiaşi UAT in care e înregistrata exploatatia, in maxim 9 luni de la data semnării contractului de finanţare cu AFIR".

Aceeaşi obligaţie este reluata in Cap. Implementarea Corectă a Planului de Afaceri lit. A) din Ghidul Solicitantului privind Submasura 6.1 - sesiunea 2-2016.

Aceasta obligaţie contractuala reprezintă o ingerinţa nepermisa in exercitarea unuia dintre drepturile fundamentale ale persoanei, si anume dreptul la munca, protejat prin Constituţia României, care dispune la art. 41 alin. (1) faptul ca: "dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei a meseriei sau a ocupaţiei, precum si a tocului de munca este libera."

Legea fundamentala a prevăzut pentru situaţii excepţionale posibilitatea si condiţiile in care pot fi restrânse drepturile si libertăţile cetăţenilor, prin art. 53 care arata faptul ca: "(V Exerciţiul unor drepturi sau ai unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii."

Din enumerarea situaţiilor excepţionale care pot constitui un interes superior, obligatoriu pentru restrângerea exercitării drepturilor fundamentale, se observa ca scopul instituirii acestei restricţii a drepturilor titularului întreprinderii reclamante prin Contractul de finanţare - asigurarea bunei implementări a programului de mutare de tineri fermieri in mediul rural - nu justifica încălcarea drepturilor fundamentale consacrate prin Constituţie.

Apoi, recurenta reclamantă susţine că nu a încalcat obligaţiile contractuale asumate, întrucât, potrivit Contractului de finanţare, astfel cum se completează cu Ghidul solicitantului emis in temeiul H.G. nr. 226/2015, titularul intreprinderii avea dreptul de a se angaja in UAT Brăila.

Cadrul legislativ care reglementează programul naţional de dezvolatare rurala in baza căruia s-a încheiat si se derulează Contractul de finanţare are in vedere in principal prevederile Regulamentului UE nr. 1305/2013 al Parlamentului European si al Consiliului din 17.12.2013, ale H.G. nr. 226/2015 si ale ordinelor Ministrului Agriculturii si Dezvoltării Rurale.

In ceea ce priveşte Ghidul solicitantului, potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din H.G. nr. 226/2015, acesta este definit ca fiind: "detalierea tehnică şi financiară ce cuprinde setul de informaţii necesare solicitantului pentru pregătirea, derularea si implementarea proiectului, elaborat pentru fiecare măsură PNDR 2014-2020, document care se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale".

De asemenea, prin art. 15 din H.G. nr. 226/2015 se detaliază informaţiile pe care Ghidul solicitantului le cuprinde, dupa cum urmează: "(2) Ghidul solicitantului specific fiecărei măsuri şi submăsuri cuprinde informaţii detaliate privind: depunerea proiectelor, selecţia, categoriile de beneficiari, costurile eligibile si neeliaibiie. termene-timită si condiţii pentru depunerea cererilor de plată a avansului si a celor aferente transelor de plata, tipurile de documente, avize, autorizaţii sau studii, după caz, pe care solicitanţii sau beneficiarii trebuie să le prezinte la organismul de implementare a măsurii din PNDR 2014-2020."

In plus, prin art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 226/2015 legiuitorul a enumerat celalalte dispoziţii legale care reglementează modul de derulare a programelor de dezvoltare rurala, putandu-se constata aşadar ca prevederile aplicabile modului de implementare a planului de afaceri privind exploatatia exced cadrului contractual stabilit intre reclamantă si autoritatea emitenta.

Concluzia este ca Ghidul solicitantului conţine orientări privind modul de aplicare a dispoziţiilor Contractului de finanţare, având posibilitatea ca prin aplicarea lui sa stabilim întinderea obligaţiilor asumate de parti.

In ceea ce priveşte proiectul de afaceri al subscrisei, acesta a fost înregistrat la AFIR la data de 04.07.2016, iar data semnării Contractului de finanţare a fost 07.04.2017, in decursul acestui interval fiind aplicabil Ghidul solicitantului Submasura 6.1 - Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri sesiunea 2 - 2016.

Potrivit acestei forme a ghidului, zona limitrofa este definita ca fiind "zona delimitată de comunele sau oraşele cu care comuna în care este înregistrată exploataţia are graniţe comune, în acelaşi judeţ şi/sau în judeţele vecine, inclusiv cel mai apropiat oraş (conform hartă rutieră) de UAT în care este înregistrată exploataţia".

Aceste definiţii nu au putere de lege si nici măcar de clauza contractuala, fiind doar orientative si având un caracter general. Ele nu au fost edictate tinand cont de particularităţile fiecărei situaţii si prin emiterea lor s-a încercat o reglementare care sa acopere in mod obiectiv ipotezele concrete de analiza cu care s-ar putea confrunta inspectorii de analiza AFIR.

Tocmai de aceea ghidul nu a avut o forma neschimbata pe durata de implementare a programului, intrucat in decursul timpului s-a depistat necesitatea ca anumite reglementari sa fie imbunatatite pentru o aplicare mai facila sau pentru a evita neconformitati sau situaţii discriminatorii.

Din analiza clauzei contractuale si a reglementarii acesteia in ghid reiese ca, asa cum a constatat si instanţa de fond, raţiunea acestei restricţii trebuie sa fie analizata prin prisma scopului proiectului la care a achiesat subscrisa, si anume atragerea tinerilor in mediul rural.

Potrivit Programului naţional de dezvoltare rurala, autoritatea contractanta trebuie sa se asigure ca tânărul fermier este activ, disponibil pentru munca in agricultura, motiv pentru care se stabileşte ca eventualul loc de munca al acestuia sa nu se afle la distanta mare de locul exploatatiei.

Pe de alta parte, dreptul de a munci nu este interzis, ci doar limitat pe acest criteriu al distantei fata de exploatatie. Trebuie aşadar sa avem in vedere si pregătirea profesionala pe care o deţine tânărul fermier si faptul ca respectarea dreptului la munca implica acordarea unei posibilităţi concrete de a desfăşura o activitate conforma acestei pregătiri.

Cu titlu de exemplu titularul întreprinderii individuale deţine in prezent funcţia de asistent registrator principal la OCPI Brăila, funcţie ocupata prin concurs, ca urmare a absolvirii unei facultăţi de drept.

Din perspectiva acestei funcţii, este irelevant ca oraşul Ianca este cu 7 km mai aproape de exploatatie decât oraşul Brăila, intrucat la Ianca nu exista oficiu de Carte Funciara si ar fi fost imposibila absolut ocuparea unei funcţii similare.

In aceeaşi măsura, si funcţia ocupata anterior, de consilier juridic intr-un birou notarial, a fost tot in Brăila, având in vedere faptul ca in Ianca nu exista posibilitata ocupării unui astfel de post, fiind mult mai puţine birouri notariale si cu o activitate mai redusa decât a celor din Brăila, care este municipiu si reşedinţa de judeţ.

Pe cale de consecinţa, se poate afirma ca titularul întreprinderii individuale a ocupat funcţiile deţinute in cele mai aproapiate UAT-uri fata de locul de exploatare, in care era posibila desfăşurarea unei activităţi care sa corespunda pregătirii profesionale deţinute.

De altfel, din perspectiva realităţilor de astăzi, in care este facila deplasarea intre localităţi, o diferenţa de 7 km, cum este cea dintre locul de exploatare si oraşul Ianca, respectiv cea dintre locul de exploatare si oraşul Brăila, este un element derizoriu, fiind parcursa intr-un interval foarte scurt de timp.

Din perspectiva scopului asigurării ca fermierul sa fie activ, prezintă relevanta nu o distanta de 7 km fata de doua oraşe, ci modalitatea concreta in care a abordat si implementat planul de afaceri asumat. Or, in concret, reclamanta a făcut dovada unei implementări corecte si complete a planului de afaceri, aspect reliefat de cele 2 procese-verbale de control, întocmite in 03.10.2019 si 05.11.2019, care au confirmat finalizarea investiţiei.

Aşadar interpretarea corecta a obligaţiei contractuale asumate prin art. 3 alin. (5) teza a II-a din Anexa 1 - Prevederi generale a Contractului de finanţare este aceea ca fermierul isi asuma sa se angajeze in cel mai apropiat UAT fata de locul de exploatatie in care se găsesc locuri de munca adecvate pregătirii sale profesionale.

In acelaşi sens este si modificarea Ghidului solicitantului din data de 28.04.2017, la mai puţin de o luna de la data semnării contractului de finanţare, prin care s-a stabilit ca zona limitrofa "reprezintă zona constituita din UAT-urite aflate la o distanţă de maxim 75 km (conform hartă rutieră) faţă de UAT în care este înregistrată exptoataţia agricola".

Se precizează faptul că oraşul Brăila se găseşte la o distanta de doar 47 de km fata de exploatatia agricola din B.. In ceea ce priveşte oraşul lanca, pe care reprezentaţii AFIR l-au indicat ca UAT mai apropiat in care trebuia sa se încadreze in munca beneficiarul programului, aceasta este la o distanta de 40 km fata de exploatatia agricola din B..

Este limpede ca aceasta a fost intenţia legiuitorului pe toata perioada derulării programului, fiind exclusa varianta in care s-a dorit discriminarea beneficiarilor proiectului, in funcţie de momentul la care au semnat contractul de finanţare.

Ar fi absurd să se aprecieze ca daca recurenta ar fi întârziat cu o luna semnarea contractului, ar fi avut dreptul sa lucreze in Brăila, insa, urmare a acestuia, in 07.04.2017 acest drept nu exista, fiind născut doar pentru semnatarii contractelor de finanţare ulterioare datei de 28.04.2017.

In concluzie, recurenta reclamantă susţine că este inexistentă neregula ce i-a fost imputată şi, în subsidiar, pentru eventualitatea in care instanţa ar aprecia ca obligaţia asumata prin art. 3 alin. (5) teza a II-a din Anexa 1 - Prevederi generale este valabila si ca a fost incalcata, recurenta reclamanta apreciază ca sancţiunea aplicata de AFIR este disproporţionata fata de gravitatea încălcării.

Faţă de aceste considerente recurenta reclamantă solicită casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei şi admiterea acţiunii sale, aşa cum a fost formulată.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată nefondat recursul reclamantei, urmând a-l respinge în consecinţă.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că recurenta reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o contestaţie formulată împotriva actelor intimatei pârâte, prin care a fost respinsă cererea de plată aferentă tranşei a doua şi a fost constatată nemenţinerea criteriului de eligibilitate EG5, criteriu conform căruia, în cazul în care beneficiarul finanţării nerambursabile este încadrat într-o activitate salarizată, locul de muncă trebuie să fie în aceeaşi UAT sau într-o zonă limitrofă a UAT în care este înregistrată exploataţia vizată pentru sprijin.

Prin sentinţa civilă nr. 77 din 11 august 2020 Curtea de Apel Galaţi a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei, pentru considerentele menţionate în cuprinsul hotărârii.

Contrar celor susţinute de recurenta reclamantă, Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe reflectă o corectă aplicare a normelor de drept material incidente în cauză.

Astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză recurenta reclamantă a semnat contractul de finanţare nr. x, contract în temeiul căruia s-a angajat să coordoneze o exploataţie agricolă în localitatea sat Cuza Vodă - comuna B., judeţ Brăila.

Rezultă din probatoriul administrat în cauză faptul că recurenta reclamantă, în calitate de beneficiar al finanţării, s-a obligat să respecte pe toată durata de valabilitate a contractului, criteriile de eligibilitate şi de selecţie înscrise în Planul de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanţare. De asemenea, pe o perioadă de 3 ani de la ultima plată efectuată de Agenţie, beneficiarul s-a obligat să nu modifice obiectivele prevăzute în Planul de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanţare, să nu înstrăineze investiţia parţial sau integral şi să nu îşi înceteze activitatea agricolă.

Chestiunea litigioasă în cauză este reprezentată de faptul angajării recurentei-reclamante într-o activitate salarizată, fapt întâmplat la 20.11.2017, fiind stabilită în cauză împrejurarea că recurenta-reclamantă a fost încadrată într-o activitate salarizată în municipiul Brăila.

Constatând acest fapt, autoritatea pârâtă a reţinut încălcarea, de către reclamantă, a obligaţiei de a respecta criteriul de eligibilitate EG5, în sensul că încadrarea în activitatea salarizată nu s-a realizat în localitatea în care se află exploataţia agricolă coordonată sau în zona limitrofă acesteia.

Concluzia autorităţii pârâte, îmbrăţişată şi de instanţa fondului, este corectă, constată Înalta Curte, fiind de subliniat faptul că prin dispoziţiile Anexei I la Contractul de finanţare se prevede explicit că "în termen de maximum 9 luni de la data semnării Contractului de Finanţare cu Autoritatea Contractantă, Beneficiarul îşi va stabili domiciliul şi sediul social în UAT-ul în care este înregistrată exploataţia agricolă. În cazul în care Beneficiarul va fi încadrat într-o activitate salarizată, locul de muncă deţinut va fi în aceeaşi UAT sau zona limitrofă a UAT în care este înregistrată exploataţia, în maximum 9 luni de la data semnării Contractului de Finanţare cu AFIR".

Coroborat cu prevederile Ghidului solicitantului sub-măsura 6.1, sesiunea 2016, care definesc "zona limitrofă" ca reprezentând "zona delimitată de comunele sau oraşele cu care comuna în care este înregistrată exploataţia are graniţe comune, în acelaşi judeţ şi/sau în judeţele vecine, inclusiv cel mai apropiat oraş (conform hartă rutieră) de UAT în care este înregistrată exploataţia", este evident că recurenta reclamantă nu şi-a respectat obligaţia de a se încadra în activitatea salarizată în localitatea unde se află exploataţia agricolă sau în zona limitrofă, întrucât cel mai apropiat oraş faţă de exploataţie este oraşul Ianca şi nu oraşul Brăila.

Instanţa de control judiciar subliniază faptul că prevederile Ghidului solicitantului au caracter obligatoriu şi nu unul de recomandare, cum sugerează recurenta reclamantă, şi în acelaşi timp trebuie observat faptul că nici prin contestaţia administrativă, adresată autorităţii pârâte şi nici prin cererea de chemare în judecată reclamanta nu a contestat aplicabilitatea în cauză a Ghidului solicitantului -sesiunea 2016, criticile reclamantei, sub aspectul conformării asupra obligaţiei de a nu se încadra în activităţi salarizate în afara zonei limitrofe, rezumându-se strict la oportunitatea opţiunii sale, justificând, mai degrabă de ce a optat pentru angajarea în municipiul Brăila şi nu în oraşul Ianca.

Or, în mod întemeiat a reţinut instanţa fondului că împrejurările de fapt invocate de reclamantă pentru justificarea opţiunii sale nu sunt relevante pentru evitarea consecinţelor încălcării unei obligaţii lipsite de echivoc, cu atât mai mult cu cât reclamanta putea prefigura încă din momentul semnării cererii de finanţare eventualele inconveniente reprezentate de limitările generate de asumarea contractului.

Cât priveşte pretinsa nulitate a clauzei ce interzice angajarea beneficiarului într-o altă localitate decât cea a exploataţiei agricole sau limitrofă acesteia din urmă, Înalta Curte constată că recurenta reclamantă nu a învestit instanţa de fond cu tranşarea unei atare chestiuni litigioase, astfel că această critică nu învesteşte în mod legal instanţa de recurs.

Astfel cum s-a arătat mai sus, singurele motive de nelegalitate formulate de reclamantă împotriva actelor administrative dresate de pârâtă au vizat oportunitatea încadrării reclamantei în mun. Brăila şi procedura constatării neeligibilităţii şi nu validitatea obligaţiilor contractuale asumate de reclamantă.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 478 alin. (3) C. proc. civ., ce se aplică în mod corespunzător şi recursului, conform art. 494 C. proc. civ., în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi.

Aceleaşi concluzii sunt valabile şi în privinţa criticilor recurentei reclamante la adresa proporţionalităţii măsurii de declarare a neeligibilităţii proiectului asumat de reclamantă, constatând Înalta Curte că pretinsa nelegalitate a actelor administrative litigioase sub acest aspect a fost ridicată pentru prima dată în faţa instanţei de recurs.

În ceea ce priveşte procedura constatării nemenţinerii criteriului de eligibilitate EG5, recurenta reclamantă a susţint faptul că autoritatea pârâtă nu mai avea posibilitatea de a reveni asupra concluziilor la care a ajuns cu prilejul verificării conformităţii cererii de plată aferentă tranşei a doua.

Contrar celor susţinute de recurenta reclamantă, Înalta Curte constată că nu este demonstrat faptul revenirii intimatei pârâte asupra constatării menţinerii criteriului de eligibilitate EG5 după încadrarea reclamantei în activitatea salarizată în mun. Brăila.

Astfel cum a arătat intimata pârâtă, conformitatea cererii de plată impune ca documentele depuse online să corespundă cu documentele originale, astfel că o atare constatare nu exclude nicidecum dreptul şi totodată obligaţia organismului cu competenţe în gestionarea finanţării nerambursabile la verificarea menţinerii criteriilor de eligibilitate şi selecţie pe toată durata implementării proiectului.

Aşadar, este lipsită de suport şi critica recurentei reclamante, în sensul că intimata pârâtă ar fi revenit asupra concluziei iniţiale cu privire la menţinerea criteriilor de eligibilitate, astfel că, în raport de toate considerentele anterior menţionate Înalta Curte va respinge recursul reclamantei ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Întreprindere Individuală A. împotriva sentinţei civile nr. 77/2020 din 11 august 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 iulie 2022.