Claimant's appeal in Esplanada land delimitation dispute rejected as unfounded; final affirmation of lower court's dismissal.

Şedinţa publică din data de 21 iunie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin actiunea înregistrată pe rolul Curtii de Apel Bucuresti- sectia a VIII-a în data de 27.07.2017, astfel cum a fost modificata în data de 21.11.2017 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerului Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice (in prezent Ministerul Lucrarilor Publice, Dezvoltarii si Administratiei) şi Guvernul Romaniei, a solicitat:

- obligarea paratului Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice sa realizeze operatiunile administrative de delimitare a terenului reclamantei, de terenul alocat proiectului Esplanada, conform obligatiilor asumate prin adresa nr. x/2015 emisa de parat;

- obligarea paratului Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice sa propuna Guvernului Romaniei un proiect de hotarare de guvern de delimitare a celor doua terenuri,

- obligarea paratului Guvernul Romaniei la emiterea unei hotarari de guvern, prin care sa modifice/completeze H.G. nr. 937/2003 si H.G. nr. 373/2004, in sensul stabilirii in concret a terenului afectat de proiectul Esplanada si al delimitarii de terenul reclamantei.

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecata.

1.2. Sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin încheierea din 16 martie 2020, Curtea de ASpel Bucureşti, a respins solicitarea reclamantei de aplicare a prevederilor art. 78. alin. (2) C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 146 din 03.06.2020,Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au fost respinse exceptia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului Guvernul Romaniei şi excepţia exceptia inadmisibilitatii actiunii, ca neîntemeiate.

Totodată, a respins actiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, ca neîntemeiata.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva acestei hotărâri şi a Încheirii pronunţată în data de 16 martie 2020 a promovat recurs reclamanta A. - prin mandatar B., în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., recurenta-reclamantă, în esenţă, a criticat sentinţa atacată, sub următoarele aspecte:

- instanţa de fond a respins cererea, în mod nelegal, şi cu încălcarea prevederilor art. 22 din C. proc. civ., întrucât nu s-a întregit cadrul procesual şi nu s-a analizat situaţia aşa cum ar fi trebuit, respectiv în contradictoriu cu persoanele care au devenit, între timp, titular de drepturi şi obligaţii în prezenta situaţie;

- soluţia de respingere a cererii de introducere a Municipiului Bucureşti este nelegală întrucât este data cu încălcarea prevederilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ., întrucât raportului juridic de fond a evoluat de la data introducerii cererii si pana la data repunerii pe rol astfel încât se impunea introducerea în cauza a Municipiului Bucureşti ca si persoana căreia i-a fost dată in administrare partea de teren dinspre strada x prin H.G. nr. 592/2019 si aceasta avea calitatea sa răspundă si sa realizeze in parte obiectului cererii de chemare in judecata.

- instanţa de fond a subliniat în Sentinţa atacata prin prezentul recurs evoluţia raportului de drept pe fondul sau si ca acesta constituie unul dintre motivele generale de respingere ca neîntemeiata a acţiunii însă, în contradictoriu cu soluţia data si pentru acest motiv alături de alte motive a respins chestiunea introducerii in cauza a Municipiului Bucureşti ca întervenient forţat conform art. 78 alin. (2) C. proc. civ.

-sentinţa recurata nu a fost motivată, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. având în vedere că prima instanţă nu a analizat această neconcordanţă între reglementările "generice" şi executarea Proiectului, neconcordanţă dovedita prin Adresa nr. x/02.04.2015 emisa de către Ministerul Dezvoltării Regionale si Administraţiei Publice;

- alături de încălcarea dreptului de proprietate obligaţia de a emite actul administrativ solicitat decurge şi din obligaţia asumata de parate prin adresa x/2015 în care se arata în mod expres ca după verificarea situaţiei juridice exacte a tuturor terenurilor se va adopta o H.G. în care se va preciza ca terenul subsemnatei nu este afectat de Proiectul Esplanada;

- în mod nelegal instanţa de fond nu a reţinut acest temei deşi l-a subliniat prin cererea modificatoare în care a indicat in mod expres ca unul dintre temeiurile importante ale prezentei cereri Adresa x/2015;

- prima instanţă a refuzat să analizeze imposibilitatea recurentei de a se bucura de toate atributele care le conferă dreptul de proprietate conform normelor legale - art. 555 C. civ., drept care este covârşitor afectat, fiind influenţat hotărâtor de conduita abuziva Guvernului României care nici nu reglementează situaţia juridica a zonei precizând în concret, cu nr. cadastral, ce terenuri vor fî afectate de proiectul Esplanda când va realiza proiectul si sa înceapă procedurile de expropriere si nici nu indica in mod clar, fara reveniri si retractări, faptul ca terenul subsemnatei nu este afectat de proiect astfel încât sa realizeze un PUZ în ceea ce priveşte terenul subsemnatei si subsecvent sa pot obţine Autorizaţie de construire;

- aceasta situaţie de incertitudine, antrenata de acţiunea Guvernului de a bloca o suprafaţa de 10,7 ha situata in centrul Capitalei României prin intenţii/propuneri de proiecte si inacţiunea paraţilor de a reglementa situaţia urbanistica si juridica a zonei, a fost amânata sine die din 1990 si pana in 2003 Proiectul « Cântarea României » a fost efectiv abandonat, iar din 2003 când a fost emisa H.G. de schimbare a denumirii Proiectului din « Cântarea României » in « Esplanada » nu s-a realizat nici un alt demers in afara emiterii respectivei hotărâri) si astfel s-a ajuns la diluarea şi apoi la golirea de conţinut a substanţei dreptului de proprietate;

- dreptul de apreciere al Guvernului nu echivalează cu posibilitatea de a acţiona abuziv, arbitrar, fără justificări legale şi în afara oricărui control, exercitarea lui este supusa principiului proportionalitatii, care impune respectarea unui echilibru rezonabil intre interesul public pe care autoritatea (Guvernul şi ministerele) are obligaţia sa o indeplinească si drepturile sau interesele legitime private ce pot fi lezate prin conduita administraţiei;

- prima instanţă nu a analizat depăşirea limitei uzării cu buna credinţa de principiul conform căruia interesul public primează în faţa celui privat, echilibru rupt de pârâţii din prezenta speţă;

- deşi prima instanţa a constat săvârşirea faptei ilicite de către pârâţi în mod contradictoriu a refuzat admiterea acţiunii si restabilirea legalităţii astfel încât subsemnatei să îi fie respectat dreptul de proprietate;

- documentaţiile de urbanism nu pot fi emise decât în executarea Hotărârilor de Guvern prin care s-a decis, la nivel politic, realizarea acestor două Proiecte, respectiv prin H.G. nr. 937/2003, prin H.G. nr. 373/2004 şi prin H.G. nr. 592/2019, chiar daca H.G. nr. 373/2004 a fost abrogata prin H.G. nr. 592/2019, factorii de decizie cu privire la locul amplasării celor doua proiecte rămân intimaţii-pârâţi;

- prima instanţă a reţinut în mod nelegal că cei care sunt în măsură să restabilească legalitatea în această situaţie ar fi de fapt Ministerul Justiţiei şi Primăria Municipiului Bucureşti, un asemenea raţionament încălcând principiului ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, autoritatea publică locală neputând exclude, chiar şi printr-un PUD, un teren a cărei folosinţă în economia proiectului a fost stabilită de o Hotărâre de Guvern, act normativ superior unei Hotărâri de Consiliu General care ar reglementa în detaliu suprafeţele de teren necesare executării "Proiectelor de interes public ale Municipiului Bucureşti;

- Hotărârea de Guvern nr. 592/2019 nu conduce la înlăturarea prejudiciului recurentei şi nici nu corectează situaţia de fapt şi juridică a terenului subsemnatei, aşa cum în mod nelegal cu incalcarea art. 44 din Constituţia României şi art. 555 din C. civ. privitoare la dreptul de proprietate si insasi a conţinutului prevederior H.G. nr. 592/2019 raportate la art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

- prima instanţă în mod nelegal a reţinut că Hotărârile de Guvern emise din 2003 şi până în prezent (H.G. nr. 973/2003, H.G. nr. 373/2004, H.G. nr. 592/2019) nu ar trebui să afecteze în vreun fel situaţia juridică a terenului subsemnatei întrucât ele ar reprezenta doar o intenţie, un plan de principiu al statului român de realizare în viitor a unor proiecte urbanistice întrucât, după cum am arătat încă din cererea de chemare în judecată, încă din 2007 terenul subsemnatei este blocat din punct de vedere urbanistic, autorităţile publice locale refuzând in mod constant pana in prezent să emită vreun act administrativ în vederea edificării unei construcţii pe terenul din str. x;

Faţă de acestea a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea încheierii de şedinţa din 16.03.2020 şi sentinţei atacate si, pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti. Subsidiar, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de şedinţa din 16.03.2020 şi sentinţei atacate şi, în rejudecare admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi Guvernul României şi Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind în esenţă că hotărârea instanţei de fond şi încheierea recurată sunt temeinice şi legale.

La rândul său, recurenta-reclamantă a depus Note de şedinţă.

1.5 Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 5 octombrie 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 15 iunie 2022, cu citarea părţilor.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În prealabil, Înalta Curte constată că în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente şi concludente, recurenta-reclamantă reiterează sub o altă formă considerentele prezentate prin apărările formulate la instanţa fondului fără a dezvolta un raţionament juridic pentru care apreciază că sentinţa recurată este neîntemeiată, fără a aduce reale critici modului în care curtea de apel a soluţionat prezenta cauză, fiind nemulţumit de fapt de soluţia pronunţată de aceasta.

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar şi faţă de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reţine că este nefondat recursul de faţă, astfel că urmează a fi respins în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed:

Examinând sentinţa/Încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate de recurentă şi a dispoziţiilor invocate art. 488 alin. (1) pct. 5,6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Cum Încheierea instantei de fond a fost criticată de reclamantă din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că se poate cere casarea hotărârii când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În ceea ce priveşte criticile reclamantei sub aspectul incidenţei art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acestea vizează nelegala introducere în cauză a Ministerul Justitiei si Primaria Municipiului Bucuresti, susţinându-se încălcarea prevederilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând raţionamentul juridic exprimat în considerentele hotărârii/Incheirii atacate, Înalta Curte constată că instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu cele ale art. 78 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că a respectat formele de procedură pe care trebuia să le îndeplinească pentru a putea analiza admisibilitatea acţiunii în contencios administrativ din perspectiva celor două texte legale menţionate mai sus.

Curtea reţine că potrivit art. 161 din L 554 din 2004, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, instanţa de contencios administrativ va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altei persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului şi instanţa apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, aceasta se va respinge fără a se pronunţa în fond.

Totodată, potrivit art. 78 alin. (2) C. proc. civ., în materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane.

Se constată astfel că atât norma specială, cuprinsă în art. 161 din L 554 din 2004, cât şi norma generală, conţinută de art. 78 alin. (2) C. proc. civ. reglementează aceeaşi condiţie esenţială pentru introducerea în cauză a altor persoane, respectiv ca raportul juridic dedus judecăţii să o impună, respectiv litigiul să nu poată fi soluţionat pe fond în absenţa respectivei persoane, care nu figurează printre părţile iniţiale, condiţie neîndeplinită în prezenta cauză, în care instanţa a fost învestită aşa cum reiese din introducerea cererii de chemare in judecata, astfel cum a fost modificata, cu invocarea nepunerii în executare de către pârâtul Ministerul Dezvoltarii Regionale, Administratiei Publice si Fondurilor Europene (actualmente Ministerul Lucrarilor Publice, Dezvoltarii si Administratiei) a angajamentelor luate prin adresa nr. x/2015, neemiterea unui răspuns la cererea nr. x/20.06.2017 adresata paratului MDRAPFE şi neemiterea unui răspuns la cererea nr. x/20.06.2017 adresata paratului Guvernul Romaniei .

Altfel spus, cum raporturile de drept administrativ născute din emiterea adresei nr. x/2015, respectiv din formularea cererilor nr. x/20.06.2017 si nr. y/20.06.2017, s-au legat numai intre reclamanta şi pârâţii initiali, încât raportul juridic de drept procesual este legat de intre aceleasi părţi.

Constatând că raportul juridic dedus judecăţii nu impunea introducerea în proces al Ministerul Justitiei si al Primariei Municipiului Bucuresti, fiind terti faţă de aceste raporturi juridice, în mod corect instanţa fondului a reţinut că nu exista premise suficiente pentru ca instanta sa initieze procedura prevăzuta de art. 78 alin. (2) C. proc. civ. în vederea unei eventuale introduceri fortate în cauza a unor terte persoane.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condiţiile legii.

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că sunt nefondate criticile reclamantei legate de incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. invocat atât de reclamanţă, ce vizează ipoteza în care hotărârea "nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", Înalta Curte reţine că, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., "în considerentele hotărârii, instanţa trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, respectiv atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor", ceea ce se verifică în cauză.

Criticile referitoare la nemotivarea/cotrarietatea sentinţei, susceptibile de încadrare în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sunt neîntemeiate.

În esenţă, prin această critica, recurenta-reclamantă a reproşat instanţei faptul că aceasta nu a analizat neconcordanţa între reglementările "generice" şi executarea Proiectului, neconcordanţă dovedita prin Adresa nr. x/02.04.2015 emisa de către Ministerul Dezvoltării Regionale si Administraţiei Publice, ceea ce echivalează cu o motivare insuficientă şi superficială.

Motivul de recurs este nefondat în condiţiile în care instanţa de fond şi-a prezentat argumentele pentru care a considerat că H.G. nr. 592/2019 nu da nastere/nu modifica o situatie juridica, ci doar exprima in termeni foarte generali o intentie, o dorinta, un plan de principiu al statului roman, de realizare in viitor a unor proiecte urbanistice, iar aceasta intentie nu ar trebui sa constituie efectiv o sarcina care sa greveze in prezent din punct de vedere juridic terenul reclamantei, astfel că nu se poate reţine absenţa unei motivări care să menţină soluţia pronunţată.

Faptul că judecătorul interpretează elementele bazei factuale într-o altă manieră decât cea agreată de parte, relevanţa acestora nu echivalează cu o nemotivare, în sensul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Mai mult, judecătorul nu trebuie să răspundă fiecărui argument în mod separat, fiecărei nuanţe date de părţi textelor pe care acestea şi-au întemeiat cererile.

În prezenta cauză, instanţa de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raţionamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinţei, astfel că nu se poate susţine, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, contradictorie, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului.

Hotărârea judecătorească recurată explică în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a respins acţiunea.

Aşadar, în mod incontestabil, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a realizat o justă expunere argumentelor care au condus la respingerea acţiunii, astfel că nu poate fi primită critica recurentei în sensul că hotărârea din fond nu răspunde exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. astfel că, vor fi înlăturate ca nefondate criticile întemeiate pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Cu privire la criticile de nelegalitate întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 proc. civ., acestea nu sunt fondate.

În primul rând Înalta Curte va avea ca premisă situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, asupra căreia, în actuala structură a dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., instanţa de recurs nu poate reveni.

Din această perspectivă criticile vizând interpretarea probelor, care tind la schimbarea situaţiei de fapt reţinute de Curtea de Apel, nu pot fi primite în recurs.

Raportând cele expuse la litigiul pendinte, la considerentele reţinute de instanţa fondului, prin cererea nr. x/20.06.2017, reclamanta a solicitat pârâtului Guvernul Romaniei emiterea unei hotărâri de guvern, prin care să modifice/completeze H.G. nr. 937/2003 si H.G. nr. 373/2004, în sensul stabilirii în concret a terenului afectat de proiectul Esplanada şi al delimitarii de terenul reclamantei, insă acesta nu aprinit un raspuns favorabil .

Este de necontestatat că, pe parcursul judecatii, H.G. nr. 373/2004 a fost abrogată prin H.G. nr. 592/2019, prin aceasta ultima hotărâre fiind modificată atât destinatia amplasamentului, cât autoritatile insarcinate cu realizarea proiectelor, în sesnul că amplasamentul va fi impartit în doua, urmand a fi destinat realizarii obiectivului "Cartierul pentru Justitie" (partea dinspre Biblioteca Nationala) si obiectivului "Proiecte de interes public ale municipiului Bucuresti" (partea dinspre strada x, unde se afla si terenul reclamantei).

Tot astfel, din anexa hotărârii reiese că din suprafaţa totală a terenului aproximativ 2.000 mp (1,8%) au fost retrocedaţi prin hotărâri judecătoreşti definitive, iar aproximativ 34.000 mp (31%) sunt revendicaţi, conform situaţiei juridice a terenurilor din evidenţa Primăriei Sectorului 3 Bucureşti.

În acelaşi timp însă, este de avut în vedere că, prin exprimarea publică a acestei intentii şi prin autoangajarea pentru realizarea ei, Guvernul Romaniei creează o stare de incertitudine asupra viitorului terenului reclamantei, potrivit celor afirmate de reclamantă dar,acestă atitudine ţine de moralitatea demersului (si, posibil, si de legalitatea acestuia, aspect care depaseste cadrul procesual fixat de reclamanta) si nefiind de natura sa creeze obligatii de reglementare viitoare in sarcina Guvernului (cum ar fi obligatia de a indica exact suprafata terenului ce va fi afectat de noile proiecte).

Se impune, aşadar, constatarea, astfel cum se găseşte reflectată în actele normative menţioante anterior, că instanţa de fond a apreciat, în mod corect, că niciunul dintre pârâţi, respectiv Ministerul Lucrarilor Publice, Dezvoltarii si Administratiei (succesor al Ministerului Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice) şi Guvernul României nu mai au atributii în procedura de implementare a celor doua proiecte, documentatiile PUD necesare identificarii terenurilor necesare si, implicit, a terenurilor libere, urmand a fi initiate de catre cele doua autoritati responsabile cu implementarea, respectiv Ministerul Justitiei si Primaria Municipiului Bucuresti.

Totodată, este de menţionat că starea de incertitudine cu privire la afectarea terenului reclamantei de cele proiecte se pastreză, în contextul în care nu exista încă aprobate documentatiile de urbanism PUD care sa prevadă exact care sunt suprafetele de teren ce vor fi utilizate şi care vor fi lasate libere.

De altfel, dată fiind abrogarea H.G. nr. 373/2004, obligarea intimatului-pârât Guvernul României la emiterea unei hotărâri prin care să modifice/completeze H.G. nr. 373/2004 nu mai poate fi realizată, modificarea/completarea putând viza numai acte administrative în vigoare (implicit, nici obligaţia Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei de a realiza operaţiunile administrative de delimitare a terenurilor şi de iniţiere a unui proiect de hotărâre de guvern pentru modificarea/completarea H.G. nr. 373/2004).

În alte cuvinte, aşa cum bine a punctat instanţa fondului în privinţa contestării H.G. nr. 592/2019, valorificarea unor potenţiale drepturi derivate din aplicarea acestui act normativ nu poate fi realizată în cadrul procesual fixat de reclamanta, iar prevederile acestuia nu pot fi atacate incidental nici pe calea recursului, potrivit legii contenciosului administrativ.

Ţinând seama de toate cele arătate şi având ca fundament constatarea că instanţa de fond a făcut o interpretare şi aplicare corectă a legii, în temeiul prevederilor art. 496 coroborate cu cele ale art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se va dispune respingerea recursului declarat de reclamantă.

III. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de toate considerentele de fapt şi de drept arătate în cele ce preced, în temeiul art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. - prin mandatar B. împotriva sentinţei nr. 146 din 03.06.2020 şi încheierii din 16.03.2020 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 iunie 2022.