Regulatory challenge to stormwater tariff calculation formula based on total rather than effectively served surface area rejected as unfounded.

Şedinţa publică din data de 28 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 31 ianuarie 2019, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice ("ANRSC") şi Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară în Domeniul Apei din Judeţul Braşov ("B."), a solicitat:

(i) anularea în parte a dispoziţiilor art. 215 alin. (1) din Regulamentul-cadru al serviciului de alimentare cu apa şi de canalizare aprobat prin Ordinul nr. 88/20.03.2007 emis de către Preşedintele ANRSC;

(ii) obligarea pârâtei ANRSC să modifice art. 215 alin. (1) din Regulamentul cadru din 2007 în sensul ca determinarea cantităţii de apă meteorică să se facă raportat la suprafaţa efectiv deservită de sistemul de canalizare existent în incintele construite şi neconstruite ale utilizatorilor, iar nu prin raportare la suprafeţele totale ale incintelor construite şi neconstruite ale utilizatorilor;

(iii) anularea în parte a dispoziţiilor art. 215 alin. (1) si (2) din Regulamentul Consolidat şi Armonizat al Serviciului de Alimentare cu Apa şi de Canalizare pentru întreaga Arie a Delegării 2015 aprobat de Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară în Domeniul Apei din Judeţul Braşov, precum şi a dispoziţiilor similare din regulamentele consolidate anterioare emise de B. în baza Regulamentului-cadru din 2007 emis de către Preşedintele ANRSC;

(iv) obligarea paratei B. să modifice dispoziţiile art. 215 alin. (1) şi (2) din Regulamentul consolidat B. din 2015, în sensul că determinarea cantităţii de apă meteorică să se facă raportat la suprafaţa efectiv deservită de sistemul de canalizare existent în incintele construite şi neconstruite ale utilizatorilor, iar nu prin raportare la suprafeţele totale ale incintelor construite şi neconstruite ale utilizatorilor;

(v) obligarea pârâtelor ANRSC si B. la plata prejudiciului material în cuantum de 863.343,2 RON reprezentând contravaloarea sumelor achitate de societate ca urmare a emiterii facturilor pentru servicii neprestate.

1.2. La data de 18 iunie 2019, C. S.R.L. a depus cerere de intervenţie voluntară principală, prin care a solicitat admiterea in principiu a cererii de intervenţie principala şi:

(i) anularea în parte a dispoziţiilor art. 215 alin. (1) din Regulamentul-cadru al serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare aprobat prin Ordinul nr. 88/20.03.2007 emis de către Preşedintele ANRSC;

(ii) obligarea pârâtei ANRSC sa modifice art. 215 alin. (1) din Regulamentul cadru din 2007 în sensul ca determinarea cantităţii de apă meteorică să se facă raportat la suprafaţa efectiv deservită de sistemul de canalizare existent în incintele construite şi neconstruite ale utilizatorilor, iar nu prin raportare la suprafeţele totale ale incintelor construite şi neconstruite ale utilizatorilor;

(iii) anularea în parte a dispoziţiilor art. 215 alin. (1) si (2) din Regulamentul Consolidat si Armonizat al Serviciului de Alimentare cu Apa şi de Canalizare pentru întreaga Arie a Delegării 2015 aprobat de Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitara în Domeniul Apei din Judeţul Braşov, precum şi a dispoziţiilor similare din regulamentele consolidate anterioare emise de B. în baza Regulamentului-cadru din 2007 emis de către Preşedintele ANRSC, obligarea paratei B. sa modifice dispoziţiile art. 215 alin. (1) si (2) din Regulamentul consolidat B. din 2015, în sensul ca determinarea cantităţii de apă meteorică să se facă raportat la suprafaţa efectiv deservită de sistemul de canalizare existent în incintele construite şi neconstruite ale utilizatorilor, iar nu prin raportare la suprafeţele totale ale incintelor construite şi neconstruite ale utilizatorilor;

(iv) obligarea pârâtelor ANRSC si B. la plata prejudiciului material în cuantum de 257.132,05 RON reprezentând contravaloarea sumelor achitate de societate ca urmare a emiterii facturilor pentru servicii neprestate şi cheltuieli de executare silita impuse ca urmare a dosarelor execuţionale demarate.

1.3. Prin încheierea din 17 octombrie 2019, instanţa de fond a constatat admisibilă în principiu cererea de intervenţie voluntară principală formulată de C. S.R.L..

1.4. Prin cererea precizatoare depusă la data de 15 octombrie 2019, reclamanta A. S.A. a arătat că, prin cel de-al treilea capăt al cererii de chemare în judecată, a solicitat anularea în parte a:

- dispoziţiilor art. 215 alin. (1) şi (2) din Regulamentul Consolidat şi Armonizat al Serviciului de Alimentare cu Apă şi de Canalizare pentru Întreaga Arie a Delegării 2015 aprobat de Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară în Domeniul Apei din Judeţul Braşov;

- dispoziţiilor art. 215 din Regulamentul Consolidat şi Armonizat al Serviciului de Alimentare cu Apă şi de Canalizare prestat de Compania Apa Braşov S.A., aprobat de Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară în Domeniul Apei din Judeţul Braşov prin Hotărârea nr. 2/2008;

- dispoziţiilor art. 215 din Regulamentul Consolidat şi Armonizat al Serviciului de Alimentare cu Apă şi de Canalizare prestat de Compania Apa Braşov S.A., aprobat de Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară în Domeniul Apei din Judeţul Braşov prin Hotărârea nr. 19/2014.

1.5. Prin cererea precizatoare depusă la data de 14 octombrie 2019, intervenienta C. S.R.L. a arătat că, prin cel de-al treilea capăt al cererii de intervenţie voluntară principală, a solicitat anularea în parte a dispoziţiilor art. 215 din Regulamentul Consolidat şi Armonizat al Serviciului de Alimentare cu Apă şi de Canalizare pentru Întreaga Arie a Delegării 2015 aprobat de Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară în Domeniul Apei din Judeţul Braşov.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 106 din 17 februarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice şi Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară în Domeniul Apei din Judeţul Braşov, precum şi cererea de intervenţie principală formulată de intervenienta C. S.R.L., ca nefondate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 106 din 17 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamanta A. S.A. şi intervenienta C. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

În motivarea recursului lor, recurenta-reclamantă şi recurenta-intervenientă au arătat că situaţia litigioasă dintre recurente şi operatorul local de apă şi canalizare este relevantă pentru a stabili dacă prin intermediul actelor administrative atacate este atins scopul vizat de legiuitor prin Legea nr. 51/2006 şi Legea nr. 241/2006.

Analiza legalităţii dispoziţiilor atacate nu poate fi un procedeu abstract, ci trebuie realizată şi din perspectiva îndeplinirii scopului vizat de legiuitor ca şi condiţie de legalitate a actului administrativ emis de o autoritate publică în vederea organizării executării legii ori a executării în concret a legii, respectiv prin raportare la modalitatea concretă de aplicare şi punere în executare a dispoziţiilor contestate.

Curtea a realizat doar o analiză abstractă a legalităţii dispoziţiilor atacate în anulare, înlăturând din analiza situaţia de fapt concretă ce demonstrează că actele administrative vizate nu îşi ating scopul instituit de legiuitor prin Legea nr. 51/2006 şi Legea nr. 246/2006 generând încălcarea şi nerespectarea legilor.

Deşi interpretarea dată de prima instanţă dispoziţiilor vizate este una salutară, care ar trebui sa "lumineze" orice operator de utilităţi publice din domeniu despre cum ar trebui aplicate Regulamentul B. 2015 şi Regulamentul-cadru ANRSC din 2007, totuşi se poate observa că însăşi Curtea recurge la deducţii şi prezumţii pentru a tranşa şi elucida conţinutul dispoziţiilor art. 215 alin. (1) din cele două regulamente indicate mai sus. Mai mult, cel puţin un operator de utilităţi publice (Compania Apă Braşov S.A.) înţelege să aplice în mod diferit aceste dispoziţii raportându-se la menţiunea "suprafaţa totală construită şi neconstruită" pentru a impune perceperea unui tarif pentru un serviciu neprestat, contrar scopului avut în vedere de legiuitor prin reglementările cu putere superioară celor două regulamente. Nu în ultimul rând, chiar şi instanţele de judecată la nivel local au aplicat dispoziţiile art. 215 alin. (1) din cele două regulamente în sensul literar al acestora atunci când au soluţionat litigiile dintre societăţile recurente şi Compania Apă Braşov S.A. reţinând că aceste dispoziţii sunt suficient de clare şi impun perceperea tarifului de preluare a apelor pluviale pentru întreaga suprafaţă construită şi neconstruită neavând importanţă suprafaţa efectiv deservită de sistemul de canalizare.

Dispoziţiile art. 215 alin. (1) din Regulamentul B. 2015 si din Regulamentul-cadru ANRSC din 2007 nu sunt suficiente de clare, lăsând loc unor interpretări diferite, abuzive, ce încalcă atât spiritul celor două regulamente, cât şi normele cu forţă superioară.

Recurentele au mai arătat că dispoziţiile a câtor anulate o solicită permit impunerea unui tarif pentru un serviciu neprestat.

Astfel, prevederile art. 215 din Regulamentul cadru din 2007 şi ale art. 215 din Regulamentul consolidat B. 2015 permit aplicarea unei formule de calcul în care se are în vedere suprafaţa totală construită şi neconstruită deţinută în proprietate de un utilizator, fără a se face distincţia între suprafeţele efectiv deservite de sistemul de canalizare/preluare a apelor pluviale şi cele de pe care fizic nu se poate prelua apa meteorică din motive obiective.

Dispoziţiile art. 215 din Regulamentul cadru din 2007 şi ale art. 215 din Regulamentul consolidat B. 2015 sunt nelegale sub aspectul creării unui dezechilibru evident dintre serviciul prestat şi costul determinat, dând posibilitatea operatorului serviciului de canalizare să ţină cont la determinarea cantităţii totale de apă pluvială preluată de la utilizator de suprafeţele totale ale incintelor aflate în proprietatea sau administrarea utilizatorului şi nu suprafeţele totale ale incintelor aflate în proprietatea sau administrarea utilizatorului efectiv deservite de reţeaua de canalizate.

Realitatea prestării serviciului este indisolubil legată de existenţa unor instalaţii corespunzătoare şi apte a conduce la preluarea efectivă a apelor pluviale, de la nivelul întregii suprafeţe avute în vedere la determinarea valorii serviciului pretins a fi prestat (din moment ce operatorul de servicii de canalizare pretinde si facturează aceste servicii pentru întreaga suprafaţa deţinută de utilizator).

Stabilirea şi perceperea tarifului pentru o suprafaţă care nu este în concret deservită de reţeaua de canalizare este una vădit abuzivă şi de natură a încălca flagrant principiul tarifarii echitabile a unui serviciu şi totodată însuşi dreptul de proprietate al utilizatorilor prin pretinderea si perceperea unor sume nedatorate, în baza unor regulamente ce favorizează abuzul.

Dispoziţiile art. 215 din Regulamentul cadru din 2007 şi ale art. 215 din Regulamentul consolidat B. 2015 încalcă:

- principiul tarifarii echitabile, a rentabilităţii şi calităţii serviciului prestat de operatorul de servicii publice de canalizare;

- principiul prestării efective a serviciilor publice;

- dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul de proprietate privată.

- accesibilitatea şi previzibilitatea reglementarii, componente ale principiului fundamental al securităţii juridice. Lipsa oricărei diferenţieri între suprafaţa totală construită sau neconstruită, deţinută în proprietate de către utilizator şi suprafaţa totală construită sau neconstruită, deţinută în proprietate de către utilizator şi deservită efectiv de către reţeaua de canalizare, prin existenta mijloacelor tehnice adecvate în acest scop, nu doar că încalcă principiul previzibilităţii din perspectiva utilizatorului nespecialist în drept, ci creează pentru acesta un dezechilibru în raporturile juridice născute în baza prevederilor afectate de incertitudine.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimata-pârâtă ANRSC a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În motivare, intimata-pârâtă ANRSC a arătat că pentru analizarea legalităţii cadrului legislativ incident în cauză, instanţa este ţinută să verifice actul atacat cu considerarea principiului ierarhiei actelor normative prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 republicată privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Conform acestui principiu, actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă.

Instanţa de fond a analizat aceste aspecte de legalitate reţinând, după o analiză logică şi sistemică a cadrului legislativ incident în cauză că "nu au fost încălcate textele Legii nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice sau ale Legii nr. 241/2006 a serviciului de alimentare de apă şi de canalizare."

Nu este întemeiată afirmaţia recurentelor că prima instanţă a menţionat că determinarea cantităţii de apă meteorică preluată în sistemul public de canalizare nu se poate raporta decât la suprafaţa efectiv deservită de sistemul de canalizare, ci dimpotrivă, instanţa de fond a arătat că nu se identifică niciun viciu de legalitate în ceea ce priveşte formularea normei juridice de la art. 215 alin. (1) din Regulamentul-cadru aprobat prin Ordinul nr. 88/2007, aceasta neinstituind fundamentul vreunei tarifari inechitabile sau de natură a afecta rentabilitatea şi calitatea serviciului în discuţie, după cum nu permite tarifarea fără prestarea serviciului public.

Hotărârea recurată răspunde cerinţei argumentării soluţiei adoptate, considerentele acesteia conţinând analiza complexă şi detaliată a legalităţii actelor administrative atacate, în speţă judecătorul fondului interpretând într-o manieră logică şi sistematică, inclusiv prin raportare la definiţiile date conţinutului său termenilor utilizaţi de art. 215.

Anularea actelor administrative cu caracter normativ nu se poate realiza decât pentru motive de nelegalitate raportate la normele superioare, iar această condiţie nu este îndeplinită în speţă.

Dispoziţiile legale contestate sunt conforme şi în executarea dispoziţiilor din actul juridic superior, respectiv art. 42 alin. (8) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora "În cazul serviciilor pentru care nu există sisteme de măsurare-înregistrare ori metoda măsurării directe nu se poate aplica determinarea consumurilor cantităţilor serviciilor furnizate/prestate se face în regim pauşal sau prin metode indirecte, bazate pe măsurători şi calcule având ca bază prescripţiile tehnice în vigoare."

Potrivit art. 1 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 51/2006, colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale este un serviciu de utilitate publică, iar metodologia de calcul a cantităţii de apă meteorică prevăzută la art. 215 din Regulamentul-cadru al serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare aprobat prin Ordinul preşedintelui A.N.R.S.C. nr. 88/2007 are la bază prescripţia tehnică SR 1846-1:2006 pentru determinarea debitelor de apă meteoric evacuată la reţeaua de canalizare, în vigoare la data emiterii actului normativ.

Prin urmare, A.N.R.S.C, a elaborat, în deplin acord cu dispoziţiile legale de nivel superior, metodologia analitică de calcul a cantităţilor de apă meteorică, în funcţie de cantităţile specifice de apă meteorică per metru pătrat măsurate de către Administraţia Naţională de Meteorologie şi de coeficienţii de scurgere corespunzători tipurilor de suprafeţe construite şi neconstruite prevăzute în SR 1846.

Solicitarea recurentelor de modificare a dispoziţiilor art. 215, în sensul aplicării formulei de calcul doar la suprafaţa de teren efectiv deservită de sistemul public de canalizare este neîntemeiată, deoarece nu se bazează pe nicio prescripţie tehnică aşa cum prevede art. 42 alin. (8) din Legea nr. 51/2006.

În plus, noţiunea de suprafaţă de teren efectiv deservită de sistemul public de canalizare nu există în standardul român SR 1846 şi nu are corespondent în nicio altă prescripţie tehnică, iar în funcţie de tipul şi natura suprafeţei neconstruite coeficienţii de scurgere prevăzuţi în SR

1846 ating valori cuprinse între 0,05 şi 0,20, ceea ce înseamnă că o infimă parte, din întreaga cantitate de apă meteorică, ce nu poale fi absorbită de pământ se scurge la reţeaua de canalizare, cantitate de aproape 20 de ori mai mică decât cea provenita de pe suprafeţele construite, la care coeficienţii de scurgere ating valori între 0,25 şi 0,95.

Prin urmare, soluţia juridică elaborată de A.N.R.S.C. privind determinarea cantităţii de apă meteorică în funcţie de suprafeţele totale ale incintelor construite şi neconstruite, declarate de fiecare utilizator este în deplin acord cu standardul român SR 1846, care conţine atât coeficienţii de scurgere ai apei meteorice de pe suprafeţele construite, precum învelitori metalice şi de ardezie, învelitori din sticlă, ţiglă şi carton asfaltat, terase asfaltate, pavaje de asfalt şi din beton, pavaje din piatră şi alte materiale, drumuri din piatră spartă (macadam), drumuri împietrite, cât şi coeficienţi de scurgere ai apei meteorice de pe suprafeţele neconstruite: grădini, incinte şi curţi nepavate, neînierbate, terenuri agricole (cultivate), parcuri şi suprafeţe împădurite.

Nu sunt încălcate:

- principiul tarifării echitabile, întrucât operatorul aplică, în conformitate cu prevederile art. 215 din Regulamentul Consolidat şi Armonizat al Serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, aceeaşi formulă de calcul şi acelaşi tarif de canalizare către toţi utilizatorii din aria de operare: agenţi economici, instituţii publice, fundaţii şi asociaţii non profit.

- principiul prestării efective a serviciilor publice, deoarece prin reţelele publice de canalizare exploatate de operator sunt evacuate apele meteorice scurse de pe toate suprafeţele construite şi neconstruite deţinute de utilizatori, iar evacuarea apelor pluviale şi de suprafaţă din intravilanul localităţilor prestată de operator este o activitate componentă a serviciului public de canalizare, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. c) din Legea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006,

- dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât în tot cuprinsul actului normativ nu există niciun alineat, text sau cuvânt care să reglementeze regimul juridic al proprietăţii sau care să lezeze dreptul la proprietate privată.

- accesibilitatea şi previzibilitatea reglementării, deoarece formula de calcul pentru determinarea cantităţii de apă meteorică evacuată la reţeaua de canalizare se bazează pe aceeaşi coeficienţi de scurgere, din standardul SR 1846, luaţi în considerare de către proiectant la dimensionarea reţelelor publice şi interioare de canalizare, în corelare cu tipul şi natura suprafeţelor construite şi neconstruite deţinute de utilizatori.

4.2. Intimata-pârâtă B. a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile expuse în calea de atac, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă şi intervenienta în interes propriu este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Situaţia litigioasă dintre recurente şi operatorul local de apă şi canalizare cu privire la suprafeţele aferente calculului preţului serviciilor prestate de operatorul de servicii de alimentare cu apă şi canalizare, precum şi a sumelor datorate nu este relevantă în analiza legalităţii Regulamentului-cadru aprobat prin Ordinul ANRSC nr. 88/2007 şi Regulamentelor Consolidate 2008, 2014 şi 2015 emise de pârâta B..

Această situaţie litigioasă este o împrejurare ulterioară emiterii actelor administrative menţionate şi nu vizează condiţiile de legalitate, care se referă la aspecte anterioare sau concomitente emiterii actelor administrative contestate.

De aceea, Înalta Curte apreciază că situaţia litigioasă menţionată nu este de natură a afecta scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea legilor nr. 51/2006 şi nr. 241/2006, acte normative cu forţă juridică superioară, în aplicarea cărora au fost emise Regulamentul-cadru aprobat prin Ordinul ANRSC nr. 88/2007 şi Regulamentele Consolidate din 2008, 2014 şi 2015.

2. Actele administrative atacate sunt conforme cu dispoziţiile Legii nr. 51/2006 şi Legii nr. 241/2006, fiind emise în aplicarea acestora.

Astfel, conform art. 42 alin. (8) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, "În cazul serviciilor pentru care nu există sisteme de măsurare-înregistrare ori metoda măsurării directe nu se poate aplica determinarea consumurilor/cantităţilor serviciilor furnizate/prestate se face în regim pauşal sau prin metode indirecte, bazate pe măsurători şi calcule având ca bază prescripţiile tehnice în vigoare".

În aplicarea acestor dispoziţii a fost emis Regulamentul-cadru al serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare aprobat prin Ordinul nr. 88/2007, care în art. 215 alin. (1) prevede "Cantitatea de apă meteorică preluată de reţeaua de canalizare se determină prin înmulţirea cantităţii specifice de apă meteorică, comunicată de A.N.M. pentru luna anterioară emiterii facturii, cu suprafeţele totale ale incintelor construite şi neconstruite, declarate de fiecare utilizator şi cu coeficienţii de scurgere recomandaţi de SR 1846-1:2006."

Aceste dispoziţii au fost transpuse ulterior prin regulamente consolidate ale serviciului de apă şi canalizare aprobate de Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară în Domeniul Apei din Judeţul Braşov, care în art. 215 alin. (1) determină cantitatea de apă pluvială preluată de reţeaua de canalizare după cum urmează: QPT = C1 X ST X 0,6 unde

QPT - reprezintă cantitatea totală de apă pluvială preluată lunar la reţeaua publică de canalizare;

C1 - reprezintă media cantităţii de precipitaţii comunicată de ANM pentru anul anterior. Anual, C1 se va recalcula în funcţie de media cantităţii de precipitaţii comunicată de ANM pentru anul anterior. Media anuală se va recalcula la începutul fiecărui an;

ST - reprezintă suprafeţele totale ale incintelor construite şi neconstruite ale utilizatorului;

0,6 - reprezintă coeficientul mediu de scurgere aplicat.

Aşadar, toate regulamentele menţionate, contestate în cauză, determină cantitatea de apă meteorică preluată de reţeaua de canalizare prin înmulţirea:

a) cantităţii specifice de apă meteorică, comunicată de A.N.M. pentru luna anterioară emiterii facturii,

b) cu suprafeţele totale ale incintelor construite şi neconstruite, declarate de fiecare utilizator şi

c) coeficienţii de scurgere recomandaţi de SR 1846-1:2006.

Înalta Curte apreciază că art. 215 din regulamentele menţionate nu încalcă dispoziţiile art. 42 alin. (8) din Legea nr. 51/2006, deoarece, conform acestora din urmă, determinarea cantităţii de apă meteorică preluată de reţeaua de canalizare se poate face prin metode indirecte, bazate pe măsurători şi calcule având ca bază prescripţiile tehnice în vigoare, de vreme ce cantitatea de apă meteorică preluată de reţeaua de canalizare nu poate fi măsurată sau înregistrată direct, efectiv.

Regulamentele atacate stabilesc o metodă indirectă de determinare a cantităţii de apă meteorică preluată de reţeaua de canalizare, luând în considerare prescripţia tehnică SR 1846-1:2006.

A.N.R.S.C, a elaborat, în acord cu dispoziţiile legale de nivel superior, metodologia analitică de calcul a cantităţilor de apă meteorică, în funcţie de cantităţile specifice de apă meteorică per metru pătrat măsurate de către Administraţia Naţională de Meteorologie şi de coeficienţii de scurgere corespunzători tipurilor de suprafeţe construite şi neconstruite prevăzute în SR 1846.

Nu este întemeiată nici cererea recurentelor de modificare a dispoziţiilor art. 215, în sensul aplicării formulei de calcul doar la suprafaţa de teren efectiv deservită de sistemul public de canalizare, deoarece aceasta nu este fundamentată în baza unei prescripţii tehnice, aşa cum prevede art. 42 alin. (8) din Legea nr. 51/2006. Suprafaţa de teren efectiv deservită de sistemul public de canalizare nu există în standardul român SR 1846 şi nici în altă prescripţie tehnică. Dacă s-ar admite cererea recurentelor, s-ar încălca dispoziţiile art. 42 alin. (8) din Legea nr. 51/2006, deoarece lipseşte o prescripţie tehnică care să aibă în vedere suprafaţa de teren efectiv deservită de sistemul public de canalizare.

3. Actele administrative atacate nu încalcă principiul tarifării echitabile, a rentabilităţii şi calităţii serviciului prestat de operatorul de servicii publice de canalizare.

Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 241/2006 a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare prevede că serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare se înfiinţează, se organizează şi funcţionează pe baza mai multor principii, printre care şi principiul tarifării echitabile şi principiul rentabilităţii, calităţii şi eficienţei serviciului.

Recurentele afirmă că "dispoziţiile art. 215 din Regulamentul cadru din 2007 si ale art. 215 din Regulamentul consolidat B. 2015 nu respecta principiile si rigorile legilor organice in virtutea cărora au fost emise, întrucât permit operatorilor de servicii de canalizare impunerea unui tarif pentru un serviciu neprestat, serviciu cu privire la care nu se poate retine respectarea unei tarifari echitabile ori ca ar satisface cerinţele cantitative ori calitative ale utilizatorilor (utilizatorii nu au nevoie de prestarea serviciului pentru toata suprafaţa construita si neconstruita, întrucât apele meteorice nu sunt preluate efectiv in sistemul de canalizare publica de pe întreaga suprafaţa deţinută in proprietate).

In ceea ce priveşte tarifarea echitabila, subliniem faptul ca prin modalitatea de reglementare a tarifului pentru prestarea serviciului de preluare a apelor meteorice, aşa cum aceasta rezulta din cuprinsul art. 215 din Regulamentul cadru din 2007 si art. 215 din Regulamentul consolidat B. 2015, se deschide calea operatorilor de servicii posibilitatea impunerii unui tarif stabilit in mod arbitrar prin aprobarea propriilor formule de calcul analitic. B. are propria formula de calcul aplicabila întregii arii de delegare in baza căreia Compania Apa Braşov percepe si facturează tariful pentru serviciul de preluare a apelor meteorice, formula in baza căreia tariful are o valoare exagerată şi nereală."

Aceste afirmaţii sunt neîntemeiate deoarece:

- nu suntem în prezenţa unui serviciu neprestat, de vreme ce operatorul de servicii de canalizare prestează efectiv serviciul de preluare a apelor pluviale prin reţeaua de canalizare.

- sunt satisfăcute cerinţele cantitative ale utilizatorilor, de vreme ce operatorul de servicii de canalizare preia întreaga cantitate de apă pluvială prin reţeaua de canalizare.

- regulamentele atacate nu dau posibilitatea impunerii unui tarif stabilit în mod arbitrar de către operatorii de servicii de servicii de canalizare, având în vedere că determinarea cantităţii totale de apă pluvială preluată lunar de reţeaua publică de canalizare se realizează prin înmulţirea mediei cantităţii de precipitaţii comunicată de ANM pentru anul anterior cu suprafeţele totale ale incintelor construite şi neconstruite ale utilizatorului şi cu coeficientul mediu de scurgere aplicat (0,6). Niciunul din cei trei termeni ai înmulţirii nu este stabilit subiectiv de operatorii de servicii de canalizare, deoarece: a) media cantităţii de precipitaţii este comunicată de ANM pentru anul anterior, b) suprafeţele totale ale incintelor construite şi neconstruite ale utilizatorului sunt cele cuprinse în declaraţiile acestuia, c) coeficientul mediu de scurgere aplicat se determină conform prescripţiei tehnice SR 1846-1:2006.

Operatorii de servicii de canalizare nu au posibilitatea să adauge un alt termen, cu excepţia celor trei menţionaţi, în determinarea cantităţii totale de apă pluvială preluată lunar de reţeaua publică de canalizare.

În plus, aceeaşi formulă de calcul şi acelaşi tarif de canalizare se aplică tuturor utilizatorilor din aria de operare: agenţi economici, instituţii publice, fundaţii şi asociaţii non profit.

4. Actele administrative atacate nu încalcă principiul prestării efective a serviciilor publice.

Reţelele publice de canalizare asigură evacuarea apelor meteorice scurse de pe toate suprafeţele construite şi neconstruite deţinute de utilizatori.

În al doilea rând, este necesar să se recurgă la metode indirecte, bazate pe măsurători şi calcule, având ca bază prescripţiile tehnice în vigoare, deoarece cantitatea totală de apă pluvială preluată lunar de reţeaua publică de canalizare nu poate fi măsurată sau înregistrată direct.

De asemenea, nu suntem în prezenţa unui serviciu neprestat, de vreme ce operatorul de servicii de canalizare prestează efectiv serviciul de preluare a apelor pluviale prin reţeaua de canalizare.

5. Actele administrative atacate nu încalcă principiul ocrotirii şi garantării dreptului de proprietate privată, deoarece nu suntem în prezenţa facturării unor servicii neprestate, cum afirmă recurentele, iar stabilirea cantităţii totale de apă pluvială preluată lunar de reţeaua publică de canalizare s-a făcut cu respectarea art. 42 alin. (8) din Legea nr. 51/2006, conform celor menţionate anterior.

6. Nu este încălcat principiul accesibilităţii şi previzibilităţii reglementării, cum afirmă recurentele, deoarece formula de calcul pentru determinarea cantităţii de apă meteorică evacuată la reţeaua de canalizare se bazează pe aceeaşi coeficienţi de scurgere, din standardul SR 1846, luaţi în considerare de către proiectant la dimensionarea reţelelor publice şi interioare de canalizare, în corelare cu tipul şi natura suprafeţelor construite şi neconstruite deţinute de utilizatori.

De asemenea, Ordinul nr. 88/2007 a fost publicat in Monitorul Oficial al României nr. 324/2007.

Dispoziţiile art. 215 din regulamentele contestate sunt previzibile, deoarece noţiunea de suprafeţe totale ale incintelor construite şi neconstruite, declarate de fiecare utilizator, folosită de art. 215 în determinarea cantităţii de apă meteorică preluată de reţeaua de canalizare este clară şi univocă. De aceea, existenţa unei diferenţe între suprafaţa totală construită şi neconstruită (inclusiv cea care nu este deservită de o reţea de canalizare) şi suprafaţa totală construită şi neconstruită deservită de o reţea de canalizare nu afectează previzibilitatea dispoziţiilor atacate.

Din aceste motive, în baza textelor de lege menţionate, a art. 488 alin. (1) pct. 9 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

În temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe recurente la plata către intimata-pârâtă Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară în Domeniul Apei din Judeţul Braşov a sumei de 4760 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocaţial, ca urmare a pierderii procesului de către recurente, prin respingerea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.A. şi intervenienta C. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 106 din 17 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-reclamantă şi recurenta-intervenientă la plata către intimata-pârâtă Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară în Domeniul Apei din Judeţul Braşov a sumei de 4760 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocaţial.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 iunie 2022.