Recovery of overpaid agricultural subsidies: prescription period under OUG 66/2011 and non-applicability of right to be heard for payment request beneficiaries

Şedinţa publică din data de 28 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016, la data de 4 ianuarie 2016, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie Pentru Agricultură - Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor ("APIA"), a solicitat:

(i) anularea Deciziei nr. 235/25.06.2015, emisă de pârâtă, prin care s-a soluţionat contestaţia/plângerea prealabilă formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 27.03.2015 privind cererea de plată nr. x/10.05.2008 depusă de reclamantă, având nr. de înregistrare la A.P.I.A. 1221/27.03.2015 şi 11810/2015;

(ii) anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 27.03.2015 privind cererea de plată nr. x/10.05.2008 depusă de reclamantă, având nr. de înregistrare la A.P.I.A. sub nr. x/27.03.2015 şi nr. 11810/2015, respectiv a sumelor şi a măsurilor stabilite şi înscrise în acesta;

(iii) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea acţiunii.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 4205 din 22 decembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor, a anulat Decizia nr. 235/25.06.2015, emisă de pârâtă, cu consecinţa resoluţionării contestaţiei administrative şi a respins în rest acţiunea.

1.3. Prin decizia nr. 1999 din 11 aprilie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursurile formulate de A. S.R.L. şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor împotriva sentinţei civile nr. 4205 din 22 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat integral sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

1.4. Cauza a fost înregistrată în rejudecare, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 2 august 2019, sub nr. x/2016*.

Ca urmare a admiterii, prin încheierea din 10 septembrie 2019, a declaraţiei de abţinere formulată de judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei, cauza a fost trimisă la registratură, în vederea unei noi repartizări aleatorii.

În urma repartizării aleatorii, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 18 septembrie 2019, sub nr. x/2019.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 883 din 2 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie Pentru Agricultură - Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 883 din 2 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

În motivarea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că procesul-verbal este emis la mai mult de un an de la data efectuării plăţilor, dreptul de recuperare al sumelor necuvenite fiind prescris la data realizării controlului.

Conform art. 80 din Regulamentul CE nr. 1122/2009 - Recuperarea sumelor necuvenite, "1. În cazul în care a primit plăţi necuvenite, agricultorul în cauză are obligaţia de a returna sumele respective, majorate cu dobânzile calculate în conformitate cu dispoziţiile alin. (2).

2. Dobânzile se calculează pentru perioada dintre data la care agricultorului i se comunică obligaţia de rambursare şi data respectivei rambursări sau deduceri a sumelor datorate. Rata dobânzii care trebuie aplicată se calculează în conformitate cu legislaţia internă, dar nu poate fi mai mică decât cea prevăzută de dispoziţiile interne pentru cazurile de recuperare a sumelor necuvenite.

3. Obligaţia de rambursare prevăzută la alin. (1) nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorităţii competente sau a unei alte autorităţi şi atunci când, în mod normal, eroarea nu ar fi putut fi depistată de agricultor.

4. Cu toate acestea, în cazul în care eroarea este legată de date faptice pertinente pentru calculul ajutorului în cauză, primul paragraf se aplică numai în situaţiile în care decizia de rambursare nu a fost comunicată în termen de 12 luni după efectuarea plăţii."

Astfel, raportat la aceasta prevedere, în speţă, obligaţia stabilită în sarcina sa este prescrisă, nefiindu-i comunicata o decizie de rambursare în acest sens în termen de 12 luni după efectuarea plăţii.

În al doilea rând, constatarea săvârşirii faptei s-a realizat cu încălcarea principiul constituţional al neretroactivităţii legii. Calificarea neregulii şi stabilirea creanţei nu s-au efectuat în temeiul actului în vigoare la data respectivă (O.G. nr. 79/2003), ci au fost combinate dispoziţii de drept substanţial din cele două acte normative succesive. In procesul-verbal emis nu a fost menţionată şi analizată neregula din perspectiva actului normativ în vigoare, temeiurile de drept fiind enumerate la pct. 7 din actul contestat, iar O.G. nr. 79/2003 nu se regăseşte menţionată la acest punct.

În al treilea rând, nu au fost respectate prevederile art. 21 alin. (14) si 15 din 0U6 nr. 66/2011, deoarece nu a fost prezentat, anterior întocmirii procesului-verbal, un proiect al acestuia, pentru ca reclamanta să exprime punctul de vedere.

Instanţa de fond a apreciat ca prin posibilitatea contestării ulterioare a procesului-verbal, dreptul la apărare nu a fost încălcat.

Respectarea dreptului la apărare constituie un principiu fundamental al dreptului Uniunii din care face parte integrantă dreptul de a fi ascultat în orice procedură (Hotărârea Soprope, EU:C:2008:746, punctele 33 şi 36, precum şi Hotărârea M., C-277/11, EU:C:2012:744, punctele 81 şi 82). Dreptul de a fi ascultat în orice procedură este în prezent consacrat nu doar la articolele 47 şi 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care garantează respectarea dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil în cadrul oricărei proceduri judiciare, ci şi la articolul 41 din aceasta, care garantează dreptul la o bună administrare. Alineatul (2) al articolului 41 menţionat prevede că acest drept la o bună administrare include printre altele dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere (Hotărârea M., EU:C:2012:744, punctele 82 şi 83).

Astfel, la momentul controlului, prin prezentarea proiectului către subscrisa, ar fi putut fi tranşate anumite chestiuni referitoare la suprafeţele de teren arendate, prin prezentarea clarificărilor şi documentelor justificative şi ar fi putut fie evitate contestaţiile ulterioare.

Pe fondul cauzei, recurenta-reclamantă a arătat că s-au efectuat corecţii de suprafaţa, prin diminuarea acesteia, astfel încât sunt netemeinice constatările echipei de verificare.

Decizia de acordare a plăţilor (nr. x/11.06.2009) a fost emisă ulterior rectificărilor de suprafaţă, subvenţia primită fiind cea pentru suprafaţa rectificată, fapt confirmat şi de către intimata parată în procesul-verbal de constatare - pag. 2 alin. final - "După finalizarea verificărilor de către consilieri din cadrul APIA CJ Teleorman, se emite decizia nr. x/11.06.2009, de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţa pentru suma de 420.806,38 RON astfel:

SAPS - 237506,44 pentru suprafaţa de 1060,89 ha

PNDC1 -183299,94 RON pentru suprafaţa de 1060,89 ha."

Cu toate acestea, instanţa de fond a precizat ca subvenţia primită nu a fost pentru suprafaţa rectificată ci pentru suprafaţa de 1066,89 ha apreciind inadvertenţele prezente în procesul-verbal ca fiind conforme realităţii.

În motivarea deciziei sale se invoca puterea de lucru judecat a Deciziei ICCJ nr. 1047/28.02.2019 pronunţată într-un dosar similar (dosar nr. x/2015), decizie care se refera strict la obligaţia de a returna sumele necuvenite şi nu la situaţia concretă din prezenta cauză unde sunt inadvertenţe în ceea ce priveşte calculul suprafeţelor pentru care au fost acordate plăţi în cadrul schemelor de sprijin.

Susţinerile intimatei-pârâte cu privire la suprafaţa de teren arendată pe raza comunei Bogdana nu sunt întemeiate ca urmare a existenţei contractului de asociere din data de 30.06.2006 încheiat între reclamantă şi A. pentru o suprafaţă de 330 ha, contract încheiat pe o perioadă de 5 (cinci) ani. În perioada imediat următoare încheierii acestui contract de asociere, reclamanta a efectuat demersuri pe lângă proprietarii terenurilor, încheind direct cu aceştia contracte de arendă cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege pentru valabilitatea acestora.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimata-pârâtă APIA a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În motivare, intimata-pârâtă a arătat că, în baza art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, "Dreptul de a stabili creanţa bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului, comunicată oficial de către Comisia Europeană/donatorul public internaţional prin emiterea declaraţiei finale de închidere, cu excepţia cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internaţional prevăd un termen mai mare."

Pentru campania 2008, decizia de plată i-a fost emisă recurentei la data de 11.06.2009, plata sprijinului financiar făcându-se la o dată ulterioară, aceasta încadrându-se în exerciţiul financiar 2009, pentru care Comisia Europeană a emis în data de 20.04.2011 Decizia privind închiderea conturilor unor agenţii de plăţi din Germania, Italia şi România referitoare la cheltuielile finanţate de Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) şi în data de 15.02.2011 Decizia privind închiderea conturilor anumitor agenţii de plăţi din Italia şi România referitoare la cheltuielile finanţate din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA).

Aşadar, potrivit prevederilor art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, având în vedere că data de închidere a programului, comunicată oficial de către Comisia Europeană este 20.04.2011 (pentru cheltuielile finanţate din FEADR) şi 15.02.2011 (pentru cheltuielile finanţate din FEGA), termenul de prescripţie a dreptului de a stabili creanţa bugetară de 5 ani a început să curgă de la data de 1 ianuarie 2012, astfel încât la data de 27.03.2015 (dată la care a fost întocmit Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x) nu era împlinit.

Pe rolul instanţei de judecată a fost şi dosarul nr. x/2016 (cu aceleaşi părţi), care a avut ca obiect anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/19.11.2014, act înregistrat la A.P.I.A. sub nr. x/21 11 2014, în care recurenta a invocat aceeaşi excepţie, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 4100/23.11.2018, a constatat definitiv că actul administrativ contestat a fost emis cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, recursul fiind respins.

Cu privire la încălcarea principiului constituţional al neretroactivităţii legii, intimata-pârâtă a arătat că procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor nr. x/27.03.2015, act înregistrat la A.P.I.A. sub nr. x/30.03.2015 a fost emis pentru campania 2008.

Prin Decizia nr. 66/2015 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi art. 66 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, precum şi a celor ale pct. 2 subpct. 2.3 din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, Curtea Constituţională a constatat faptul că art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 "(...) este neconstituţional, fiind contrar art. 15 alin. (2) din Constituţie."

Această decizie a fost publicată în Monitorul Oficial al României din data de 07.04.2015, ulterior emiterii titlului de creanţă contestat (la data de 30.03.2015).

Potrivit art. 147 alijn. (4) din Constituţia României, de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

La data emiterii titlului de creanţă atacat, A.P.I.A. nu a făcut altceva decât să respecte prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, articol în vigoare, potrivit căruia activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care sunt în desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă (30.06.2011) se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Aşadar, din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 66 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 rezultă că activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare desfăşurate după intrarea în vigoare a ordonanţei se finalizează şi se valorifică cu aplicarea acestui act normativ, exact cum a procedat şi comisia de verificare.

Cu privire la acest aspect s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care, în Decizia nr. 2.757 din 11 iunie 2014, reţine că "atâta vreme cât prevederile art. 66 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 se bucură de prezumţia de constituţionalitate de care se bucură orice act legislativ, dispoziţiile acestei ordonanţe rămân pe deplin aplicabile."

Totodată arătăm faptul că procesul-verbal contestat conţine toate elementele prevăzute de art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentei-reclamante potrivit căreia procesul-verbal contestat a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (14) şi 15 din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât echipa de verificare nu a prezentat anterior întocmirii procesului-verbal final, un proiect al acestuia pentru ca recurenta să-şi poată exprima punctul de vedere, intimata-pârâtă a arătat că în baza art. 21, alin. (14) şi 15 din O.U.G nr. 66/2011:,,(14) Înainte de aprobare, proiectul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare se prezintă structurii verificate, acordându-se acesteia posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere.

(15) Structura verificată are dreptul să prezinte în scris structurii de control prevăzute la art. 20 punctul său de vedere cu privire la constatările acesteia în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii proiectului procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare."

Beneficiar este orice persoană fizică sau juridică de drept public ori privat, aşa cum este aceasta definită pentru fiecare program în reglementările europene incidente şi documentele programului respectiv şi care este:

- fie direct sau indirect parte în contractul/acordul/decizia/ordinul de finanţare finanţat integral sau parţial din fonduri europene şi/sau fonduri publice naţionale aferente acestora ori, după caz, din fonduri provenite de la alţi donatori publici internaţionali,

- fie persoană fizică sau juridică îndreptăţită să primească, numai pe baza unei CERERI DE PLATĂ, subvenţii ori ajutoare care sunt finanţate din instrumentele de finanţare a politicii agricole comune, în conformitate cu prevederile legale naţionale şi/sau comunitare în vigoare.

Recurenta-reclamantă:

- nu se încadrează în prima categorie a beneficiarilor care au calitatea de "structură verificată", anume "să fie direct sau indirect parte în contractul/acordul/decizia/ordinul de finanţare finanţat integral sau parţial din fonduri europene şi/sau fonduri publice naţionale (...)", între A.P.I.A. şi recurenta-reclamantă neexistând un contract, acord, decizie sau ordin de finanţare,

- se încadrează în a doua categorie, deoarece a primit sprijinul financiar în baza depunerii unei cereri de plată, completată pe proprie răspundere, şi emiterii de către A.P.IA. a unei decizii de plată.

Aşadar, recurenta-reclamantă nu se încadrează în categoria beneficiarilor care au calitatea de "structură verificată", deoarece ea nu se află într-o relaţie contractuală cu A.P.I.A.

Potrivit dispoziţiile art. 21 alin. (151) din O.U.G. nr. 66/2011, "fac excepţie de la prevederile alin. (14) şi (15) titlurile de creanţă care sunt întocmite pentru beneficiarii persoane fizice sau juridice îndreptăţite să primească, numai pe baza unei cereri de plată, subvenţii ori ajutoare care sunt finanţate din fonduri europene şi/sau fonduri publice naţionale aferente acestora în cadrul politicii agricole comune şi din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013".

Faţă de susţinerea recurentei potrivit căreia titlul de creanţă conţine inadvertenţe în ceea ce priveşte calculul suprafeţelor pentru care au fost acordate plăţi în cadrul schemelor de sprijin, intimata-pârâtă a arătat că recurenta-reclamantă a depus în campania 2008 cererea de sprijin pe suprafaţă nr. 482 din 10.05.2008, solicitând plăţi în cadrul schemelor de plată unică pe suprafaţă (SAPS) şi plăţi naţionale directe complementare (PNDC) pentru suprafaţa de 1066,89 ha teren.

Cererea unică de plată pe suprafaţă este o declaraţie pe proprie răspundere, sub semnătura privată a fermierului.

Recurenta-reclamantă, în calitate de arendaş, ulterior depunerii cererii, a întocmit două formulare M1.1, unul în data de 11.12.2008 şi unul în data de 12.12.2008, prin care a diminuat suprafeţele unor blocuri fizice.

Dosarul a fost autorizat la plată pentru suprafaţa determinată de 1060,89 ha, fiind emisă în acest sens de către A.P.I.A. - Centrul judeţean Teleorman Decizia de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă - campania 2008 nr. x/11.06.2009 pentru suma totală de 420.806,38 RON.

Ulterior, în urma unei sesizări, Serviciul Antifraudă din cadrul Direcţiei Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol, în baza Delegaţiei nr. 27987/20.07.2012, aprobată de directorul general al A.P.I.A., a procedat la efectuarea unei verificări privind modul de acordare a sprijinului financiar pe suprafaţă recurentei S.C. A. S.R.L. în campaniile 2007-2011.

Echipa de verificare din cadrul Direcţiei Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol a întocmit un tabel cu toate contractele de arendă ce erau înscrise în registrul primăriei, tabel în care a menţionat faptul că, contractele de arendă înregistrate până la numărul 1712 sunt valabile pentru campania 2008.

Aşadar, din acest act a rezultat faptul că recurenta avea încheiate contracte de arendă valabile pentru o suprafaţă totală de 280,86 ha teren aflat pe raza comunei Bogdana şi nu pentru o suprafaţă de 317,40 ha teren.

Având în vedere că S.C. A. S.R.L. a solicitat acordarea unui sprijin financiar în cadrul campaniei 2008 pentru suprafaţa de 317,40 ha teren aflat pe raza comunei Bogdana şi a deţinut documente justificative numai pentru suprafaţa de 280,86 ha teren, rezultă faptul că recurenta a primit sprijin financiar necuvenit pentru suprafaţa de 36,54 ha teren aflat pe raza acestei comune.

Acesta este unul dintre motivele pentru care a fost emis Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/27.03.2015 a cărui anulare se solicită prin cererea introductivă.

În ceea ce priveşte terenul declarat pe raza comunei Peretu, intimata-pârâtă a arătat că din tabelul în care sunt centralizate contractele de arendă încheiate de recurenta-reclamantă pentru suprafeţele de teren aflate pe raza acestei comune, act înregistrat la primărie sub nr. x/05.06.2008, rezultă că S.C. A. S.R.L. a prezentat documente justificative numai pentru suprafaţa de 590,30 ha teren. În urma verificărilor efectuate a rezultat faptul că recurenta a obţinut sprijin financiar în cadrul campaniei 2008 pentru suprafaţa de 595,23 ha şi a prezentat documente justificative numai pentru suprafaţa de 590,30 ha teren.

O serie de contracte enumerate în acest tabel erau reziliate la data depunerii cererii la A.P.I.A. în campania 2008, altele au fost încheiate după această dată, iar altele nu erau valabile pentru întreg anul agricol 2008, astfel încât pentru suprafeţele care făceau obiectul acestora, S.C. A. S.R.L. a obţinut sprijin financiar necuvenit.

În concluzie, recurenta a primit sprijin financiar necuvenit pentru suprafaţa de 4,93 ha teren aflat pe raza acestei comune.

În ceea ce priveşte aşa-zisa contradicţie existentă în titlul de creanţă, şi anume faptul că se menţionează mai întâi că "Din conţinutul centralizatorului rezultă că S.C. A. S.R.L. deţine contracte de arendă pentru suprafaţa de 954,635 ha" şi ulterior că recurenta -reclamantă a prezentat documente justificative numai pentru suprafaţa de 590,3 ha, intimata-pârâtă a arătat că nu este vorba de nici o contradicţie.

Din însumarea suprafeţelor care erau enumerate în Tabelul centralizator înregistrat sub nr. x/05.06.2008 rezultă o suprafaţă totală de 594,635 ha, însă nu toate contractele enumerate în acest tabel pot constitui document justificativ pentru terenul declarat în Campania 2008, totalul suprafeţelor regăsite în contractele valabile fiind de 590,295 HA.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Prescripţia dreptului de a stabili creanţa bugetară.

Recurenta-reclamantă afirmă că dreptul de a stabili creanţa bugetară este prescris deoarece procesul-verbal a fost emis la mai mult de 12 luni de la data efectuării plăţilor, conform art. 80 din Regulamentul CE nr. 1122/2009.

Înalta Curte apreciază că dreptul de a stabili creanţa bugetară nu este prescris.

Potrivit art. 80 din Regulamentul CE nr. 1122/2009, "1. În cazul în care a primit plăţi necuvenite, agricultorul în cauză are obligaţia de a returna sumele respective, majorate cu dobânzile calculate în conformitate cu dispoziţiile alin. (2).

2. Dobânzile se calculează pentru perioada dintre data la care agricultorului i se comunică obligaţia de rambursare şi data respectivei rambursări sau deduceri a sumelor datorate. Rata dobânzii care trebuie aplicată se calculează în conformitate cu legislaţia internă, dar nu poate fi mai mică decât cea prevăzută de dispoziţiile interne pentru cazurile de recuperare a sumelor necuvenite.

3. Obligaţia de rambursare prevăzută la alin. (1) nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorităţii competente sau a unei alte autorităţi şi atunci când, în mod normal, eroarea nu ar fi putut fi depistată de agricultor.

4. Cu toate acestea, în cazul în care eroarea este legată de date faptice pertinente pentru calculul ajutorului în cauză, primul paragraf se aplică numai în situaţiile în care decizia de rambursare nu a fost comunicată în termen de 12 luni după efectuarea plăţii."

Alineatul 3 al acestui articol reglementează situaţia plăţilor necuvenite rezultate din plăţi efectuate ca urmare a unei erori a autorităţii competente sau a unei alte autorităţi şi atunci când, în mod normal, eroarea nu ar fi putut fi depistată de agricultor şi nu situaţia plăţilor necuvenite rezultate din neregulile constatate în baza O.U.G. nr. 66/2011, nereguli rezultate din conduita fermierului.

De aceea, acest text de lege nu este aplicabil în speţă, contrar susţinerii recurentei-reclamante.

Aplicabil este art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 potrivit căruia "Dreptul de a stabili creanţa bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului, comunicată oficial de către Comisia Europeană/donatorul public internaţional prin emiterea declaraţiei finale de închidere, cu excepţia cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internaţional prevăd un termen mai mare."

Comisia Europeană a emis în data de 20.04.2011 Decizia privind închiderea conturilor unor agenţii de plăţi din Germania, Italia şi România referitoare la cheltuielile finanţate de Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) şi în data de 15.02.2011 Decizia privind închiderea conturilor anumitor agenţii de plăţi din Italia şi România referitoare la cheltuielile finanţate din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA).

În consecinţă, în baza art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, termenul de prescripţie al dreptului de a stabili creanţa bugetară a început să curgă la 1 ianuarie 2012 şi nu era împlinit la data de 27.03.2015, data întocmirii Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x

2. Încălcarea principiului neretroactivităţii legii noi

Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor nr. x/27.03.2015 a fost emis pentru campania 2008, la data de 27.03.2015.

Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 66/2015 a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 236 la data de 07.04.2015, ulterior datei emiterii procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor nr. x/27.03.2015, astfel încât nu devenise obligatorie.

Conform art. 147 alin. (4) din Constituţia României, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii de la data publicării în Monitorul Oficial al României şi au putere numai pentru viitor.

Având în vedere că la data de 27.03.2015, decizia Curţii Constituţionale nr. 66/2015 nu devenise obligatorie, ca urmare a nepublicării acesteia, în mod legal, procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor nr. x/27.03.2015 menţionează la temeiul de drept aplicabil O.U.G. nr. 66/2011.

Pe de altă parte, chiar dacă decizia Curţii Constituţionale nr. 66/2015 ar fi aplicabilă în cauză, procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor nr. x/27.03.2015 nu ar fi lovit de nulitate, chiar dacă menţionează la temeiul de drept dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011, de vreme ce art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 a preluat art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2.988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene, potrivit căruia "constituie abatere orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate, şi art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a unor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.260/1999 - "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general" .

Ca urmare a principiului aplicării prioritare a dreptului comunitar, în speţă se aplică cu prioritate art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2.988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 şi art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006.

De aceea, Înalta Curte apreciază că nu a fost încălcat principiul neretroactivităţii legii noi.

3. Nerespectarea prevederilor art. 21 alin. (14) şi (15) din O.U.G. nr. 66/2011

Potrivit art. 21 alin. (14) şi (15) din O.U.G nr. 66/2011, "(14) Înainte de aprobare, proiectul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare se prezintă structurii verificate, acordându-se acesteia posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere.

(15) Structura verificată are dreptul să prezinte în scris structurii de control prevăzute la art. 20 punctul său de vedere cu privire la constatările acesteia în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii proiectului procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare."

Conform art. 2, alin. (1) lit. t), din acelaşi act normativ,

"În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

"(…) t) structuri verificate - beneficiarul asistenţei din fonduri europene, oricare structură de implementare, precum şi orice persoană fizică ori juridică ce se află într-o relaţie contractuală, în cadrul proiectelor/programelor finanţate din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora; (…)".

Recurenta-reclamantă nu se încadrează în categoria beneficiarilor care au calitatea de "structură verificată", deoarece nu se află într-o relaţie contractuală cu A.P.I.A., nefiindu-i astfel aplicabile dispoziţiile art. 21 alin. (14) şi (15) din O.U.G nr. 66/2011 invocate.

În plus, în temeiul art. 21 alin. (151) din O.U.G. nr. 66/2011, "fac excepţie de la prevederile alin. (14) şi (15) titlurile de creanţă care sunt întocmite pentru beneficiarii persoane fizice sau juridice îndreptăţite să primească, numai pe baza unei cereri de plată, subvenţii ori ajutoare care sunt finanţate din fonduri europene şi/sau fonduri publice naţionale aferente acestora în cadrul politicii agricole comune şi din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013".

4. Existenţa unor rectificări a suprafeţelor de teren

Ulterior depunerii cererii de plată, recurenta-reclamantă a întocmit două formulare M1.1, unul în data de 11.12.2008 şi unul în data de 12.12.2008, prin care a diminuat suprafeţele unor blocuri fizice.

Dosarul a fost autorizat la plată pentru suprafaţa determinată de 1060,89 ha, fiind emisă în acest sens de către A.P.I.A.-Centrul judeţean Teleorman Decizia de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă - campania 2008 nr. x/11.06.2009 pentru suma totală de 420.806,38 RON.

Ulterior, Serviciul Antifraudă din cadrul Direcţiei Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol, a procedat la efectuarea unei verificări privind modul de acordare a sprijinului financiar pe suprafaţă recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L. în campaniile 2007-2011.

Primăria comunei Bogdana a transmis o copie după Registrul special al contractelor de arendă, unde erau înscrise contractele încheiate de recurenta-reclamantă cu mai multe persoane fizice pentru suprafeţele aflate pe raza acestei localităţi. Din acest act a rezultat că recurenta-reclamantă avea încheiate contracte de arendă pentru o suprafaţă totală de 280,86 ha teren aflat pe raza comunei Bogdana şi nu pentru o suprafaţă de 317,40 ha teren.

În plus, mai multe contracte înscrise în Registrul special al contractelor de arendă al primăriei Bogdana (cele ce au fost înregistrate începând cu numărul x) au fost încheiate după data depunerii cererii de sprijin la A.P.I.A. - 10.05.2008, neputând fi luate în considerare pentru anul 2008.

De aceea, Înalta Curte consideră că recurenta-reclamantă a primit sprijin financiar necuvenit pentru suprafaţa de 36,54 ha teren aflat pe raza acestei comune (diferenţa între suprafaţa de 317,40 ha teren pentru care a solicitat acordarea de sprijin financiar şi suprafaţa de 280,86 ha teren pentru care recurenta-reclamantă avea încheiate contracte de arendă valabile la data depunerii cererii de sprijin financiar).

În privinţa terenului declarat pe raza comunei Peretu, din tabelul în care sunt centralizate contractele de arendă încheiate de recurenta-reclamantă pentru suprafeţele de teren aflate pe raza acestei comune, act înregistrat la primărie sub nr. x/05.06.2008, rezultă că aceasta a prezentat documente justificative numai pentru suprafaţa de 590,30 ha teren, deoarece mai multe contracte erau reziliate la data depunerii cererii la A.P.I.A. în campania 2008, altele au fost încheiate după această dată, iar altele nu erau valabile pentru întreg anul agricol 2008. În tabelul depus, Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol a menţionat în dreptul fiecărui contract data la care acesta a fost reziliat.

De aceea, recurenta-reclamantă a primit sprijin financiar necuvenit pentru suprafaţa de 4,93 ha teren aflat pe raza acestei comune (diferenţa între suprafaţa de 595,23 ha pentru care a solicitat acordarea de sprijin financiar şi suprafaţa de 590,30 ha teren, pentru care recurenta-reclamantă avea încheiate contracte de arendă valabile la data depunerii cererii de sprijin financiar).

Din aceste motive, în baza textelor de lege menţionate, a art. 488 alin. (91) pct. 8 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 883 din 2 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 iunie 2022.