Supreme Court salary orders challenged under phased implementation of Law 153/2017; cassation rejected for lack of specific illegality grounds

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 14.11.2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., în contradictoriu cu pârâta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, au solicitat anularea în parte a Ordinului nr. 5/16.01.2018 al Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; anularea Ordinului nr. 53/12.02.2018 având acelaşi emitent; obligarea pârâtei la emiterea unor noi ordine de salarizare a personalului auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în sensul:

- stabilirii salariului de bază pentru personalul auxiliar de specialitate şi conex prevăzut în Cap. II din Anexa nr. V la Legea nr. 153/2017, corespunzător nivelului de instanţă, vechimii în muncă şi în funcţie;

- stabilirii şi aplicării sporurilor de care beneficiază personalul auxiliar de specialitate şi conex, prin adăugarea la salariul de bază a sporurilor de 45%, prevăzute de art. 4 şi art. 5 din Cap. VIII al Anexei V din Legea nr. 153/2017; obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante corespunzătoare noilor ordine şi a dobânzii legale aferente acestor sume.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1510/2019 din 19 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia nulităţii acţiunii şi a fost respinsă acţiunea, ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs reclamanţii solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei şi admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, în ceea ce priveşte stabilirea salariului de bază, au preluat susţinerile din cererea de chemare în judecată, iar în plus faţă de acestea au arătat că disp. art. 39 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 nu exclud de la aplicare disp. art. 10 din acelaşi act normativ. Sintagma prevăzută de disp. art. 38 alin. (6) "se acordă cele stabilite pentru anul 2022" impune stabilirea salariilor de bază în conformitate cu toate dispoziţiile din Legea nr. 153/2017 care reglementează modalitatea de calcul al acestora.

Cu toate că pentru stabilirea salariilor de bază nu au fost aplicate disp. art. 10 din Legea nr. 153/2017, în mod greşit instanţa de fond reţine că din calculul prezentat de pârâtă, salariile de bază pentru personalul auxiliar şi conex al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au stabilit la nivelul anului 2022, conform cap. II şi III din Anexa V la Legea nr. 153/2017 şi notelor aferente capitolelor menţionate.

De asemenea, recurenţii au susţinut că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că perioada supusă analizei în prezentul dosar este doar anul 2018, deşi ordinele atacate îşi produc efectele şi în prezent, nefiind emise alte ordine care să le înlocuiască. Având în vedere argumentele expuse de instanţa de fond cu privire la aplicarea etapizată a Legii nr. 153/2017, apreciază că acţiunea ar fi trebuit admisă cel puţin în parte, respectiv pentru perioada ianuarie 2019 - prezent.

Instanţa reţine că începând cu anul 2019, celelalte drepturi salariale prevăzute de Legea - cadru (sporuri, indemnizaţii, etc.) vor fi determinate prin aplicarea procentelor prevăzute în conţinutul legii şi în anexe asupra salariului de bază (...). Tot începând cu anii 2019 - 2022 salariile de bază vor fi determinate utilizând salariile de bază şi majorările salariului de bază prevăzute de lege, inclusiv anexele la Legea - cadru. (...). Cu toate acestea, instanţa de fond nu dispune obligarea pârâtei la stabilirea salariilor în această modalitate, cel puţin începând cu anul 2019.

Aspectele invocate de recurenţi în ceea ce priveşte stabilirea şi aplicarea sporurilor reprezintă o redare fidelă a susţinerilor din cererea de chemare în judecată.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată în raport cu criticile invocate, cu apărările din întâmpinare şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, faţă de următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recurenţii reclamanţi au calitatea de personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar acţiunea pe care au formulat-o a fost respinsă de instanţă care a reţinut, în esenţă, în ceea ce priveşte stabilirea salariului de bază, că aşa cum rezultă din calculul prezentat de pârât în întâmpinare, salariile de bază pentru personalul auxiliar şi conex al ÎCCJ s-au stabilit la nivelul anului 2022, conform cap. II şi III din anexa V la Legea nr. 153/2017 şi notelor aferente capitolelor menţionate. Astfel, pârâtul, în privinţa salariilor de bază aferente personalului auxiliar, a avut în vedere dispoziţiile capitolului II, nota 2 şi 3 din anexa menţionată, conform cărora salariile de bază de la poziţiile 1-6 cuprind sporul de vechime în muncă la nivel maxim, iar pentru funcţiile de la poziţiile 7-14 sunt prevăzute salariile de bază la gradaţia 0, salariile de bază pentru gradaţiile 1-5 determinându-se prin majorarea salariilor de bază pentru gradaţia 0 potrivit art. 10 din lege, ceea ce şi pârâtul a aplicat: ex. pentru funcţiile de la poz. 7: gradaţia 1 - salariu de bază 5008 RON; gradaţia 2 (vechime în muncă 5-10 ani) - salariu de bază 5110 RON; gradaţia 3 (10-15 ani) - salariu de bază 5212 RON; gradaţia 4 (15-20 ani) - salariu de bază 5315 RON; gradaţia 5 (peste 20 de ani) - salariu de bază 5417 RON.

Pârâtul a avut în vedere dispoziţiile capitolului III, nota 2 şi 3 din anexa menţionată conform cărora salariile de bază de la poziţiile 1-5 se determină prin majorarea salariilor de bază pentru gradaţia 0 potrivit art. 10 din lege, ceea ce şi pârâtul a aplicat: ex. pentru funcţia "aprod": gradaţia 1 - salariu de bază 3500 RON; gradaţia 2 (vechime în muncă 5-10 ani) - salariu de bază 3550 RON; gradaţia 3 (10-15 ani) - salariu de bază 3610 RON; gradaţia 4 (15-20 ani) - salariu de bază 3750 RON; gradaţia 5 (peste 20 de ani) - salariu de bază 3850 RON.

Instanţa de fond a subliniat că anexa V cap. II şi III şi art. 10 din partea generală a Legii nr. 153/2017 trebuie aplicate prin prisma art. 39 din Legea nr. 153/2017.

Pentru anul 2018 (cel de referinţă în speţă) salariile de bază se stabilesc potrivit aplicării etapizate aferente anului respectiv: Potrivit art. 38 alin. (3) lit. a), începând cu luna ianuarie 2018, se acordă salariile de bază şi celelalte drepturi salariale avute în luna decembrie 2017, majorate cu 25%. Potrivit art. 38 alin. (6), salariile de bază determinate prin înmulţirea salariilor de bază avute în luna decembrie 2017 cu 25% nu pot depăşi nivelul salariilor de bază prevăzute în anexele la lege pentru anul 2022, aşa cum corect a procedat pârâtul. Abia începând cu anul 2019, celelalte drepturi salariale prevăzute de Legea-cadru (sporuri, indemnizaţii, etc.) vor fi determinate prin aplicarea procentelor prevăzute în conţinutul legii şi în anexe asupra salariului de bază, rezultând cuantumul acestora care va fi acordat anual. Tot începând cu anii 2019-2022 salariile de bază vor fi determinate utilizând salariile de bază şi majorările salariului de bază prevăzute de lege, inclusiv în anexele la Legea-cadru, şi salariile de bază avute în luna decembrie 2018.

Curtea a subliniat că Legea nr. 153/2017 stabileşte limitări, pe de o parte, ale salariilor de bază în sensul de a se acorda - începând cu 1 ianuarie 2018 - respectivele salarii de bază fără a se putea depăşi nivelul stabilit pentru anul 2022, iar, pe de altă parte, ale cuantumului sporurilor.

Aşa cum s-a menţionat anterior, cele mai multe dintre susţinerile din cererea de recurs reprezintă o redare fidelă a aspectelor de fapt şi de drept menţionate în cererea de chemare în judecată.

Astfel, referitor la stabilirea salariului de bază, recurenţii au redat susţinerile de la pagina 2 a acţiunii (ultimele două paragrafe), de la pagina 3 şi, respectiv, pagina 4 (până la ultimul paragraf), iar în ceea ce priveşte stabilirea şi aplicarea sporurilor au redat susţinerea de la ultimul paragraf al paginii 4, precum şi susţinerile de la paginile 5 - 10 ale acţiunii.

Trebuie subliniat faptul că în privinţa stabilirii şi aplicării sporurilor, cererea de recurs nu conţine nicio critică de nelegalitate la adresa sentinţei recurate, ci exclusiv susţinerile din cererea de chemare în judecată.

Înalta Curte constată că nu se impune examinarea acestor susţineri, întrucât ele au fost deja analizate de instanţa de fond, iar exercitarea căii de atac a recursului împotriva unei hotărâri judecătoreşti presupune formularea unor critici concrete de nelegalitate cu privire la hotărâre şi nu preluarea susţinerilor din cererea de chemare în judecată, care au format obiectul analizei primei instanţe.

Înalta Curte subliniază că recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia se poate solicita instanţei de control judiciar, în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, reformarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond sau de instanţa de apel în anumite cazuri prevăzute de lege.

Conform prevederilor legale în vigoare, recursul nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalităţii hotărârii atacate. Astfel, motivele de recurs vizează numai nelegalitatea hotărârii atacate, iar potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Prin urmare, în soluţionarea căii de atac a recursului, instanţa nu poate proceda la o reanalizare a susţinerilor din cererea de chemare în judecată, ci numai la examinarea motivelor de nelegalitate ce trebuie menţionate în cererea de recurs, în conformitate cu disp. art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. care stabilesc că cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În consecinţă, Înalta Curte va proceda doar la examinarea acelor susţineri din cererea de recurs, care pot fi subsumate unui motiv de casare, respectiv celui reglementat de disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care, deşi nu a fost indicat de către recurenţi, poate fi incident prin raportare la criticile formulate.

Astfel, recurenţii au arătat că disp. art. 39 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 nu exclud de la aplicare disp. art. 10 din acelaşi act normativ. Sintagma prevăzută de disp. art. 38 alin. (6) "se acordă cele stabilite pentru anul 2022" impune stabilirea salariilor de bază în conformitate cu toate dispoziţiile din Legea nr. 153/2017 care reglementează modalitatea de calcul al acestora.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 153/2017:

"(1) Salariile de bază sunt diferenţiate pe funcţii, grade/trepte şi gradaţii. (2) Fiecărei funcţii, fiecărui grad/treaptă profesională îi corespund 5 gradaţii, corespunzătoare tranşelor de vechime în muncă, cu excepţia funcţiilor de demnitate publică şi funcţiilor de conducere pentru care gradaţia este inclusă în indemnizaţia lunară/salariul de bază prevăzut pentru aceste funcţii în anexele nr. 1 - IX, precum şi a personalului militar, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare. (3) Salariile de bază prevăzute în anexele nr. 1 - VIII pentru funcţiile de execuţie sunt la gradaţia 0. (4) Tranşele de vechime în muncă în funcţie de care se acordă cele 5 gradaţii, precum şi cotele procentuale corespunzătoare acestora, calculate la salariul de bază avut la data îndeplinirii condiţiilor de trecere în gradaţie şi incluse în acesta, sunt următoarele: a) gradaţia 1 - de la 3 ani la 5 ani - şi se determină prin majorarea salariului de bază prevăzut în anexele la prezenta lege cu cota procentuală de 7,5%, rezultând noul salariu de bază; b) gradaţia 2 - de la 5 ani la 10 ani - şi se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 5%, rezultând noul salariu de bază; c) gradaţia 3 - de la 10 ani la 15 ani - şi se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 5%, rezultând noul salariu de bază; d) gradaţia 4 - de la 15 ani la 20 de ani - şi se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 2,5%, rezultând noul salariu de bază; e) gradaţia 5 - peste 20 de ani - şi se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 2,5%, rezultând noul salariu de bază. (5) Gradaţia obţinută se acordă cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-au împlinit condiţiile de acordare. (6) Pentru personalul nou-încadrat, salariul de bază se determină prin aplicarea succesivă a majorărilor prevăzute la alin. (4), corespunzător gradaţiei deţinute."

În mod corect a reţinut prima instanţă că acest text de lege trebuie interpretat prin prisma art. 39 din Legea nr. 153/2017 care stabileşte că "(1) Până la aplicarea integrală a prevederilor prezentei legi, pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte profesionale, salarizarea se face la nivelul de salarizare pentru funcţii similare. (2) În situaţia în care nu există funcţie similară în plată, nivelul salariului de bază, soldei de funcţie/salariului de funcţie, indemnizaţiei de încadrare pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel se stabileşte prin înmulţirea coeficientului prevăzut în anexe cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare, la care se aplică, după caz, prevederile art. 10 privind gradaţia corespunzătoare vechimii în muncă. (3) Sporul pentru titlul ştiinţific de doctor, acordat ca sumă compensatorie sau ca spor la salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare, după caz, de la data aplicării prevederilor prezentei legi nu se mai acordă, personalul care deţine titlul ştiinţific de doctor, indiferent de data obţinerii acestuia, beneficiind de prevederile art. 14."

După cum a constatat prima instanţă şi după cum rezultă cu claritate din art. 39 al Legii nr. 153/2017, numai în situaţia în care nu există funcţie similară în plată, nivelul salariului de bază, soldei de funcţie/salariului de funcţie, indemnizaţiei de încadrare pentru personalul nou încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel se stabileşte prin înmulţirea coeficientului prevăzut în anexe cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare, la care se aplică, după caz, prevederile art. 10 privind gradaţia corespunzătoare vechimii în muncă.

Într-adevăr, aşa cum susţin recurenţii, disp. art. 39 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 nu exclud de la aplicare disp. art. 10 din acelaşi act normativ, dar această aplicare nu se face automat, în toate situaţiile în care se procedează la stabilirea drepturilor salariale, ci numai în situaţia reglementată de art. 39, atunci când nu există funcţie similară în plată, situaţie care nu se regăseşte în cauză.

Cât priveşte susţinerea că instanţa de fond nu a avut în vedere dispoziţiile suplimentare reglementate în cuprinsul art. 17 alin. (3)-(5) din Cap. VIII - Reglementări specifice personalului din justiţie din Anexa V- a Legii nr. 153/2017, instanţa de control judiciar constată că aceasta este o simplă afirmaţie, neînsoţită de nicio critică concretă de nelegalitate, în condiţiile în care prima instanţă a făcut referire în considerentele sentinţei la aplicabilitatea acestor prevederi legale.

Au mai arătat recurenţii că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că perioada supusă analizei în prezentul dosar este doar anul 2018, deşi ordinele atacate îşi produc efectele şi în prezent, nefiind emise alte ordine care să le înlocuiască.

Sub acest aspect, instanţa de recurs reţine că reclamanţii au solicitat anularea în parte a Ordinului nr. 5/16.01.2018 emis de Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a stabilit că, începând cu data de 1.01.2018, cuantumul brut al indemnizaţiilor de încadrare/salariilor de bază, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din indemnizaţia lunară brută de încadrare/salariul lunar brut de care beneficiază personalul din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25 al Legii nr. 153/2017, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Art. 3 din ordin prevede că, în situaţia în care, începând cu data de 1.01.2018, ca urmare a aplicării majorărilor salariale prevăzute la art. 1 şi art. 2 al prezentului ordin, indemnizaţiile de încadrare/salariile de bază sunt mai mari decât cele stabilite potrivit Legii nr. 153/2017 pentru anul 2022, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

Aşadar, prin acest ordin se stabileşte nivelul de salarizare aferent anului 2018, în mod corect prima instanţă reţinând că perioada supusă analizei în prezentul dosar este anul 2018. În plus, conform calculului prezentat de pârâtă în întâmpinare, prin acest ordin salariile de bază pentru personalul auxiliar şi conex al ÎCCJ s-au stabilit la nivelul anului 2022. Deci, fiind atins încă din anul 2018 nivelul de salarizare prevăzut pentru anul 2022, este evident că ordinul sus menţionat îşi produce efectele şi ulterior anului 2018, astfel că este nefondată susţinerea recurenţilor că acţiunea ar fi trebuit admisă cel puţin în parte, respectiv pentru perioada ianuarie 2019 - prezent.

Stabilirea corectă a cuantumului salariilor începând cu data de 1.01.2018, cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017, şi atingerea încă din anul 2018 a nivelului de salarizare prevăzut pentru anul 2022 nu permite emiterea unor noi ordine de salarizare începând cu anul 2019, aşa cum solicită recurenţii.

Se mai arată în cererea de recurs că instanţa reţine că începând cu anul 2019, celelalte drepturi salariale prevăzute de Legea - cadru (sporuri, indemnizaţii, etc.) vor fi determinate prin aplicarea procentelor prevăzute în conţinutul legii şi în anexe asupra salariului de bază (...). Tot începând cu anii 2019 - 2022 salariile de bază vor fi determinate utilizând salariile de bază şi majorările salariului de bază prevăzute de lege, inclusiv anexele la Legea - cadru. (...). Cu toate acestea, instanţa de fond nu dispune obligarea pârâtei la stabilirea salariilor în această modalitate, cel puţin începând cu anul 2019.

Recurenţii se referă la următoarele considerente ale sentinţei: pentru anul 2018 (cel de referinţă în speţă) salariile de bază se stabilesc potrivit aplicării etapizate aferente anului, respectiv: Potrivit art. 38 alin. (3) lit. a), începând cu luna ianuarie 2018, se acordă salariile de bază şi celelalte drepturi salariale avute în luna decembrie 2017, majorate cu 25%. Potrivit art. 38 alin. (6), salariile de bază determinate prin înmulţirea salariilor de bază avute în luna decembrie 2017 cu 25% nu pot depăşi nivelul salariilor de bază prevăzute în anexele la lege pentru anul 2022, aşa cum corect a procedat pârâtul.

Abia începând cu anul 2019, celelalte drepturi salariale prevăzute de Legea-cadru (sporuri, indemnizaţii, etc.) vor fi determinate prin aplicarea procentelor prevăzute în conţinutul legii şi în anexe asupra salariului de bază, rezultând cuantumul acestora care va fi acordat anual.

Tot începând cu anii 2019-2022 salariile de bază vor fi determinate utilizând salariile de bază şi majorările salariului de bază prevăzute de lege, inclusiv în anexele la Legea-cadru, şi salariile de bază avute în luna decembrie 2018.

Prin aceste considerente, prima instanţă a explicat modul în care se aplică etapizat noua lege a salarizării, dar expunerea acestora nu justifică solicitarea recurenţilor de obligare a pârâtei la stabilirea salariilor în această modalitate, cel puţin începând cu anul 2019, câtă vreme din anul 2018 a fost atins nivelul de salarizare prevăzut pentru anul 2022, astfel că nu mai poate fi modificat modul de stabilire a drepturilor salariale cuvenite recurenţilor, în conformitate cu solicitarea acestora.

Referitor la stabilirea şi aplicarea sporurilor, aşa cum s-a precizat mai sus, recurenţii nu au formulat critici de nelegalitate la adresa sentinţei, Înalta Curte neputând proceda la reanalizarea susţinerilor din cererea de chemare în judecată.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A., E., I., M., Q., U., W., AA., EE., II., MM., OO. prin mandatar V., B., F., J., N., R., V. - Mandatar, X., BB., FF., JJ., NN., PP. prin mandatar V., C., G., K., O., S., U., Y., CC., GG., KK., D., H., L., P., T., V., Z., DD., HH., LL., OO. împotriva sentinţei civile nr. 1510/2019 din 19 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 22 iunie 2022.