European fund recovery for missed doctoral thesis deadline: proportionality limits when performance indicators achieved

Şedinţa publică din data de 21 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 02.05.2019, reclamanta Universitatea Valahia din Târgovişte a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale (OI POCU - MEN) anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă cu nr. x/12.12.2017, înregistrat la instituţia reclamantă sub nr. x/19.12.2017, faţă de invalidările de cheltuieli menţinute de către pârâta OI POCU - Ministerul Educaţiei Naţionale, precum şi a deciziei OI POCU - MEN nr. x/05.02.2018, înregistrată la instituţie sub nr. x/15.02.2018.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2228 din 30 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta Universitatea Valahia din Târgovişte în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman, Ministerul Educaţiei Naţionale au fost anulate în parte actele administrative atacate, doar în privinţa părţii de 90% din creanţa stabilită şi a menţinut în rest actele administrative atacate, respectiv în privinţa părţii de 10% din creanţa stabilită.

3. Calea de atac exercitată în cauză

3.1. Împotriva sentinţei civile nr. 2228 din 30 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de recurs reclamanta Universitatea Valahia din Târgovişte, criticând hotărârea pentru nelegalitate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului şi anularea actelor administrative contestate şi în privinţa părţii de 10% din crenţa stabilită.

Recurenta-reclamantă a susţinut în esenţă că, conform Ghidului Solicitantului - Condiţii Specifice cerere de propuneri proiecte strategice nr. 107, secţiunea 3.5. Reguli specifice privind eligibilitatea de implementare în cadrul acestei cereri de propuneri de proiecte, pct. 18, care menţionează că "în cazul contractelor de finanţare POSDRU, în situaţiile de prelungire sau întrerupere a doctoratului, teza de doctorat va fi susţinută public în cel mult 3 ani de la data finalizării perioadei de implementare a proiectului. În caz contrar, AMPOSDRU/OIPOSDRU MECTS va decide recuperarea sumelor deja plătite/rambursate aferente fiecărui doctorand aflat în această situaţie, iar beneficiarul se obligă să recupereze şi să ramburseze aceste sume", la data întocmirii PVC nu există date cu implicaţii financiare în ceea ce priveşte doctorandul A..

Aşadar nu ne încadrăm în condiţiile prevăzute de Ordinul nr. 1924 din 11 septembrie 2013 privind modalitatea de finalizare a proiectelor depuse în cadrul apelurilor cu nr. 88 şi 107 "Burse doctorale" cofinanţate din Fondul Social European art. 5 în cazul în care beneficiarul nu atinge indicatorii asumaţi în contractul de finanţare nerambursabilă în termenele menţionate, acesta va returna Organismului intermediar pentru Programul operaţional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane" din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale sumele aferente bursierilor care nu au obţinut titlul de doctor, indicatorii asumaţi au fost atinşi.

Pentru indicatorul "Ponderea doctoranzilor sprijiniţi care au obţinut titlul de doctor" valoarea realizată este de 98,5%, iar valoarea prognozată, conform Actului Adiţional nr. 1 este de 80%, prin urmare, valoarea indicatorului a fost atinsă, fondurile disponibile au fost acordate de OI POCU-MEN, cu prioritate doctoranzilor care au contribuit la realizarea indicatorilor proiectului şi au îndeplinit obligaţiile contractuale.

3.2 Împotriva aceleiaşi sentinţe, a formulat cerere de recurs şi Direcţia Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Educaţiei, criticând hotărârea pentru nelegalitate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ.

Referitor la motivarea sentinţei recurate hotărârii recurenta arată că instanţa îşi motivează hotărârea doar pe susţinerile reclamantei, nefăcând referire la nicio apărare a OI POCU ME, invocând articolul 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi jurispridenţa CEDO cu referire la principiul respectării egalităţii de arme.

Astfel, susţine recurenta, motivele de admitere a acţiunii reclamantei, se sprijină doar pe cererea de chemare în judecată şi pe interpretările subiective ale instanţei, lipsind de eficienţa juridică susţinerile din motivarea hotărârii recurate, nereieşind cu claritate că problemele invocate în speţă au fost abordate şi suficient de clar motivele pe care se întemeiază.

Altfel spus, din cuprinsul hotărârii judecătoreşti ce face obiectul prezentei cereri de recurs nu rezultă că a existat o verificare şi o analiză a susţinerilor părţilor şi, implicit, nu rezultă care sunt motivele de fapt şi de drept pentru care au fost respinse apărările formulate de autorităţile pârâte, fiind încălcate prevederile art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., recurenta invocând şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

În ceea ce priveşte norma aplicabilă speţei, recurenta a invocat pct. 33 din Decizia nr. 66 din 26 februarie 2015 a Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi art. 66 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, precum şi a celor ale punctului 2 subpunctul 2.3 din Anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011.

Astfel, faţă de textele art. 2 alin. (1) lit. a) şi art. 5 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011, se observă fără dubiu că este vorba de norma procedurală, iar norma de drept substanţial după care s-a apreciat eligibilitatea/neeligibilitatea sumelor în cauză are în vedere art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 759/2001, retroactivând prevederile O.U.G. nr. 66/2011, respectându-se prevederile Deciziei nr. 66 din 26 februarie 2015 pronunţată de către Curtea Constituţională a României şi principiul tempus regit actum, Regulamentul (CE) nr. 1260/1999, şi Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 preexistând O.U.G. nr. 66/2011 şi fiind transpuse în legislaţia naţională şi prin ordonanţa menţionată, în virtutea obligaţiei tuturor statelor membre UE de a aplica regulamentele comunitare în integralitatea lor, în toate statele membre.

Or, în cauză, prin aplicarea prevederilor contractului de finanţare - ca lege a părţilor, beneficiarul finanţării şi-a angajat răspunderea civilă şi patrimonială prin acord liber exprimat la semnarea contractului de finanţare, conform art. 9A alin. (2) coroborat cu art. 10 alin. (1) Contract de finanţare.

În temeiul acestei răspunderi angajate în mod liber exprimat prin contractul de finanţare beneficiarul finanţării şi finanţatorul au stabilit că beneficiarul are obligaţia transmiterii tuturor datelor şi informaţiilor solicitate de către AMPOSDRU/OIPOSDRU delegate, atât în etapa prefinanţării, implementării propriu-zise a proiectului cât şi în perioada post implementare, aşa cum reiese din prevederile art. 9A alin. (24) Contract de finanţare, precum şi din prevederile imperative ale art. 21 alin. (8) din O.U.G. nr. 66/2011, în caz contrar fiind obligat să restituie întreaga sumă primită.

Conform art. 12 alin. (1) din Contractul de finanţare, modificările legislative in materia contractului intra in vigoare la "data menţionată în actul normativ respectiv, fără un acord prealabil al Beneficiarului".

În consecinţă, alegerea/selecţia partenerilor proiectului, trebuie sa respecte minimul condiţionat de actul legislativ menţionat în ceea ce priveşte transparenta acestui proces de alegere şi selectare a partenerilor, aspect nerespectat de beneficiarul proiectului, cu atât mai mult cu cât beneficiarul se obligă prin prevederile art. 9A alin. (4) din contractul de finanţare, "să respecte prevederile cuprinse in cererea de finanţare şi să asigure conformitatea cu legislaţia şi politicile UE şi naţionale, în special cele privind achiziţiile publice, egalitatea de şanse şi nediscriminarea, informarea şi publicitatea, concurenţa loială, dezvoltarea durabilă, acolo unde este cazul astfel neîndeplinindu-se o condiţie contractuală asumată de beneficiar.

Neprezentarea de documente în sensul art. 47 alin. d) din O.U.G. nr. 66/2011, care sa determine convingerea existentei unei erori sau a unei greşeli de apreciere a situaţiei de fapt sau de drept, constatat la data efectuării verificărilor de către echipa de control legal desemnată, conduce la respingerea contestaţiei şi, pe cale de consecinţă, la păstrarea măsurilor dispuse în titlul de creanţă contestat.

Privitor la invocarea inexistentei normelor de aplicare ale O.U.G. nr. 64/2009, Conform Deciziei CCR nr. 66/2015, precum şi a celor ale pct. 2 subpct. 2.3 din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, aplicarea în cauză a O.U.G. nr. 66/2011 nu este o retroactivare a legii ci expresia îndeplinirii obligaţiei tuturor statelor membre UE de a aplica regulamentele comunitare în integralitatea lor.

Mai reiterează recurentul-pârât susţinerile privind inadmisibilitatea acţiunii, considerată ca o simplă apărare, la care instanţa nu numai că nu le analizează dar nici nu înţelege a răspunde, arătând că raporturile juridice între autorităţile publice finanţatoare, pe de-o parte, şi beneficiarii finanţărilor, pe de altă parte, sunt reglementate de acte juridice denumite "contracte de finanţare".

Acestea stabilesc cadrul general şi specific de organizare a implementării, precum şi implementarea propriu-zisă a celor asumate în cererea de finanţare (anexa I la contract) depusă în prealabil spre analiză, evaluare şi punctare. În caz de constatare a nerespectării prevederilor contractuale răspunderea specifică în cazul fondurilor europene constă în invalidarea cheltuielilor ori de câte ori se constată faptul că o cheltuială este afectată de neregulă, invocând art. 1270 C. civ., respectiv principiul forţei obligatorii a contractului.

Raportat la speţă, nerespectarea obligaţiilor contractuale asumate prin semnarea contractului de finanţare, înseamnă o încălcare a principiului forţei obligatorii a acestuia, fapt care activează atât clauzele sancţionatorii din contract, cât si prevederile legale care reglementează materia contractului, conform voinţei părţilor contractante, exprimată prin prevederile art. 4, art. 12 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Contractul de finanţare.

Pe lângă prevederile contractuale, prin voinţa exprimată în contract ca lex parti, se aplică şi prevederile Art. 172a din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/23 decembrie 2002, de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene; prevederile alin. (1), art. 2 din Hotărârea nr. 759 din 11 iulie 2007, privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale; prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, cu modificările şi completările ulterioare; prevederile art. 5 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, cu modificările şi completările ulterioare; prevederile alin. (1), art. 2 din Hotărârea nr. 875 din 31 august 2011, privind Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66 2011; prevederile art. 7 alin. (18) din Decizia nr. 53/2010 pentru modificarea contractului de finanţare strategic ca urmare a modificărilor legislative; Ordinul nr. 1117/17.08.2010; Ghidul Solicitantului Condiţii Generale 2010.

Recurenta solicită instanţei de judecată să constate faptul că eligibilitatea unei cheltuieli se stabileşte verificând îndeplinirea cumulativă a reglementări larilor cuprinse la art. 4 din contractul de finanţare fără ca enumerarea reglementărilor să fie limitativă.

În atare condiţii, Universitatea Valahia din Târgovişte avea obligaţia, născută în baza prevederilor art. 1 alin. (4) şi art. 4 din contractul de finanţare, respectării inclusiv a prevederilor Ghidului Solicitantului.

Din documentele puse la dispoziţie de către reclamantă Comisiei de soluţionare a contestaţiei a reieşit faptul că d-l A. a susţinut teza de doctorat în data de 29.09.2017, primind ca rezultat calificativul "BINE".

Implementarea proiectului x ce a avut o perioadă de 36 de luni, s-a finalizat la data de 30.11.2013. Conform prevederilor Ghidului Solicitantului - Condiţii Specifice aferent cererii de propuneri de proiecte cu nr. x - "Burse doctorale" - se stipulează clar în secţiunea 3.5, la punctele 17-18 că în situaţiile de prelungire a studiilor de doctorat, doctoranzii au obligaţia susţinerii tezei de doctorat în cel mult 3 ani de la data finalizării perioadei de implementare a proiectului.

După cum se poate observa din actele dosarului, implementarea proiectului x a avut o perioadă de 36 de luni, s-a finalizat la data de 30.11.2013.

La data controlului, dl. A. nu-şi susţinuse încă teza de doctorat, susţinând teza de doctorat pe 29.09.2017, cu un an mai târziu faţa de termenul de trei ani de la data finalizării implementării proiectului.

Instanţa de fond este de acord cu faptul că, nerespectarea mai sus învederatelor prevederi reglementări naşte în sarcina autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor europene obligaţia recuperării sumelor deja plătite/rambursate aferente fiecărui doctorand aflat în această situaţie.

Nesusţinerea tezei de doctorat conform prevederilor din Ghidului Solicitantului-Condiţii Specifice aferent cererii de propuneri de proiecte cu nr. x - "Burse doctorale", în termen de 3 ani de la data finalizării implementării proiectului, constituie neregulă aşa cum a fost definită de art. 11 din contractul de finanţare si art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, actualizată.

Recurenta precizează că actul de control, încheiat cu emiterea titlului de creanţă, nu putea cuprinde sancţionarea unei abateri decât după ce aceasta s-a produs, neavând relevanţă în executarea contractului de finanţare faptul că după încheierea implementării acestuia şi cândva, după expirarea termenelor asumate de beneficiar, sumele au atins în vreun fel obiectivele finanţării, întrucât contractul are un termen de implementare, în care beneficiarul finanţării are de făcut o serie de activităţi finanţate.

În raport de art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, art. 2 alin. (1) lit. a) O.U.G. nr. 66/2011, jurisprudenţa constantă a C.J.U.E. prejudiciul produs bugetului U.E. poate fi efectiv sau potenţial, materializându-se, în toate cazurile, prin afectarea intereselor financiare ale Uniunii, fiind evident că prin adoptarea diverselor reglementări în materia gestionării fondurilor europene, intenţia legiuitorului a fost să se asigure că aceste cheltuieli efectuate în contextul fondurilor structurale sunt strict limitate la agenţii care respectă regulile fixate, bugetelor naţionale poate fi real sau potenţial, iar producerea însăşi a unei nereguli şi utilizarea necorespunzătoare a banilor acordaţi atrage sancţiunea restituirii parţiale sau totale a acestora. Cheltuielile efectuate cu încălcarea dreptului Uniunii sunt considerate, în mod firesc, ca aducând atingere bugetului U.E.

Astfel, potrivit jurisprudenţei constante a C.J.U.E., producerea unor nereguli, abateri, fraude, corespunde automat unui prejudiciu bugetului U.E., iar statele membre au obligaţia de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate în mod necorespunzător.

În consecinţă, dacă instanţa care a pronunţat hotărârea nr. 2228/2019, ar fi avut în vedere şi apărările OI POCU ME, ar fi putut reţine că pentru constatarea unei nereguli în sensul prevederilor contractului de finanţare trebuie să se facă dovada îndeplinirii cumulative a următoarelor condiţii: săvârşirea unei abateri de la legalitate, regularitate sau conformitate, în raport cu dispoziţiile naţionale şi europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor angajamente; abaterea să fie săvârşită printr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene; prin această abatere să se fi creat un prejudiciu bugetului general al Comunităţii Europene şi/sau bugetelor administrate de aceasta în numele ei, precum şi bugetelor din care provine cofinanţarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită/sumă plătită necuvenit.

Prin nesusţinerea tezei de doctorat conform prevederilor contractuale şi ale documentelor de programare (ghid) suntem în prezenţa unei abateri de la regularitatea şi conformitatea prevederilor contractului de finanţare, precum şi cu scopul acordării finanţării nerambursabile respectiv obligativitatea finalizării studiilor doctorale în vederea obţinerii titlului de doctor, conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) O.U.G. nr. 66/2011- definiţie preluată şi în Contractul de finanţare la capitolul "Nereguli.

Având în vedere cele prezentate anterior, se poate constata lesne faptul că în speţa supusă judecăţii este evident că nu poate fi contestat caracterul de neregulă constat de structura de control din cadrul OIPOCU MEN. Creanţa bugetară în sumă de 73.304,00 RON reprezentând contravaloare burse doctorale acordate doctorandului A., este o cheltuială neeligibilă în înţelesul prevederilor art. 4 şi este o plată necuvenită în înţelesul prevederilor art. 11 alin. (1) din contractul de finanţare.

Referitor la principiul proporţionalităţii, recurentul susţine cu referire la practica CJUE şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României, că principiul proporţionalităţii îi recunoaşte judecătorului dreptul de a examina actul supus dezbaterii judecătoreşti, sub aspectul văditei disproporţii în aprecierea măsurii decise, raportat la coordonatele exacte ale stării de fapt astfel, însăşi individualizarea unei sancţiuni fiind o faţadă a proporţionalităţii. Ca atare, principiul proporţionalităţii presupune ca orice măsură luată de o autoritate publică care afectează drepturile subiecţilor de drept, trebuie să fie corespunzătoare atingerii unui scop legitim, necesară în vederea atingerii acelui scop şi în acelaşi timp cea mai rezonabilă.

În cauză, conform prevederilor Contractului de finanţare - lex parti, în cazul neîndeplinirii proiectului în termenele şi condiţiile contractului de finanţare, precum şi în cazul neîndeplinirii obligaţiilor asumate de beneficiarul finanţării prin semnarea Contractului de finanţare, finanţatorul sau reprezentantul acestuia are posibilitatea rezilierii contractului. Consecinţa firească a rezilierii contractului de finanţare, este obligarea beneficiarului finanţării de a returna întreaga sumă a proiectului.

În ceea ce priveşte neregula constatată, respectiv faptul că dl, A. şi-a susţinut teza de doctorat pe 29.09.2017, cu un an mai târziu faţă de termenul de trei ani de la data finalizării implementării proiectului, pentru a aplica o măsură care să fie cât mai rezonabilă, în considerarea activităţii depuse de beneficiarul finanţării în cadrul procesului de implementare a proiectului aferent Contractului de finanţare pe care 1-a semnat, s-a considerat neeligibilă doar suma aferentă doctorandului pentru care nu s-au respectat termenele contractului, astfel aplicând pe deplin principiul proporţionalităţii prin măsura dispusă prin actul administrativ financiar individual-titlul de creanţă supus dezbaterii judecătoreşti în prezenta cauză.

Ca atare, aprecierea eronată a instanţei care a pronunţat sentinţa civila nr. 2228/2019, conform căreia măsura de a declara ca neeligibilă suma de 74.800 RON, ca o nerespectare a principiul proporţionalităţii, în concurenţă cu măsura rezilierii contractului de finanţare şi obligarea beneficiarului finanţării la returnarea sumei alocate proiectului, este lipsită nu numai de temei legal şi de logică, dar încalcă şi art. 11 din Contractul de finanţare, prevederilor din Ghidului Solicitantului - Condiţii Specifice aferent cererii de propuneri de proiecte cu nr. 107 - "Burse doctorale", art. 5 Ordinul nr. 1.924/11.09.2013 privind modalitatea de finalizare a proiectelor depuse în cadrul apelurilor cu nr. 88 şi 107 "Burse doctorale" cofinanţate din FSE.

De asemenea, dispoziţia instanţei de a anula în parte actele administrative atacate, doar în privinţa părţii de 90% din creanţa stabilită şi de a menţine în rest actele administrative atacate, respectiv în privinţa părţii de 10 % este mult prea arbitrară pentru un act administrativ jurisdicţional, atât timp cât instanţa de judecată nu are atribuţii de evaluare a unei teze de doctorat şi cu atât mai puţin a gradului în care beneficiarul finanţării şi-a îndeplinit activităţile de implementare.

Instanţa face abstracţie de contractul de finanţare pe care îl consideră separat de proiect deşi raporturile juridice între autorităţile publice finanţatoare, pe de-o parte, şi beneficiarii finanţărilor, pe de altă parte, sunt reglementate de acte juridice denumite "contracte de finanţare", care stabilesc cadrul general şi specific de organizare a implementării, precum şi implementarea propriu-zisă a celor asumate în cererea depusă în prealabil spre analiză, evaluare şi punctare. În caz de constatare a nerespectării prevederilor contractuale răspunderea specifică în cazul fondurilor europene constă în invalidarea cheltuielilor ori de câte ori se constată faptul că o cheltuială este afectată de neregulă.

Aprecierea pur arbitrară şi nesusţinută de niciun mod rezonabil de calcul a celor 90% sau 10% din suma titlului de creanţă, este înafara oricărei raţiuni a legiuitorului, precum şi împotriva învederatelor temeiuri juridice, pe care respectiva instanţa a preferat să le trimită în derizoriu şi astfel să le lipsească de eficienţa juridică cuvenita, judecând pro parte, încălcând atât imparţialitatea la care era datoare, dar şi atribuţiile instituţionale acordate de legiuitor unor alte instituţii de sine stătătoare, neexistând posibilitatea declarării parţial eligibile a unei sume solicitate.

Conform practicii CJUE, producerea însăşi a unei nereguli şi utilizarea necorespunzătoare a banilor acordaţi atrage sancţiunea restituirii parţiale sau totale a acestora. Cheltuielile efectuate cu încălcarea dreptului Uniunii sunt considerate, în mod firesc, ca aducând atingere bugetului U.E., drept pentru care, măsura dispusă prin PVC-ul în cauză este legitimă, legală şi proporţională.

4. Apărările formulate în recurs

4.1. Recurenta-reclamantă Universitatea Valahia din Târgovişte a formulat întâmpinare la recursul recurentei-pârâte prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

4.2. Recurenta-pârâtă Direcţia Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Educaţiei a formulat întâmpinare la recursul recurentei-reclamante prin care a solicitat respingerea acestuia ca nemotivat, invocând nulitatea recursului şi în subsidiar ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 13 decembrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 8 iunie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

6.1. Referitor la excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta-reclamantă, instanţa de control judiciar constată că recursul, deşi nu a fost întemeiat în mod formal pe vrunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 pct. 1-8 din C. proc. civ., motivele de recurs se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., astfel încât excepţia este nefondată.

6.2. Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererile de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinări şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de Universitatea Valahia din Târgovişte este fondat, iar recursul declarat de Direcţia Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Educaţiei este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

6.2.1. Situaţia de fapt

Între reclamanta Universitatea Valahia din Târgovişte şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" s-a încheiat Contractul de finanţare cu nr. de identificare x, înregistrat la AMPOSDRU sub nr. x/29.11.2010, având ca obiect acordarea unei finanţări nerambursabile pentru proiectul "Pregătire doctorală de excelenţă - B.", cod SM1S 32002, care a început să producă efecte, în conformitate cu prevederile art. 2 pct. 2 din contract, din data de 01.12.2010, durata acestuia, potrivit prevederilor art. 2 pct. 3 din contract, fiind de maximum 36 luni. La acest Proiect, în calitatea sa de beneficiar, reclamanta Universitatea Valahia din Târgovişte a avut ca partener Universitatea 1 decembrie 1918 din Alba Iulia, făcând parte din cadrul grupului ţintă.

În urma Suspiciunii de neregulă înregistrată la OIPOCU-MEN sub numărul x/18.08.2017, s-a procedat la efectuarea unei verificări a reclamantei de către pârâtul OIPOCU-MEN, finalizată prin încheierea Procesului Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă cu nr. x/12.12.2017, înregistrat la instituţia reclamantă cu nr. 8651/19.12.2017, prin care s-a reţinuut că "debitorul, Universitatea Valahia din Târgovişte, datorează autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene un debit în valoare de 73.304,00 RON, din care: contribuţie din fonduri UE:62.308,40 RON; - contribuţie publică naţională de la bugetul de stat: 10.995,60 RON".

În data de 11.01.2018, reclamanta a formulat, în temeiul art. 47 din O.U.G. nr. 66/2011, contestaţie administrativă împotriva Procesului Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă cu nr. x/12.12.2017, înregistrată la sediul pârâtului OIPOCU-MEN cu numărul x/11.01.2018, care a fost respinsă, prin Decizia nr. x/05.02.2018.

La data de 02.05.2019 reclamanta Universitatea Valahia din Târgovişte s-a adresat instanţei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, solicitând, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale, efectuarea unui control de legalitate asupra Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă cu nr. x/12.12.2017, înregistrat la instituţia reclamantă sub nr. x/19.12.2017 şi a Deciziei OI POCU - MEN nr. x/05.02.2018, înregistrată la instituţie cu nr. 1086/15.02.2018, cu consecinţa anulării acestora.

Aşa cum s-a reţinut, instanţa de fond a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă, a anulat în parte actele administrative atacate, doar în privinţa părţii de 90% din creanţa stabilită şi a menţinut în rest actele administrative atacate, respectiv în privinţa părţii de 10% din creanţa stabilită, reţinând în esenţă încălcarea principiului proporţionalităţii.

6.2.2. Analiza motivelor de casare

Recurenta-pârâtă Direcţia Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Educaţiei, a criticat hotărârea pentru nelegalitate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de dispoziţiilor art. 488 pct. 4 C. proc. civ., depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, se constată că deşi, formal, recurenta s-a întemeiat pe acest caz de casare, motivele de recurs invocate nu se circumscriu şi nu privesc o eventual depăşire a atribuţiilor puterii judecătoreşti, criticile recurenrtei orientându-se, în principal, pe o nemotivare a sentinţei şi apoi pe o aplicare şi interpretare greşită a normelor de drept material aplicabile speţei.

Referitor la cazul de casare prevăzut de dispoziţiilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenta arată că instanţa îşi motivează hotărârea doar pe susţinerile reclamantei, nefăcând referire la nicio apărare a OI POCU ME, invocând articolul 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi jurispridenţa CEDO cu referire la principiul respectării egalităţii de arme.

Înalta Curte nu poate reţine această critică în sensul casării hotărârii pentru nemotivare, din analiza considerentelor sentinţei rezultând faptul că instanţa a procedat la analiza pe fond a raportului juridic dedus judecăţii, raţionamentul pe care se întemeiază soluţia pronunţată se desprinde din conţinutul motivării, iar împrejurarea că judecătorul fondului şi-a însuşit unele dintre argumentele reclamantei nu poate conduce la idea că hotărârea ar fi nemotivată pentru că nu au fost reţinute şi argumentele pârâtului.

Instanţa nu are obligaţia de a răspune exhaustiv la toate susţinerile sau apărările părţii, ci de a analiza raportul juridic dedus judecăţii, în conţinutul său prin raportare la efectul vătămător al actului administrativ supus controlului de legalitate, unele dintre susţineri putând fi înlăturate explicit, altele implicit prin acceptarea ca fiind valabil a raţionamentului contrar, ceea ce s-a întâmplat în speţa supusă soluţionării.

Prin urmare, Înalta Curte constată că nu au fost încălcate prevederile art. 425 alin. (1) din C. proc. civ. şi nici jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil, invocate de recurentă.

În ceea ce priveşte, încălcarea art. 488 pct. 8 C. proc. civ., instanţa de control judiciar apreciază că, criticile recurentei privind încălcarea principiului neretroactivităţii normei aplicabile sunt nefondate,

Recurenta a invocat pct. 33 din Decizia nr. 66 din 26 februarie 2015 a Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi art. 66 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, precum şi a celor ale punctului 2 subpunctul 2.3 din Anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011.

Astfel, a susţinut că, faţă de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) şi art. 5 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011, suntem în prezenţa unei norme procedurale, iar norma de drept substanţial după care s-a apreciat eligibilitatea/neeligibilitatea sumelor în cauză are în vedere art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 759/2001, retroactivând prevederile O.U.G. nr. 66/2011, respectându-se prevederile Deciziei nr. 66 din 26 februarie 2015 pronunţată de către Curtea Constituţională a României şi principiul tempus regit actum, Regulamentul (CE) nr. 1260/1999, şi Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 preexistând O.U.G. nr. 66/2011 şi fiind transpuse în legislaţia naţională şi prin ordonanţa menţionată, în virtutea obligaţiei tuturor statelor membre UE de a aplica regulamentele comunitare în integralitatea lor, în toate statele membre.

Înalta Curte constată că judecătorul cauzei a făcut o corectă aplicare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 66/26.02.2015 prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora "activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care sunt în desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003".

Curtea Constituţională a constatat printre altele că, urmare a admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, calificarea neregulii şi stabilirea creanţelor bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârşirii neregulii, potrivit principiului tempus regit actum, fără a se combina dispoziţiile de drept substanţial din O.G. nr. 79/2003 cu cele ale O.U.G. nr. 66/2011, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului.

Instanţa fondului a constatat că, din cuprinsul deciziei Curţii Constituţionale reiese faptul că este permisă a se aplica procedura reglementată de noul act normativ, O.U.G. nr. 66/2011, dar stabilirea creanţelor bugetare este imperios necesar să se facă în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârşirii neregulii, rezultând că în speţă contractul de finanţare a fost încheiat anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, însă controlul şi actele întocmite a căror anulare s-a cerut au fost demarate, respectiv încheiate, sub imperiul O.U.G. nr. 66/2011, fiind astfel respectată decizia CCR.

Susţinerile recurentei legate de aplicarea art. 9A alin. (2) şi (4) coroborat cu art. 10 alin. (1) din Contractul de finanţare, referitoare la angajarea răspunderii civile şi patrimoniale a beneficiarului şi obligaţia acestuia de transmitere a tuturor datelor şi informaţiilor solicitate de către AMPOSDRU/OIPOSDRU delegate, atât în etapa prefinanţării, implementării propriu-zise a proiectului cât şi în perioada post implementare, inclusiv în ceea ce priveşte alegerea/selecţia partenerilor proiectului, nu au legătură cu încălcarea principiului neretoactivităţii sau a deciziei CCR, întrucât instanţa de fond a făcut o aplicare a normei substanţiale în vigoare la data săvârşirii neregulii, chiar dacă procedura de constatare s-a derulat conform dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011.

Este nefondată şi profund formalistă susţinerea recurentei că neprezentarea de documente, în sensul art. 47 alin. d) din O.U.G. nr. 66/2011, care sa determine convingerea existentei unei erori sau a unei greşeli de apreciere a situaţiei de fapt sau de drept, constatat la data efectuării verificărilor de către echipa de control legal desemnată, conduce la respingerea contestaţiei şi, pe cale de consecinţă, la păstrarea măsurilor dispuse în titlul de creanţă contestat, întrucât se exclude controlul jurisdicţional, unde se pot aduce dovezi care să conducă la nelegalitatea actului administrativ de constatare, putând fi analizată, în plus, respectarea principiului proporţionalităţii, ceea ce s-a şi efectuat în cauză.

În aceste condiţii critica recurentei privind inadmisibilitatea acţiunii, privită ca o apărare de fond, nu poate fi reţinută, principiul forţei obligatorii a contractului neputându-se opune operaţiunii juridice de analiză a elementelor proporţionalităţii, com corect a apreciat instanţa de fond.

Instanţa nu a reţinut că nu ar exista neregula, arătând explicit că, este întemeiată apărarea pârâtului în sensul că nesusţinerea tezei de doctorat conform prevederilor din Ghidului Solicitantului - Condiţii Specifice aferent cererii de propuneri de proiecte cu nr. 107-"Burse doctorale", în termen de 3 ani de la data finalizării implementării proiectului, constituie neregulă, astfel cum este aceasta fost definită de art. 11 din contractul de finanţare si art. 2 alin. (f) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, actualizată.

Creanţa bugetară în sumă de 73.304,00 RON reprezintă contravaloare bursă doctorală acordată doctorandului A., fiind considerată, pe de o parte, consecinţa săvârşirii unei nereguli constând în încălcarea pct. -ului 18 din Ghidului Solicitantului - Condiţii Specifice aferent cererii de propuneri de proiecte cu nr. 107 - "Burse doctorale", prin aceea că perioada cuprinsă între data finalizării implementării proiectului ID 77497- 30.11.2013 - şi data la care (doctorandul) A. a susţinut teza de doctorat - 29.09.2017 - este mai mare de 3 ani, iar, pe de altă parte, o cheltuială neeligibilă în înţelesul prevederilor art. 4 şi este o plată necuvenită în înţelesul prevederilor art. 11 alin. (1) din contractul de finanţare.

Instanţa de fond a reţinut într-adevăr că numitul A., fost doctorand cu frecvenţă al Universităţii "1 decembrie 1918" din Alba Iulia, a făcut parte din cadrul grupului ţintă, conform Ghidului solicitantului - Condiţii specifice - Condiţii de eligibilitate - 3.1. Grup ţintă eligibil: "Doctoranzi, cu frecvenţă, înmatriculaţi la doctorat pe locuri finanţate de la bugetul de stat fără bursă în anul I de studii universitare de doctorat 2010/2011, sau în cadrul Universităţilor private, în domeniile de studii universitare de doctorat eligibile în cadrul acestei Cereri de propuneri de proiecte acesta şi-a derulat studiile în domeniul Istorie, domeniu considerat eligibil cu indicativul 31 şi care corespunde domeniilor de cercetare prioritare ale Strategiei Naţionale pentru Cercetare, Dezvoltare şi Inovare 2007-2013.

Parcursul de studiu al membrului grupului ţintă, domnul A., a fost unul în conformitate cu legislaţia naţională, cf. Codului Studiilor universitare de doctorat H.G. nr. 681/2011, MO 551/3. VIII.2011, Art. 39 (3), Art. 40 (1), gradul de dificultate al domeniului abordat, nivelul de expertiză necesar precum şi considerente de studiu individual conducând la acordarea unor perioade de prelungire de studii de organismul de conducere al Universităţii "1 decembrie 1918" din Alba Iulia, Senatul Universităţii, care a aprobat parcursul de studii domnului A., încheiat în data de 29 sept. 2017 cu susţinerea publică ca tezei de doctorat cu titlul: "Repere istorice ale cercetării patrimoniului cultural la Alba Iulia. Propuneri de protejare şi valorificare a monumentelor istorice şi a siturilor arheologice".

Această situaţie de fapt nu este contestată în cauză, recurenta-pârâtă necontestând nici faptul că domeniul tezei de doctorat a fost foarte complex, care a necesitat studiu suplimentar, că şcoala doctorală a aprobat prelungirea duratei de cercetare şi că teza a fost finalizată cu susţinerea publică cu succes.

Ceea ce este relevant în cauză şi reprezintă şi motivul pentru care instanţa de fond a admis în parte acţiunea este încălcarea principiului proporţionalităţii, susţinerile recurentei pe acest aspect fiind nefondate, întrucât, dincolo de aceste realităţi de fapt, care conduc la idea îndeplinirii proiectului doar din perspectiva membrului grupului ţintă, domnul A., se mai reţine în cauză că, indicatorul asumat de "Ponderea doctoranzilor sprijiniţi care au obţinut titlul de doctor de 80%" este îndeplinit la nivelul Universităţii "1 decembrie 1918" din Alba Iulia, unde 14 membrii ai grupului ţintă, dintre care 13 au obţinut titlul de doctor, astfel încât pentru indicatorul "Ponderea doctoranzilor sprijiniţi care au obţinut titlul de doctor" valoarea realizată a fost de 98,5%. iar valoarea prognozată, conform Actului Adiţional nr. 1 a fost de 80%.

Prin urmare, este necontestat în cauză că beneficiarul fondurilor, reclamanta în cauză a îndeplinit indicatorii de performanţă din contractual de finanţare, situaţia în care în mod corect instanţa fondului a pus în discuţie dacă, simpla depăşire a duratei studiilor de către un singur doctorant, cu susţinerea ulterioară a tezei de doctorant este motiv adecvat şi în concordanţă cu scopul reclementării acordării fondurilor pentru a justifica restituirea sumelor alocate pentru acest membru în proporţie de 100%.

În mod judicios, prima instanţă, pornind de la definiţia neregulii şi condiţiile existenţei unei nereguli, în înţelesul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, prin raportare la definiţia principiului proporţionalităţii, astfel cum este reglementat de dispoziţiile art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, în jurisprudenţa CJUE, precum şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv, că orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce priveşte resursele angajate în constatarea neregulilor, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respective, a reţinut că prin actele atacate s-a efectuat o eronată aplicare a acestui principiu, de o manieră care evidenţiază o neînţelegere în substanţă a efectelor pe care le produce în materia creanţelor bugetare sau a proiectelor finanţate din fonduri europene, astfel cum sunt acestea reliefate în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - SCAF şi a CJUE, în legislaţia comunitară şi naţională.

Instanţa de fond a dezvoltat pe larg ce presupune principiul proporţionalităţii, că acesta se regăseşte în prevederile art. 5 alin. (4) din TFUE, care dispune că acţiunile Uniunii nu trebuie să depăşească, în conţinut şi formă, ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor tratatelor făcând trimitere la jurisprudenţa C.J.U.E., unde este dezvoltat ca principiu general de drept al Uniunii şi care trebuie respectat de statele membre în exercitarea funcţiilor acestora de punere în aplicare a dreptului Uniunii Europene şi că judecătorul naţional este obligat să aplice cu prioritate dreptul comunitar, atunci când constată necorelarea sa cu dreptul intern, obligaţie dedusă din prevederile exprese ale art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, făcând trimitere la jurisprudenţa CJUE.

Or, contrar susţinerilor recurentei, în concordanţă cu toate aceste instrumente juridice europene şi naţionale, instanţa de fond a constatat încălcarea flagrantă a principiului proporţionalităţii, în situaţia în care, pe de o parte, maniera de aplicare a corecţiilor financiare în cauză nu a fost adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit prin implementarea proiectului "Rute de excelenţă academică în cercetarea doctorală şi post-doctorală-READ", cod: x, iar, pe de altă parte, la aplicarea corecţiilor s-au avut în vedere şi acele elemente care, în raport cu obiectivul general al contractului de finanţare, nu pot fi considerate nereguli, respectiv abateri cu impact financiar.

În mod judicios s-a reţinut că în cauză este necontestată îndeplinirea integrală a indicatorilor de rezultat prevăzuţi şi că termenul maxim de 3 ani pentru finalizarea tezei de doctorat este o cerinţă a contractului de finanţare, iar nu a proiectului implementat, astfel că încălcarea termenului nu are aptitudinea să producă vreun prejudiciu cel puţin în privinţa cheltuielilor aferente activităţilor de sprijinire/cercetare care au fost desfăşurate pentru realizarea cerinţei de contract (finalizarea tezei de doctorat), proporţional cu gradul de realizare, în termenul convenit, a ansamblului activităţilor necesare în acest sens.

În aplicarea principiului proporţionalităţii curtea de apel a reţinut că, în raport de obiectivul proiectului şi indicatorii de rezultat menţionaţi, realizaţi integral, nu pot fi incluse în categoria neregulilor, cel puţin partea din activităţile desfăşurate de reclamantă, inclusiv cheltuielile aferente, pentru realizarea cerinţei de contract (finalizarea tezei de doctorat), proporţional cu gradul de realizare a ansamblului activităţilor necesare, interpretarea contrară determinând ca în cazul unor proiecte cu valori foarte mari şi realizate legal în proporţii covârşitoare (de peste 90%) să se restituie întreaga sumă pentru neîndeplinirea cerinţelor aferente realizării unei părţi foarte mici din proiect sau, precum în speţă, să se restituie finanţarea unor părţi din proiect care nu au nici o legătură cu încălcarea din culpă a contractului de finanţare sub aspectul termenului.

Cu alte cuvinte, în circumstanţele speţei, instanţa de fond a reţinut că nu pot fi incluse în noţiunea de neregulă decât partea din activităţile necesare finalizării tezei de doctorat care nu a fost efectuată, iar prejudiciul nu pot reprezenta decât cheltuielile corespunzătoare părţii din urmă, impunându-se anularea în parte a actelor administrative atacate, doar în privinţa părţii de 90% din creanţa stabilită.

Înalta Curte, în acord cu susţinerile recurentei-reclamante şi cu raţionamentul instanţei în aplicarea principiului proporţionalităţii, apreciază că se impunea anularea în totalitate a actelor administrative contestate, în condiţiile în care simpla depăşire a termenului de realizare şi susţinere a tezei de doctorat a doctorantului A. nu a fost de natură a prejudicia bugetul comunitar, teza fiind susţinută cu succes, iar această depăşire nu a avut implicaţii financiare pentru bugetul proiectului, nefiind alocate sume suplimentare, astfel încât, în condiţiile art. 5 din Ordinul nr. 1924 din 11 septembrie 2013 privind modalitatea de finalizare a proiectelor depuse în cadrul apelurilor cu nr. 88 şi 107 "Burse doctorale" cofinanţate din Fondul Social European, se impunea returnarea Organismului intermediar pentru Programul operaţional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane" din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale doar sumele aferente bursierilor care nu au obţinut titlul de doctor şi doar în cazul în care beneficiarul nu atingea indicatorii asumaţi în contractul de finanţare nerambursabilă în termenele menţionate.

Cum pentru indicatorul "Ponderea doctoranzilor sprijiniţi care au obţinut titlul de doctor" valoarea realizată a fost de 98,5%, iar valoarea prognozată, conform Actului Adiţional nr. 1 a fost de 80%, rezultă că valoarea indicatorului a fost atinsă, prin urmare nu se impunea restituirea sumei alocate pentru doctorandul care, în condiţiile arătate, din cauza complexităţii lucrării, i s-a aprobat depăşirea termenului, fără însă să aibă consecinţe asupra bugetului alocat sau a îndeplinirii indicatorilor.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă, va casa sentinţa recurată şi rejudecând, va admite acţiunea formulată de reclamanta Universitatea Valahia din Târgovişte în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale şi va anula în tot actele administrative atacate, respectiv Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă cu nr. x/12.12.2017 şi Decizia OI POCU - MEN nr. x/05.02.2018.

Totodată, va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcţia Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Educaţiei, ca nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Universitatea Valahia din Târgovişte împotriva sentinţei nr. 2228 din 30 iulie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând:

Admite acţiunea formulată de reclamanta Universitatea Valahia din Târgovişte a în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale.

Anulează în tot actele administrative atacate, respectiv Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă cu nr. x/12.12.2017 şi Decizia OI POCU - MEN nr. x/05.02.2018.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcţia Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Educaţiei împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 iunie 2022.