Regulated pricing for reactive energy system services: Exclusion of fixed costs based on specific statutory tariff methodology

Şedinţa publică din data de 28 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 20.07.2017 sub nr. x/2017, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi Compania Naţională de Transport al Energiei Electrica "Transelectrica" S.A., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună: anularea Deciziei Preşedintelui A.N.R.E. nr. 906/22.06.2017 privind preţul şi cantităţile reglementate pentru achiziţia serviciilor tehnologice de sistem furnizate de A. "Hidroelectrica" S.A.; obligarea pârâtei A.N.R.E. la emiterea unei Decizii prin care să se aprobe preţul reglementat de achiziţie a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Hidroelectrica la o valoare de 2.669,91 RON/pe fiecare oră de funcţionare în regim de compensator sincron din B. şi C., valoare care să includă costurile suportate de societate şi o cotă de profit reglementat; obligarea pârâtei A.N.R.E. să plătească reclamantei Hidroelectrica sumele reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a efectelor Deciziei Preşedintelui ANRE nr. 906/22.06.2017 privind şi cantităţile reglementate pentru achiziţia serviciilor tehnologice de sistem, sumă la care se adaugă dobânda legală raportată la pierderea suferită, prejudiciu aferent perioadei 21.07.2017-30.06.2018.

1.2. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 14.02.2019 sub nr. x/2019, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu paratele Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A,. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună: anularea Deciziei Preşedintelui A.N.R.E. nr. 1001/20.06.2018 pentru modificarea Deciziei Preşedintelui A.N.R.E. nr. 906/22.06.2017 privind preţul şi cantităţile reglementate pentru achiziţia serviciilor tehnologice de sistem furnizate de A. "Hidroelectrica" S.A.; obligarea pârâtei A.N.R.E. la emiterea unei Decizii prin care sa se aprobe preţul reglementat de achiziţie a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Hidroelectrica la o valoare de 3.138,59 RON/pe fiecare ora de funcţionare, în regim de compensator sincron din B. si C., valoare care să includă costurile suportate de societate şi o cotă de profit reglementat; obligarea pârâtei A.N.R.E. să plătească reclamantei Hidroelectrica sumele reprezentând prejudiciu suferit ca urmare a efectelor Deciziei Preşedintelui ANRE nr. 1001/20.06.2018 pentru modificarea Deciziei nr. 906/22.06.2017 privind preţul şi cantităţile reglementate pentru achiziţia serviciilor tehnologice de sistem, sumă la care se adaugă dobânda legală, raportată la pierderea suferită, prejudiciu aferent perioadei 01.07.2018 - 31.08.2018.

1.3. Prin încheierea de şedinţă din data de 14.02.2019, a fost admisă excepţia de conexitate şi s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2019 la dosarul nr. x/2017.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 108 din data de 1 aprilie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca fiind neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C.N.T.E.E Transelectrica S.A., invocată în cadrul dosarului conex nr. x/2019 şi a respins cererea principală, precum şi cererea de chemare în judecată din dosarul conex formulate de către reclamanta A. S.A, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A., ca fiind neîntemeiate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile indicate la punctul I.2 anterior a declarat recurs reclamanta A. S.A, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii şi:

- anularea Deciziei Preşedintelui A.N.R.E. nr. 906/22.06.2017 privind preţul şi cantităţile reglementate pentru achiziţia serviciilor tehnologice de sistem, furnizate de A. "Hidroelectrica" S.A.; obligarea pârâtei A.N.R.E. la emiterea unei Decizii prin care să se aprobe preţul reglementat de achiziţie a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Hidroelectrica la o valoare de 2.669,91 RON/pe fiecare oră de funcţionare în regim de compensator sincron din B. şi C., valoare care să includă costurile suportate de societate şi o cotă de profit reglementat;

- obligarea intimatei A.N.R.E. la plata către recurentă a sumele reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a efectelor Deciziei Preşedintelui ANRE nr. 906/22.06.2017 privind şi cantităţile reglementate pentru achiziţia serviciilor tehnologice de sistem, sumă la care se adaugă dobânda legală raportată la pierderea suferită, prejudiciu aferent perioadei 21.07.2017-30.06.2018;

- anularea Deciziei Preşedintelui A.N.R.E. nr. 1001/20.06.2018 pentru modificarea Deciziei Preşedintelui A.N.R.E. nr. 906/22.06.2017 privind preţul şi cantităţile reglementate pentru achiziţia serviciilor tehnologice de sistem furnizate de A. "Hidroelectrica" S.A.

Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea recurată nu respectă exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., deoarece în motivarea hotărârii privind dispoziţiile recurate, instanţa se rezumă doar la a detalia aspecte pur teoretice privind motivarea actelor administrative şi excesul de putere al autorităţilor publice fără a analiza în mod real argumentele invocate de recurenta-reclamantă.

Astfel, în ceea ce priveşte argumentele referitoare la nemotivarea deciziilor atacate, instanţa de fond se rezumă la a indica aspecte teoretice cu privire la actele administrative, pentru ca apoi să respingă acest motiv de anulare a deciziilor motivat de faptul că în cuprinsul deciziilor contestate se indică temeiurile de drept în baza cărora au fost adoptate, iar referatele de aprobare a deciziilor conţin o expunere amplă a motivelor pentru care au fost adoptate aceste decizii. Or, instanţa nu analizează în niciun fel argumentul invocat, în sensul că simpla enumerare a temeiurilor de drept nu este de natură să justifice raţiunea emiterii unui act administrativ, deoarece obligaţia de a motiva un act administrativ include atât prezentarea motivelor de drept, cât şi a motivelor de fapt, scopul fiind acela de a se asigura respectarea principiului transparenţei decizionale în administraţia publică. Faptul că în referatele de aprobare a deciziilor, ANRE a indicat o serie de motive ce se presupun a justifica adoptarea acestora nu echivalează cu motivarea deciziilor, având în vedere că în cadrul referatelor ANRE nu prezintă motive concrete, ci doar repetă în mai multe rânduri acelaşi argument eronat conform căruia recurenta-reclamantă obţine profit din vânzarea energiei active, prin urmare nu i se pot recunoaşte şi costurile fixe în cuantumul preţului reglementat.

Şi în ceea ce priveşte motivul privind excesul de putere manifestat de ANRE la emiterea deciziilor contestate, sentinţa atacată este nemotivată. Astfel, în cadrul motivării, instanţa se rezumă, din nou, la a prezenta aspecte pur teoretice fără a analiza în concret vreun argument al recurentei-reclamante, pentru ca mai apoi să concluzioneze că ANRE dispune de o marjă de apreciere în stabilirea preţului reglementat, motiv pentru care, în opinia instanţei de fond/preţul reglementat a fost stabilit în mod legal. Or, marja de apreciere a autorităţii publice nu trebuie privită ca un drept absolut ce permite acesteia să încalce dispoziţiile legale, ci această marjă trebuie să opereze între limitele legale, limite pe care instanţa de fond nu a înţeles să le analizeze.

În al doilea rând, au fost încălcate principiile contradictorialităţii. dreptului la apărare şi oralităţii. Instanţa nu a pus niciodată în discuţia părţilor existenţa sau nu în metoda de calcul a tarifelor propuse de recurenta-reclamantă a elementelor stimulative privind creşterea eficienţei economice a serviciului.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea recurată conţine motive străine de prezenta cauză

Motivele total străine de prezenta cauză sunt:

- Astfel, la pag. 32 din hotărâre instanţa reţine: "expertul a arătat că în propunerea de fundamentare a preţului reclamanta nu a evidenţiat corect costurile specifice de amortizare pentru serviciul de compensare reactivă, fiind raportat la numărul de ore de funcţionare a grupurilor, iar ANRE a sancţionat justificat inadvertenţa; de asemenea nu au fost evidenţiate costurile de mentenanţă şi reabilitare specifice serviciului de compensare reactivă, nu a fost justificat costul energiei active consumate pentru serviciile interne în timpul asigurării serviciului de compensare reactiva";

Or, recurenta nu a criticat niciodată deciziile contestate prin raportare la faptul că acestea ar stabili preţul de achiziţie a STS în mod incorect fără includerea costurilor cu amortizarea sau mentenanţa şi reabilitarea specifice procesului de producere a energiei reactive, ci a criticat faptul ca preţul reglementat este stabilit prin includerea unui cuantum greşit al costului suportat de subscrisa cu energia activă utilizată pentru producerea energiei reactive. De altfel, nici intimatele nu au invocat nici prin întâmpinare şi nici pe parcursul litigiului faptul că subscrisa nu ar fi evidenţiat în mod corect aceste costuri. Rezultă, deci, că toate reţinerile instanţei conform cărora deciziile atacate ar fi fost emise în mod legal de ANRE deoarece nu a evidenţiat corect costurile cu amortizarea, mentenanţa, reabilitarea, etc. sunt complet străine de prezenta cauză.

- la pagina 33 din hotărâre instanţa a reţinut că "nu s-a făcut dovada că cel puţin pentru propunerile tarifare aferente perioadei 1 iulie 2018-30 iunie 2019 comunicate ANRE prin adresa nr. x/11.05.2018 prin care s-a solicitat un tarif de 3.138,59 RON/pe fiecare oră de funcţionare în regim compensator sincron, reclamanta ar fi avut în vedere în formularea propunerii sale şi dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. c) din Ordinul nr. 45/2017 potrivit cu care metoda de caicul al tarifelor trebuie să conţină elemente stimulative privind creşterea eficienţei economice a serviciului."

Or, niciuna dintre intimate nu a invocat faptul că nota de fundamentare transmisă de către recurenta-reclamantă nu ar fi conţinut în metoda de calcul al tarifelor elemente stimulative privind creşterea eficienţei economice a serviciului. De altfel, existenţa sau nu a acestor elemente nu a fost pusă niciodată în discuţia părţilor de către instanţă pentru a fi necesară dovedirea acestora. Mai mult, având în vedere că reclamanta a invocat faptul că ANRE nu a ţinut cont la stabilirea preţului reglementat de costul real al energiei active suportat de Hidroelectrica pentru producerea energiei reactive, iar ANRE a susţinut că nu a inclus costul solicitat de reclamantă cu energia activă din cu totul alte motive decât faptul că Hidroelectrica nu ar fi inclus în metoda de calcul a tarifului şi elemente stimulative privind creşterea eficienţei economice a serviciului este evident că şi aceste reţineri ale instanţei sunt cu totul străine de prezenta cauză.

- la paginile 33-34 instanţa a mai reţinut că: "Fără a nega îndreptăţirea reclamantei de a obţine o cotă de profit, astfel cum au susţinut reprezentanţii reclamantei şi cu ocazia întâlnirii din data de 27.08.2018 care au insistat asupra faptului că: în orice companie acţionariatul urmăreşte realizarea de profit, pentru toate segmentele de activitate (servicii-prestate)" acest obiectiv de natură privată trebuie pus în balanţă cu obiectivele de ordin public, general pe care autoritatea pârâtă de reglementare este ţinută să le respecte atunci când stabileşte preţuri reglementate pe bază de costuri reale, justificate, în scopul protecţiei atât a siguranţei funcţionării tehnice a sistemului de energie electrică, dar şi a consumatorului final, potenţial afectat de creşteri ale preţului care sunt lipsite însă atât de justificare reală, dar şi de un caracter rezonabil. Sub acest ultim aspect, Curtea aminteşte ca unul din obiectivele esenţiale vizate prin Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice şi de abrogare a Directivei 2003/54/CE este tocmai protecţia consumatorului. în acest sens, revine autorităţilor naţionale de reglementare, aşadar şi pârâtei ANRE, obligaţia generală conform art. 36 din directivă de a depune eforturi pentru dezvoltarea unor sisteme sigure fiabile, eficiente şi nediscriminatorii, orientate către consumator, precum şi promovarea eficienţei energetice pentru atingerii unor standarde ridicare ale serviciului universal şi public în domeniul furnizării energiei electrice contribuind la protejarea clienţilor vulnerabili."

Or, în primul rând, reclamanta nu a invocat nelegalitatea deciziilor contestate prin raportare la faptul că prin preţul reglementat aceasta nu poate obţine maximul de profit ca urmare a serviciilor prestate, ci a invocat faptul că prin preţul reglementat Hidroelectrica nu obţine nici măcar recuperarea costurilor cu energia activă utilizată pentru producerea energiei reactive, arătând totodată că, având în vedere că prin preţul reglementat, reclamanta nu recuperează nici măcar costurile suportate cu producerea energiei reactive, este evident că aceasta nu obţine nici procentul de profit reglementat de Metodologie.

În aceste condiţii, este evident că toate reţinerile instanţei privind faptul că obiectivul reclamantei de a obţine profit trebuie pus în balanţă cu interesul public sunt complet străine de prezenta cauză, având în vedere că reclamanta nu a criticat nelegalitatea deciziilor atacate prin raportare la faptul că preţul reglementat nu asigură obţinerea unui maxim de profit.

În al doilea rând, dispoziţiile indicate de către instanţă din Directiva 2009/72/CE nu se referă la STS - energie reactivă, ci la energia electrica activă. Mai mult, după cum rezultă chiar din paragrafele citate de către instanţă, independent de faptul că aceste dispoziţii reglementează domeniul energiei active, iar nu a STS-energie reactivă (o noţiune complet diferită de energia electrică activă) acestea dispoziţii asigura protejarea clienţilor vulnerabili, iar nu a tuturor consumatorilor, după cum a reţinut instanţa de fond. Astfel, după cum rezultă chiar din art. 3 pct. 16 Legea nr. 123/2013, clientul vulnerabil este "clientul final aparţinând unei categorii de clienţi casnici care, din motive de vârstă, sănătate sau venituri reduse, se află în risc de marginalizare socială şi care, pentru prevenirea acestui risc, beneficiază de măsuri de protecţie socială, inclusiv de natură financiară. Măsurile de protecţie socială, precum şi criteriile de eligibilitate pentru acestea se stabilesc prin acte normative." Rezultă, deci, că noţiunea de client vulnerabil nu se confundă cu noţiunea de consumator după cum a reţinut instanţa de fond.

Prin urmare, având în vedere că dispoziţiile indicate de către instanţa de fond nu se referă nici la STS-energie reactivă şi nici la consumatori este evident că acestea sunt total străine de prezenta cauză.

- şi reţinerile instanţei în sensul că "Nemulţumirea reclamantei privind faptul că prin algoritmul avut în vedere la elaborarea deciziei nr. 906/2017, respectiv nr. 1001/2008, s-a ajuns la obţinerea unei cote de profit de 4% în loc de maximul de cotă de profit reglementat de maxim de 5% conform art. 43 alin. (2) din Ordinul 45/2017 nu este de natură a dovedi nelegalitatea actelor administrative contestate, modalitatea de interpretare a prevederilor Ordinului 45/2017 astfel cum a fost concretizată în tarifele stabilite prin deciziile contestate nefiind din acest motiv nici arbitrară şi nici disproporţionată sau nerezonabilă" sunt complet străine de prezenta cauză, având în vedere că reclamanta nu a invocat niciodată nelegalitatea deciziilor contestate prin raportare la faptul că ANRE nu ar fi inclus în preţul reglementat cota de profit maximă de 5%.

În concluzie, având în vedere că hotărârea recurată fie nu conţine raţionamentul instanţei, fie se întemeiază pe motive străine de prezenta cauză este evident că instanţa de fond şi-a încălcat obligaţia de a motiva hotărârea, fiind totodată nesocotit dreptul recurentei-reclamante la un proces echitabil garantat atât de Constituţia României, cât şi de art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. Astfel cum s-a reţinut în mod constant în jurisprudenţa CEDO, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă susţinerile părţilor sunt corect examinate de către instanţă, instanţă care are în mod necesar obligaţia de a proceda la un examen efectiv, ceea ce în cazul de faţă nu s-a întâmplat.

În privinţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că instanţa de fond a reţinut în mod nelegal că deciziile atacate sunt motivate, prin raportare la faptul că în preambulul deciziilor au fost indicate temeiurile de drept care au stat fa baza emiterii acestora.

Dar, simpla indicare a textelor legale ce reglementează competenţele autorităţii publice emitente sugerează doar existenţa unei puteri discreţionare a acesteia în adoptarea unilaterală a unor decizii şi nu justifică motivele care au stat la baza acesteia. Faptul că prin referatele de aprobare a deciziilor, ANRE a indicat o serie de motive ce se presupun a justifica adoptarea acestora nu echivalează cu motivarea deciziilor, după cum a reţinut instanţa de fond, având în vedere că în cadrul referatelor ANRE nu prezintă motive concrete, ci doar repetă în mai multe rânduri acelaşi argument eronat conform căruia reclamanta obţine profit din vânzarea energiei active, prin urmare nu i se pot recunoaşte şi costurile fixe în cuantumul preţului reglementat.

În al doilea rând, deciziile atacate încalcă principiul aşteptării legitime, deoarece sunt încălcate prevederile Metodologiei şi art. 76 şi art. 79 din Legea nr. 123/2017, de vreme ce tariful reglementat nu acoperă costurile fixe unitare, acestea fiind costuri justificate economic.

În al treilea rând, instanţa de fond a reţinut în mod nelegal că în calcul preţului reglementat nu ar fi trebuit inclus costul energiei active utilizate pentru producerea energiei reactive solicitat de către Hidroelectrica în cuantum de 273,22 RON/MWh (pentru Decizia nr. 906/2017), respectiv de 336,09 RON/MWh (pentru Decizia nr. 1001/2018).

De asemenea, a fost încălcat principiul proporţionalităţii, deoarece ANRE, cu încălcarea dispoziţiilor indicate de către instanţă, a stabilit drept costuri justificate doar costul mediu de producere a energiei active a Hidroelectrica în B. şi C., iar nu şi costul cu energia electrică activă neprodusă de către reclamantă. Prin urmare, având în vedere că chiar costurile considerate justificate au fost stabilite cu încălcarea dispoziţiilor legale, este evident că şi cota de profit stabilită prin raportare la aceste costuri a fost determinată cu încălcarea dispoziţiilor legale, contrar celor reţinute de către instanţă.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în dosarul cauzei, intimata-pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta A. S.A, ca nefondat şi menţinerea, ca legală, a hotărârii primei instanţe.

În motivare, intimata-pârâtă a arătat că:

a) Sentinţa recurată este motivată, deoarece cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea judecătorului, motivarea fiind clară, fluentă, inteligibilă şi conduce în mod logic şi convingător la soluţia cuprinsă în dispozitiv, respectiv respingerea cererii de anulare ca neîntemeiată.

Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti nu presupune ca instanţa judecătorească să răspundă detaliat la fiecare argument invocat de părţi, spre deosebire de soluţia pronunţată care presupune un răspuns specific şi explicit care în speţă există.

b) Sentinţa recurată nu conţine motive străine de cauză.

La pagina 32 din sentinţă, instanţa de fond redă concluzia expertului la obiectivul încuviinţat, şi nu redă un motiv ce stă la baza hotărârii.

În al doilea rând, intimata-pârâtă a arătat prin întâmpinarea depusă la fond că propunerea/fundamentarea de preţ trebuie să se refere şi la eficientizarea costurilor şi a serviciului, astfel încât referirile instanţei de fond la acest aspect nu este un motiv străin de cauză, ci o examinare a unei apărări invocate de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

În al treilea rând, este neîntemeiată susţinerea recurente-reclamante că nu a invocat nelegalitatea deciziilor contestate prin raportare la faptul că prin preţul reglementat aceasta nu poate obţine maximul de profit ca urmare a serviciilor prestate. Prin cererea de chemare în judecată recurenta susţine că preţul nu are inclusă marja de profit, fapt evident neadevărat în contextul în care profitul aprobat este de 4% exact cât a fost solicitat de recurenta-reclamantă prin fundamentare.

c) Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., intimata-pârâtă a arătat că deciziile atacate sunt motivate, deoarece Referatul de aprobare conţine în detaliu motivarea tuturor elementelor avute în vedere de autoritate la stabilirea preţului şi cantităţilor reglementate pentru achiziţia serviciilor tehnologice de sistem furnizate de A. "Hidroelectrica" S.A, astfel că atât recurenta cât şi judecătorul au putut analiza motivele care au dus la stabilirea preţurilor aprobate prin Decizia nr. 906/2017.

În al doilea rând, deciziile atacate au fost emise cu respectarea principiului aşteptării legitime. Nu u fost încălcate prevederile Metodologiei şi art. 76 şi 79 din Legea nr. 123/2012. ANRE nu a luat în calculul preţului reglementat de achiziţie a serviciilor tehnologice de sistem costurile fixe unitare prevăzute la articolul 41 din Metodologie, calculul având în vedere numai costul specific prevăzut la art. 42 lit. a), respectiv costul cu energia activă consumată la funcţionarea în regim de compensator sincron, singurul cost solicitat de recurentă şi care se încadra în prevederile metodologice.

În mod just, judecătorul fondului a concluzionat că în calculul preţului reglementat nu ar trebui inclus costul energiei active utilizate pentru producerea energiei reactive în cuantum solicitat de către Hidroelectrica de 273,22 RON MWh/oră (pentru Decizia nr. 906/2017), respectiv de 336,09 RON/MWh (pentru Decizia nr. 1001/2018).

Totodată, în mod vădit eronat, recurenta-reclamantă invocă faptul că instanţa de fond în mod nelegal a reţinut că deciziile atacate sunt conforme principiului proporţionalităţii.

În mod practic, preţul pentru achiziţia de STS-energie reactivă pentru reglajul tensiunii în RET acoperă valoarea energiei electrice active consumate în regim de compensator sincron pentru producerea energiei reactive (calculată la costul de producere al producătorului) şi o cotă de profit.

Astfel, preţul aprobat a fost determinat ca raport între venitul aprobat şi numărul orelor de funcţionare în regim de compensator sincron, unde venitul aprobat reprezintă valoarea estimată a energiei electrice active consumate în regim de compensator sincron (element considerat de ANRE un consum propriu tehnologic asimilat sintagmei "pierderi tehnologice" de la art. 42 lit. a) plus o cotă de profit de 4%.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare formulat, recurenta - reclamantă A. S.A a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimata-pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei asupra recursului său, apreciind susţinerile intimatei ca fiind neîntemeiate.

6. Procedura în faţa instanţei de recurs

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 18 mai 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 22 iunie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, de obiectul şi normele legale incidente şi de aspectele învederate în întâmpinări, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.A este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că hotărârea recurată este motivată, respectând exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Nu este întemeiată critica recurentei-reclamante în sensul că hotărârea cuprinde doar aspecte pur teoretice, fără analiza concretă a argumentelor invocate, de vreme ce, din examinarea hotărârii recurate se observă că aceasta conţine motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia instanţei de fond, fiind analizate toate susţinerile părţilor. Motivarea este clară, necontradictorie, conduce în mod logic şi convingător la soluţia cuprinsă în dispozitiv. Sunt analizate inclusiv argumentele recurentei-reclamante referitoare la nemotivarea actelor administrative atacate şi eventualul exces de putere manifestat de intimata-pârâtă ANRE la emiterea acestora. În acest sens, instanţa de fond arată argumentele pentru care consideră că actele administrative atacate sunt motivate, respectiv faptul că cerinţa motivării nu se raportează doar la actul în sine, ci la ansamblul procesului de elaborare a actului, la toate actele care premerg şi susţin, într-un tot unitar, actul în discuţie. Ambele referate de aprobare ale deciziilor contestate cuprind o expunere amplă a motivelor de fapt şi de drept care au condus autoritatea de reglementare la adoptarea unui anume tarif pentru achiziţia serviciilor tehnologice de sistem furnizate de A. S.A., este fundamentează tehnic soluţia aprobată prin Decizie şi este prezentat într-o manieră clară, detaliată algoritmul urmat de intimata-pârâtă la adoptarea deciziilor contestate.

În al doilea rând, nu au fost încălcate principiile contradictorialităţii, dreptului la apărare şi oralităţii, aşa cum afirmă recurenta-reclamantă la pct. 2.2. din cererea de recurs, deoarece existenţa elementelor stimulative privind creşterea eficienţei economice a serviciului prestat a fost invocată intimata-pârâtă ANRE prin întâmpinare (în care se arată că recurenta-reclamantă nu a prezentat costuri justificate şi nu a demonstrat ANRE măsurile luate pentru eficientizarea acestor costuri), astfel încât recurenta-reclamantă a avut posibilitatea de a exprima punctul său de vedere cu privire la acest aspect, atât în scris, prin răspunsul la întâmpinare sau concluziile scrise, cât şi cu ocazia concluziilor orale, cu respectarea principiilor contradictorialităţii, dreptului la apărare şi oralităţii.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă invocă existenţa a patru motive străine de cauză, din toate motivele prezentate prin hotărârea recurată, motive prezentate la paginile 32-34 din hotărâre.

Potrivit textului de lege menţionat, pentru a se dispune casarea hotărârii recurate este necesar ca aceasta să cuprindă numai motive străine de natura cauzei. Aşadar, chiar dacă afirmaţia recurentei-reclamante ar fi întemeiată în sensul că hotărârea recurată ar conţine patru motive străine de cauză, aceasta nu ar duce la casarea hotărârii, de vreme hotărârea conţine şi alte motive, pe lângă cele patru evocate de recurenta-reclamantă.

Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că trei motive din cele invocate nu sunt străine de natura cauzei.

Astfel, paragraful de la pagina 32 din hotărâre "expertul a arătat că în propunerea de fundamentare a preţului reclamanta nu a evidenţiat corect costurile specifice de amortizare pentru serviciul de compensare reactivă, fiind raportat la numărul de ore de funcţionare a grupurilor, iar ANRE a sancţionat justificat inadvertenţa; de asemenea nu au fost evidenţiate costurile de mentenanţă şi reabilitare specifice serviciului de compensare reactivă, nu a fost justificat costul energiei active consumate pentru serviciile interne în timpul asigurării serviciului de compensare reactivă", nu conţine un motiv care a stat la baza soluţiei din dispozitiv, ci opinia expertului judiciar cu privire la un obiectiv încuviinţat de instanţă.

În al doilea rând, greşit afirmă recurenta-reclamantă că niciuna dintre intimate nu a invocat faptul că nota de fundamentare transmisă de ea nu ar fi conţinut în metoda de calcul elementele stimulative privind creşterea eficienţei economice a serviciului la care face referire art. 10 alin. (1) lit. c) din Ordinul nr. 45/2017, deoarece intimata-pârâtă ANRE a invocat prin întâmpinare acest aspect, arătând că recurenta-reclamantă nu a prezentat costuri justificate şi că "nu a demonstrat ANRE măsurile luate pentru eficientizarea acestor costuri, prin compensarea în cadrul propriului PRE a dezechilibrelor datorate energiei electrice pe care acesta ar trebui să o achiziţioneze pentru funcţionare în regim de compensator sincron cu energie electrică produsă cu grupurile proprii."

De asemenea, nici menţiunea de la paginile 33-34 din hotărâre "Fără a nega îndreptăţirea reclamnantei de a obţine o cotă de profit, astfel cum au susţinut reprezentaţii reclamantei şi cu ocazia întâlnirii din data de 27.08.2018 care au insistat asupra faptului că "în orice companie acţionariatul urmăreşte realizarea de profit, pentru toate segmentele de activitate (servicii - prestate)", acest obiectiv de natură privată trebuie pus în balanţă cu obiectivele de ordin public, general pe care autoritatea pârâtă de reglementare este ţinută să le respecte atunci când stabileşte preţuri reglementate pe bază de costuri reale, justificate, în scopul protecţiei atât a siguranţei funcţionării tehnice a sistemului de energie electrică, dar şi a consumatorului final, potenţial afectat de creşteri ale preţului care sunt lipsite însă atât de justificare reală, dar şi de un caracter rezonabil.

Sub acest ultim aspect, Curtea aminteşte că unul din obiectivele esenţiale vizate prin Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice şi de abrogare a Directivei 2003/54/CE este tocmai protejarea consumatorului. În acest sens, revine autorităţilor naţionale de reglementare, aşadar şi pârâtei ANRE, obligaţia generală conform art. 36 din directivă de a depune eforturi pentru dezvoltarea unor sisteme sigure, fiabile, eficiente şi nediscriminatorii, orientate către consumator, precum şi promovarea eficienţei energetice pentru atingerii unor standarde ridicate ale serviciului universal şi public în domeniul furnizării energiei electrice, contribuind la protejarea clienţilor vulnerabili." nu este străină de natura cauzei, deoarece prin cererea de chemare în judecată, recurenta-reclamantă a susţinut că preţul nu are inclusă marja de profit.

De aceea, Înalta Curte consideră că nu este întemeiat acest motiv de recurs.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că deciziile atacate sunt motivate, deoarece cerinţa motivării se raportează nu numai la actul administrativ privit izolat, ci şi la întregul proces de elaborare a actului administrativ şi la actele premergătoare care au stat la baza actului administrativ.

Astfel, ambele referate de aprobare ale deciziilor atacate cuprind o prezentare amplă a motivelor de fapt şi de drept care au condus autoritatea de reglementare la adoptarea unui anume tarif pentru achiziţia serviciilor tehnologice de sistem furnizate de recurenta-reclamantă, diferit însă de cel solicitat prin notele de fundamentare transmise de reclamantă. Ambele referate au putut fi consultate de recurenta-reclamantă, prin postare pe pagina de internet a ANRE, astfel încât aceasta a put cunoaşte motivarea tuturor elementelor avute în vedere de autoritate la stabilirea preţului reglementat.

În privinţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru considerentele arătate anterior, Înalta Curte apreciază că deciziile atacate sunt motivate.

Nu este încălcat principiul aşteptării legitime şi nici principiul proporţionalităţii, aşa cum afirmă recurenta-reclamantă, deoarece, în primul rând, sunt respectate prevederile Metodologiei" şi ale art. 76 şi art. 79 din Legea nr. 123/2012.

Potrivit art. 76 alin. (1) al Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare, "Preţurile şi tarifele reglementate pentru activităţile de producere, transport, distribuţie şi furnizare a energiei electrice şi a energiei termice produse în centrale de cogenerare, precum şi pentru activitatea prestată de operatorul pieţei de energie electrică se stabilesc pe baza metodologiilor aprobate şi publicate de autoritatea competentă. În calculul acestora vor fi luate în considerare costurile justificate ale activităţilor respective, cheltuielile pentru dezvoltare şi protecţia mediului, precum şi o cotă rezonabilă de profit."

Conform art. 79 alin. (4) din aceeaşi lege, printre principiile care stau la baza stabilirii preţurilor şi tarifelor reglementate pentru activităţile desfăşurate în sectorul energiei electrice şi a energiei termice este şi principiul potrivit căruia preţurile/tarifele energiei electrice trebuie să acopere costurile justificate economic.

Aşadar, din interpretarea sistematică a acestor prevederi legale rezultă că preţurile/tarifele energiei electrice trebuie să acopere costurile justificate economic.

Preţul reglementat pentru achiziţia serviciilor tehnologice de sistem (în care se include energia reactivă pentru reglajul tensiunii prin funcţionare în regim de compensator sincron) se stabileşte pe baza Metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de sistem, aprobate prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 45/2017 (în continuare Metodologie).

La art. 39 din Metodologia de stabilire a tarifelor pentru serviciul de sistem aprobată prin Ordinul ANRE nr. 45/2017 se prevede expres că "Preţul reglementat aprobat de autoritatea competentă pentru fiecare furnizor şi fiecare tip de STS se determină pe baza:

- costurilor fixe unitare înregistrate în procesul de producere de furnizorul de STS;

- costurilor unitare specifice cu furnizarea fiecărui tip de STS, aferente echipamentelor dedicate asigurării fiecărui tip de STS, altele decât cele de la lit. a)".

Deşi prin aplicarea regulii de interpretare logică "unde legea nu distinge, nici cel care o interpretează nu trebuie să distingă" ar rezulta că acest text de lege se referă la toate tipurile de STS, inclusiv STS - energie reactivă, totuşi nu aceasta a fost voinţa legiuitorului, care a înţeles să distingă prin conţinutul altor norme juridice.

Astfel, la art. 44 alin. (1) din Metodologie se prevede expres:

"(1) Preţul reglementat pentru furnizarea de STS - energia reactivă necesară pentru reglajul tensiunii în RET, care se realizează în afara procesului de producere a energiei electrice, se stabileşte pe baza costurilor unitare specifice cu furnizarea acestui tip de STS prevăzute la art. 42."

Aşadar, din interpretarea sistematică, corelată a art. 39 şi 44 alin. (1) din Metodologie rezultă că în privinţa STS - energia reactivă necesară pentru reglajul tensiunii în RET se aplică art. 44, iar în privinţa celorlalte forme de STS se aplică art. 39. La aceeaşi concluzie se ajunge prin interpretarea teleologică a textelor menţionate, voinţa legiuitorului fiind de a supune STS - energia reactivă necesară pentru reglajul tensiunii în RET, dispoziţiilor speciale ale art. 44. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca art. 39 să se aplice tuturor formelor de STS nu ar mai fi reglementat în cuprinsul art. 44 preţul reglementat pentru furnizarea de STS - energie reactivă necesară pentru reglajul tensiunii în RET.

Motivul pentru care costurile fixe nu sunt luate în considerare la calculul preţului STS - energia reactivă necesară pentru reglajul tensiunii în RET este că aceasta se realizează în afara procesului de producere a energiei electrice.

În art. 1 din Decizia preşedintelui ANRE nr. 906 din 22.06.2017 privind preţul şi cantităţile reglementate pentru achiziţia serviciilor tehnologice de sistem furnizate de A. "Hidroelectrica S.A" contestată în cauză, se menţionează că preţul aprobat este pentru "energia reactivă pentru reglajul tensiunii în RET3".

De aceea, în mod legal, ANRE nu a luat în calculul preţului reglementat de achiziţie a serviciilor tehnologice de sistem, costurile fixe unitare prevăzute la articolul 41 din Metodologie, calculul având în vedere numai costul specific prevăzut la art. 42 lit. a), respectiv costul cu energia activă consumată la funcţionarea în regim de compensator sincron, singurul cost solicitat de recurentă şi care se încadrează în prevederile metodologice.

În consecinţă, Înalta Curte consideră că nu a fost încălcat principiul aşteptării legitime, de vreme ce acest principiu nu justifică o aşteptare a recurentei-reclamantei rezultată din interpretarea greşită a dispoziţiilor legale.

În al doilea rând, în mod legal, prima instanţă a concluzionat că în calculul preţului reglementat nu ar trebui inclus costul energiei active utilizate pentru producerea energiei reactive în cuantum solicitat de către Hidroelectrica de 273,22 RON MWh/oră (pentru Decizia nr. 906/2017) respectiv de 336,09 RON/MWh (pentru Decizia nr. 1001/2018).

Conform art. 42 lit. a) din Metodologie, "Costurile specifice cu furnizarea fiecărui tip de STS includ: a) costuri rezultate din funcţionarea neeconomică a grupurilor generatoare furnizoare de STS: piederi tehnologice, reduceri de randament, mentenanţă suplimentară, energie electrică neprodusă;"

Conform acestui text de lege, unul din costurile specifice cu producerea STS - energie reactivă este costul suportat cu energia electrică neprodusă.

Dar, costul cu energia activă consumată la funcţionarea în regim de compensator sincron este singurul cost specific care a fost solicitat istoric şi fundamentat de către Hidroelectrica S.A, încă de la emiterea primei decizii în anul 2014.

Pe de altă parte, recurenta-reclamantă nu a fundamentat detaliat costul suportat cu energia electrică neprodusă, astfel încât, legal, un asemenea cost nu a fost luat în calcul.

ANRE a luat în calcul costul energiei active prin raportare la costul de producţie a energiei active numai în C. şi B., deoarece recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că energia consumată de hidroagregatele care funcţionează în regim de compensator sincron este asigurată şi din producţia altor centrale deţinute de Hidroelectrica, decât centralele Lotru şi Vidraru. Ulterior, după ce această dovadă a fost făcută, prin Decizia ANRE nr. 1551/2019, au fost luate în considerare şi alte centrale.

Din aceste motive, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 şi art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., precum şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.A împotriva sentinţei civile nr. 108 din data de 1 aprilie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 iunie 2022.