Legality of financial supervision sanctions for defective proxy forms and failure to publish shareholder identities under Capital Market Law

Şedinţa publică din data de 21 iunie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub numărul x/2014, reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecată pe pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară şi a solicitat să se dispună: anularea deciziilor nr. 455, 456 şi 457 din 30 mai 2014 (prin care reclamanţii au fost sancţionaţi cu amendă în temeiul Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital) emise de pârâtă, ca fiind nelegale şi netemeinice; obligarea pârâtei, în solidar cu persoanele vinovate de formularea propunerilor şi de luarea deciziilor de sancţionare a căror anulare se solicită, la plata către fiecare dintre reclamanţi a unor despăgubiri de câte 100.000 euro, pentru acoperirea daunelor morale pricinuite; suspendarea, în temeiul prevederilor art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, a tuturor efectelor deciziilor atacate până la soluţionarea definitivă a cauzei; introducerea în cauză a funcţionarului/funcţionarilor din cadrul ASF care a/au propus emiterea deciziilor de sancţionare atacate, persoane a căror identitate nu le este cunoscută, dar solicită să fie identificate de conducerea pârâtei; cu cheltuieli de judecată. Ulterior, la capătul de cerere vizând introducerea în cauză a funcţionarului/funcţionarilor din cadrul ASF care a/au propus emiterea deciziilor de sancţionare atacate .

Ulterior, reclamanţii au depus o completare şi modificare a acţiunii prin care au învederat că înţeleg să solicite şi anularea deciziilor ASF nr. 917, 918, 919 din 31 iulie 2014, prin care au fost respinse cererile lor prealabile şi au fost menţinute deciziile nr. 455, 456 şi 457 din 30 mai 2014.

Înaintea primului termen de judecată, petentul D. a depus cerere de intervenţie accesorie ("în interes alăturat") - f.274-279 vol. 1 dosar, prin care a solicitat admiterea acestei cereri şi respingerea contestaţiei formulate de reclamanţi.

Reclamanţii au formulat răspuns la întâmpinare şi întâmpinare la cererea de intervenţie accesorie, prin care s-au reluat, în esenţă susţinerile din cererea de chemare în judecată.

Totodată prin acelaşi înscris, reclamanţii au invocat excepţia de nelegalitate a deciziei nr. 1040/19.11.2014 a Preşedintelui ASF, susţinând, în motivarea acestei excepţii, că delegarea prin această decizie a domnului E. de a exercita, în numele ASF atribuţiile şi prerogativele acestei instituţii este nelegal făcută, având în vedere că o astfel de competenţă, de delegare, se află în atribuţiile Consiliului ASF şi nu a preşedintelui ASF.

1.2. Hotărârile/Incheierile pronunţate de Curtea de Apel Braşov

Prin sentinţa nr. 157/F/28.10.2014, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară prin întâmpinare şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, iar urmare a declinării competenţei şi de către această din urmă instanţă, conflictul de competenţă ivit a fost soluţionat de către Înalta Curte de Casaţie şi justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin stabilirea competenţei în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, dosarul primind numărul unic 435/64/2014*.

Prin încheierea din 4 martie 2016, Curtea de Apel Braşov, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul d e procedură civilă, a admis cererea de suspendare formulată de A., C. şi F. şi, pe cale de consecinţă a suspendat judecata procesului până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2014

Societatea de Investiţii Financiare "Transilvania" S.A. a depus cerere de intervenţie principală, prin care a solicitat admiterea în principiu a acestei cereri.

La data de 10 septembrie 2015, prin încheiere, instanţa a dispus conexarea şi judecarea împreună a celor două cereri de chemare în judecată, din dosarele nr. x/2014 şi nr. y/2015

După conexare, în noul dosar format, Societatea de Investiţii Financiare "Transilvania" S.A. a depus cerere de intervenţie principală .

Prin încheierea din data de 21 septembrie 2015, Curtea de Apel, a admis, în principiu, cererea de intervenţie accesorie în sprijinul pârâtei Autoritatea de Supraveghere Financiară, formulată de D.; a respins, ca inadmisibile, cererile de intervenţie principală formulate de Societatea de Investiţii Financiare "TRANSILVANIA" S.A. Braşov în dosarele conexe nr. x/2014 şi nr. y/2015; a admis, în principiu, cererile de intervenţie accesorie în sprijinul reclamanţilor, formulate de Societatea de Investiţii Financiare "TRANSILVANIA" S.A. Braşov în dosarele conexe nr. x/2014 şi nr. y/2015

Urmare a decesului, în cursul procesului, al reclamantului B., au fost introduşi în cauză, în calitate de moştenitori ai acestuia, reclamanţii G. şi H..

Prin încheierea de şedinţă din data de 16 decembrie 2019, Curtea a admis cererea formulată de reclamanţii A., C., G., H. şi de intervenienta Societatea de Investiţii Financiare "Transilvania" S.A. Braşov şi, în consecinţă, a dispus sesizarea Curţii Constituţionalae cu privire la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital (raportat la prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţia României) şi a dispoziţiilor art. 274 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital rap. la art. 213 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară (raportat la dispoziţiile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (2), art. 23 alin. (1) şi art. 53 din Constituţia României, coroborate cu cele ale art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului), excepţie ridicată de reclamanţii A., C., G., H. şi de intervenienta Societatea de Investiţii Financiare "Transilvania" S.A. Braşov.

De asemenea, curtea a luat act de renunţarea reclamanţilor A., C., G., H. şi a intervenientei Societatea de Investiţii Financiare "Transilvania" S.A. Braşov la cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Prin sentinţa nr. 2/F din 06.02.2020, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 1040/19.11.2019 a Preşedintelui Autorităţii de Supraveghere Financiară.

A respins, ca nefondată, acţiunea conexă din dosar nr. x/2014, formulată, completată şi modificată de reclamanţii A., C. şi, în calitate de moştenitori ai reclamantului defunct B., de reclamanţii G., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.

A respins, ca nefondată, acţiunea conexă din dosar nr. x/2015, formulată de reclamanţii A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară şi a respins cererile de intervenţie accesorie în interesul reclamanţilor formulate de intervenienta Societatea de Investiţii Financiare "Transilvania" S.A Braşov,

Totodată, a admis cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtei, formulată de intervenientul D. şi a obligat reclamanţii A., C., G. şi H. la plata, în solidar, către pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară a sumei de 949 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs reclamanţii C. şi A. în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

În recursul lor, întemeiat în drept pe prevederile pct. 6 şi pct. 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., recurenţii-reclamanţi, în esenţă, au criticat sentinţa atacată, sub următoarele aspecte:

- hotărârea este nelegala, nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, reclamanţii făcând trimitere la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora, in considerentele hotărârii, judecătorul trebuie sa arate motivele de fapt si de drept pe care se întemeiază soluţia, aratandu-se atât motivele pentru care s-au admis cat si motivele pentru care s-au respins cererile pârtilor;

-în ceea ce priveşte nemotivarea soluţiei de respingere a excepţiei de nelegalitate invocate de recurenţii - reclamanţi impotriva Deciziei A.S.F. nr. 1040/19.11.2013, instanţa de control judiciar urmează a constata faptul ca printr-un unic paragraf, prima instanţa respinge solicitările recurenţilor - reclamanţi, sens în care apreciază ca soluţia de respingere a excepţiei de nelegalitate, din perspectiva procesuala de fapt nemotivata;

- instanţa de fond nu a analizat motivele de nelegalitate a Deciziilor contestate în raport de anularea definitiva de către înalta Curte de Casaţie si Justiţie a Deciziei C.N.V.M. nr. 381/20.04.2011 si a Deciziei A.S.F. nr. 974/06.08.2014 in cadrul Dosarelor nr. x/2014 si y/2014, acte administrative în temeiul cărora au fost emise Deciziile din 20.11.2014, dosare până la a căror soluţionare chiar Curtea de Apel Braşov a dispus suspendarea prezentei cauze, fiind astfel constatata strânsa legătura dintre obiectele acestor dosare, fiind lesne de înteles ca hotărârea recurata nu poate fi considerata motivata.

- împrejurarea ca, atât încheierea de conexare cât si cea de suspendare, au caracter interlocutoriu, instanţa nemaiputand reveni asupra lor. Or, din conţinutul considerentelor sentinţei recurate, nu rezulta, în nici un mod, de ce instanţa de fond s-a "răzgândit" cu privire la legătura strânsa între cele doua dosare.

- reiterază ca prin intermediul Deciziei nr. 974/06.08.2014, emisă de Autoritate în baza Deciziei C.N.V.M. nr. 381/20.04.2011, A.S.F. a instituit in sarcina S.I.F. Transilvania obligaţia de a publica lista celor 63 de acţionari care au propus completarea ordinii de zi a şedinţei AG.A. din 11.08.2014 cu punctul referitor la revocarea d-lui D. din calitatea de membru al Consiliului de Supraveghere al S.I.F. Transilvania;

- în contextul celor prezentate, instanţa de control judiciar urmează a constata faptul ca presupusele motive aduse în susţinerea măsurilor de sancţionare dispuse prin Deciziile A.S.F. nr. 1762 si 1763 din 20.11 2014 si-au primit confirmarea definitiva în aprecierile Inaltei Curţi, la soluţionarea pe fond a aspectelor identice de nelegalitate ce au privit Decizia C.N.V.M. nr. 381/20.04.2011 şi Decizia A.S.F. nr. 974/06.08.2014, argumente extrem de importante in economia prezentului litigiu, dar a căror respingere/neanalizare nu a fost motivata de Curtea de Apel Braşov in cuprinsul Hotărârii Atacate.

- din cuprinsul considerentelor sentinţei civile, potrivit cărora, deşi Decizia A.S.F. nr. 974/06.08.2014 a fost anulata în mod definitiv de către înalta Curte de Casaţie si Justiţie, Curtea de Apel Braşov retine faptul ca aceasta se impunea reclamanţilor cu forţa unui act administrativ in vigoare, beneficiind de prezumţia de legalitate, care astfel trebuia adus la îndeplinire;

- interpretarea si aplicarea greşita de către instanţa de judecata a dispoziţiilor art. 15 din Regulamentul A.S.F. nr. 6/2009 si ale art. 153 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 14/2004 în raport art. 210 din Legea nr. 297/2004 în legătura cu procurile utilitate în cadrul şedinţelor A.G.O.A. organizate in 28.04.2014 şi în 11.08.2014, pentru alegerea membrilor Consiliului de Supraveghere al S.I.F. Transilvania;

- directoratul S.I.F. Transilvania avea convingerea ferma, intărită de actele administrative emise de A.S.F. si hotărârile judecătoreşti care au validat procesul electoral organizat de S.I.F. Transilvania, ca formularistica utilizată în cadrul adunărilor generale este legala, la adăpost de orice critica, astfel că nu se poate retine în sarcina persoanelor sancţionate prin deciziile contestate o intenţie de a încălca drepturile acţionarilor, cum în mod greşit a reţinut prima instanţa, membrii Directoratului fiind de buna-credinta, în utilzarea acelor formulare fmodclel de procuri.

-aşadar, în urma analizării probatoriului aflat la dosarul de fond al cauzei, instanţa de control judiciar urmează a constata faptul ca recurenţii, cu ocazia organizării adunărilor generale ale acţionarilor, în cadrul cărora au propus acţionarilor respectivele formulare de procura speciala, au avut convingerea ferma cu privire la legalitatea acestora. Aceasta convingere a fost intarita de actele emise de AS.F., privind legalitatea acestora, si de către instanţele de judecata care au validat hotărârile A.G.O.A in cadrul cărora aceste inscrisuri au fost utilizate anterior

- contrar celor reţinute de Curtea de Apel Braşov, instanţa suprema este rugata sa constate faptul ca funcţia fundamentala pe care trebuie sa exercite ASF este una specifica puterii executive, de organizare, asigurare si executare in concret a legilor şi a actelor normative cu o forţă normativă superioară propriilor reglementări;

-contrar considerentelor instanţei de fond, împrejurarea ca membrii directoratului au propus acţionarilor care nu pot sau care nu doresc sa participe personal la A.G.A., utilizarea unor formulare de procuri si de buletine de vot prin corespondenta, prin care secretul votului este asigurat, cu excepţia situaţiilor in care cei îndreptăţiţi renunţa la acel secret, nu are si nici nu poate avea semnificaţia unui abuz, a unei fraudări a intereselor acţionarilor ori a unui comportament neloial fata de aceştia;

- având în vedere că masurile dispuse de recurenţii - reclamanţi si propunerile de formulare pe care le-a utilizat de ani de zile, nu constituie elemente ale laturii obiective ale contravenţiilor incriminate de art. 273 din Legea nr. 297/2004, faptele imputate nu pot fi considerate contravenţii, fiind nelegala concluzia instanţei de judecata in sensul ca "in mod corect s-a reţinut, de către parata, prin actele administrative contestate, săvârşirea de către reclamanţi a contravenţiei prevăzute de art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 3 din Legea nr. 297/2004";

-interpretarea si aplicarea greşita de către Curtea de Apel Braşov a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) lit. b) din Regulamentul A.S.F. nr. 1/2014, privind necesitatea efectuării unei anchete prealabile în cadrul procedurii administrative de constatare si sancţionare a contravenţiilor ca modalitate de acordare a dreptului la apărare,

- fata de considerentele instanţei de fond, în primul rând, este de subliniat faptul că deşi au fost sancţionate persoane fizice si nu societatea S.I.F. Transilvania, toata corespondenta retiuta de instanţa s-a purtat între cele doua categorii de persoane juridice (S.I.F. si A.S.F.);

-mai mult decât atât, instanţa de control judiciar sa constate faptul ca sub aspectul procedurilor legale de constatare şi aplicare a sancţiunilor contravenţionale reglementate de Legea nr. 297/2004, aceasta lege, deşi prevede, in mod generic, în art. 278 alin. (1) ca deroga de la prevederile O.G, nr. 2/2001, fără nicio alta precizare cu privire la care din problemele concrete de procedura contravenţionala deroga, conţine doar câteva derogări exprese dar care sunt fara relevanta in situaţiile care fac obiectul prezentului dosar (a se vedea art. 273 alin. (1) lit. c) si alin. (3), art. 2732, alin. (1) lit. c), alin. (4) si (5), alin. (2) al art. 278);

- deciziile contestate in prezentul dosar sunt nule absolut întrucât nu au la baza procesele-verbale impuse de prevederile art. 15, art. 16 si art. 21 din O.G. nr. 2/2001;

- interpretarea si aplicarea greşita a dispoziţiilor art. 224 alin. (6) si alin. (7) din Legea nr. 297/2004 in legătura cu presupusa obligaţie de publicare a "listei celor 63 de acţionari" care au solicitat completarea ordinii de zi a şedinţei din 11.08.2014 cu un punct referitor la revocarea d-lui D.

In ceea ce priveşte presupusa contravenţie constatata de intimata de nerespectare a obligaţiei de aducere la indeplinire a Deciziei ASF nr. 974/06.08.2014, prin care s-a instituit in sarcina Directoratului SIF Transilvania obligaţia de a aduce la cunoştinţa publicului identitatea celor 63 de acţionari care au solicitat completarea ordinii de zi a şedinţei din 11.08.2014 cu un punct referitor la revocarea d-lui D., Curtea de Apel Braşov, in mod netemeinic si nelegal, in ciuda anularii Deciziei nr. 974/2014 a reţinut ca "Decizia nr. 974 a ASF se impunea reclamanţilor cu forţa unui act administrativ in vigoare, beneficiind de prezumţia de legalitate, care astfel trebuia adus la indeplinire. Prin urmare, in mod corect parata a constatat ca are natura contravenţionala conduita reclamanţilor de a nu respecta susmenţionata decizie. Mai mult, Curtea retine ca dispoziţia ASF a fost clara, in sensul stabilirii in sarcina Comitetului director a obligaţiei de a publica datele despre cei trei acţionari şi nu doar de a comunica aceste date către ASF, astfel ca efectuarea acestei din urma comunicări nu este suficienta pentru a considera indeplinita obligaţia ce li s-a impus reclamanţilor;

- ca pretinsa conduita contravenţionala de nepublicare a informaţiilor solicitate de A.S.F. a fost sancţionată pentru încălcarea obligaţiilor cuprinse in Decizia A.S.F. nr. 974/06.08.2014 emisa in baza Deciziei C.N.V.M. nr. 381/20.04.2011, anularea acestor doua acte administrative de către I.C.C.J. prin (i) Decizia I.C.C.J. nr. 1733/28.03.2019, pronunţata in dosarul nr. x/2014, prin care a fost anulata Decizia C.N.V.M. nr. 381/2011 si (ii) Decizia I.C.C.J. nr. 4451/03.10.2019, pronunţata in dosarul nr. x/2014, prin care a fost anulata Decizia A.S.F. nr. 974/06.08.2014, conduce la concluzia ca sancţionarea prin Deciziile din 20.11.2014 este contrara legii, însăşi conduita contravenţionala pedepsita fiind invalidata cu nelegalitatea certa a măsurilor dispuse în acest sens de către ASF;

- cu privire la incidenţa directa a constatării definitive a nelegalitatii Deciziilor nr. 381/2011 si nr. 974/2014, prima instanţa de judecata preferă tăcerea desăvârşita, comitand greşeala înpardonabila a invocării chiar a prezumţiei de legalitate a acestor decizii, chiar peste statuările exprese ale Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, care a înlaturat aceasta prezumţie.

-mai mult, in condiţiile art. 224 alin. (7) din Legea nr. 297/2004, in vigoare la data emiterii Deciziilor din 20.11.2014, A.S.F. are posibilitatea de a cere unui emitent sa publice informaţiile precizate la alin. (6) ale aceluiaşi articol, stabilind forma si perioada în care trebuie sa se realizeze acest lucru. În situaţia in care emitentul nu publica informaţiile solicitate, A.S.F. poate publica aceste informaţii cu audierea emitentului;

Faţă de acestea a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

1.4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară s-a conformat prevederilor art. 308 alin. (2) C. proc. civ. şi a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recusului ca nefondat.

Intimata-pârâtă a răspuns detaliat tuturor criticilor de nelegalitate a actelor administrative în litigiu, critici reluate în recurs, şi a arătat că soluţia este corectă.

1.5 Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 5 octombrie 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 15 iunie 2022, cu citarea părţilor.

La rândul lor, reclamanţii au formulat Răspuns la întâmpinare.

În faza procesuală a recursului a fost depusă în şedinţă publică două decizii ale Înaltei Curţi, pronunaţate în dosarele nr. x/2014 şi y/2014, susţinând incidenta în prezenta cauză şi invocate cu putere de lucru judecat.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În prealabil, Înalta Curte constată că în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente şi concludente, recurenţii-reclamanţi reiterează sub o altă formă considerentele prezentate prin apărările formulate la instanţa fondului fără a dezvolta un raţionament juridic pentru care apreciază că sentinţa recurată este neîntemeiată, fără a aduce reale critici modului în care curtea de apel a soluţionat prezenta cauză, fiind nemulţumiţi de fapt de soluţia pronunţată de aceasta.

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar şi faţă de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reţine că este nefondat recursul de faţă, astfel că urmează a fi respins în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed:

Criticile referitoare la nemotivarea sentinţei, susceptibile de încadrare în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sunt neîntemeiate.

Prin această critica, recurenţii-reclamanţi au reproşat instanţei de fond nemotivarea sentinţei pronunţate, în ciuda faptului că acest dosar a fost suspendat până la soluţionarea dosarelor nr. x/2014 şi y/2014, care au avut ca obiect anularea deciziilor A.S.F. invocate ca temei al aplicării sancţiunilor iar, Curtea de Apel Braşov nu s-a pronunţat nicicum cu privire la această apărare fundamentală invocată şi care a constituit motivul suspendării dosarului. Or, în aceste condiţii, este incident punctul 6 al art. 488, pentru nemotivarea sentinţei sub acest aspect.

De asemenea, în opinia lor, sentinţa este nemotivată şi din punctul de vedere al excepţiei de nelegalitate invocate împotriva Deciziei nr. 1040/2013 a A.S.F., ce are incidenţă cu privire la recursul formulat, ceea ce echivalează cu o motivare insuficientă şi superficială.

Motivul de recurs este nefondat în condiţiile în care ceea ce critică recurenţii este, în fapt, menţinerea soluţiei din deciziile atacate sub aspectul că instanţa a ajuns la aceeaşi concluzie, împrejurare ce nu poate fi asimilată unei nemotivări a hotărârii.

Mai mult, judecătorul nu trebuie să răspundă fiecărui argument în mod separat, fiecărei nuanţe date de părţi textelor pe care acestea şi-au întemeiat cererile.

În condiţiile în care instanţa de fond şi-a prezentat argumentele pentru care a considerat că printre atribuţiile ASF menţionate la art. 3 alin. (1) se află şi cele de dispunere de măsuri şi aplicare de sancţiuni iar reclamanţii, în motivarea excepţiei de nelegalitate a deciziei menţionate, susţin că atribuţia ASF de constatare şi aplicare a sancţiunilor contravenţionale nu putea fi delegată altor persoane, singurul competent pentru a exercita aceste atribuţii fiind Consiliul ASF.

Instanţa fondului a reţinut în mod corect, faptul că susţinerile reclamanţilor sunt nefondate, în contextul în care, potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 297/2004 constatarea şi sancţionarea contravenţiilor care fac obiectul actelor administrative atacate în cauză se face de către CNVM, care poate delega constatarea săvârşirii contravenţiilor către agenţi împuterniciţi să exercite atribuţii privind supravegherea, investigarea şi controlul respectării dispoziţiilor legale şi ale reglementărilor aplicabile pieţei de capital.

Mai mult, art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 prevede că atribuţiile şi prerogativele CNVM au fost preluate de Autoritatea de Supraveghere Financiară. Prin urmare, şi această din urmă instituţie, în temeiul prevederilor legale mai sus evocate, poate să delege constatarea săvârşirii contravenţiilor către agenţi împuterniciţi, astfel cum s-a procedat, de altfel, prin chiar Decizia nr. 1040/19.11.2014, care este astfel pe deplin întemeiată legal.

Nu în ultimul rând, este de menţionat că nu se poate reţine absenţa unei motivări care să menţină soluţia pronunţată. Faptul că judecătorul interpretează elementele bazei factuale într-o altă manieră decât cea agreată de parte, relevanţa acestora nu echivalează cu o nemotivare, în sensul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În prezenta cauză, instanţa de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raţionamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinţei, astfel că nu se poate susţine, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, contradictorie, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului.

Hotărârea judecătorească recurată explică în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a respins acţiunea.

Aşadar, în mod incontestabil, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a realizat o justă expunere argumentelor care au condus la respingerea acţiunii, astfel că nu poate fi primită critica recurentului în sensul că hotărârea din fond nu răspunde exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. astfel că, vor fi înlăturate ca nefondate criticile întemeiate pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În fine, Înalta Curte constată că la o simplă analiză a sentinţei recurate se observă că instanţa de fond a respins motivat şi întemeiat, raportat la obiectul cauzei, acţiunea conexată a acestora şi excepţiile invocate pe parcursul procesului.

Cu privire la criticile de nelegalitate întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 proc. civ., acestea nu sunt fondate.

În primul rând Înalta Curte va avea ca premisă situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, asupra căreia, în actuala structură a dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., instanţa de recurs nu poate reveni.

Din această perspectivă criticile vizând interpretarea probelor, care tind la schimbarea situaţiei de fapt reţinute de Curtea de Apel, nu pot fi primite în recurs.

Or, Înalta Curte constată că prin recursul declarat, reclamanţii repun în discuţie chestiunile de fapt şi de drept analizate şi dezlegate de prima instanţă, situaţie faţă de care se reţine că problemele ce se impun a fi soluţionate şi de către instanţa de control judiciar vizează deopotrivă, conţinutul probatoriului care a fost administrat, raportat la prevederile incidente in cauză.

Este de necontestat că, reclamanţii au supus controlului instanţei de contencios administrativ, anularea deciziilor nr. 455, 456 şi 457 din 30 mai 2014 (prin care reclamanţii au fost sancţionaţi cu amendă în temeiul Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital) şi a deciziilor 917, 918, 919 din 31 iulie 2014 (prin care au fost respinse cererile prealabile ale reclamanţilor şi au fost menţinute deciziile nr. 455, 456 şi 457 din 30 mai 2014), toate emise de pârâtă, ca fiind nelegale şi netemeinice, precum şi cererea reclamanţilor de obligare a pârâtei la plata către fiecare dintre reclamanţi a unor despăgubiri de câte 100.000 euro, pentru acoperirea daunelor morale pricinuite.

De asemenea, prin Deciziile nr. 455/30.05.2014, nr. 456/30.95.2014 şi nr. 457/30.05.2014, pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară a decis sancţionarea reclamanţilor A., B. şi C. cu amenzi în cuantum de câte 10.000 RON fiecare, întrucât prin modul de întocmire a formularelor pentru alegerea a doi membri în Consiliul de Supraveghere hotărât de către membrii Directoratului în şedinţa din data de 25.03.2014 cu nerespectarea prevederilor art. 15 alin. (1) pct. 6 din Regulamentul C.N.V.M. (A.S.F.) nr. 6/2009 privind exercitarea anumitor drepturi ale acţionarilor în cadrul adunărilor generale ale societăţilor comerciale, cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 153 alin. (2) pct. 5 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 15/2004 privind autorizarea şi funcţionarea societăţilor de administrare a investiţiilor, a organismelor de plasament colectiv şi a depozitarilor, cu modificările şi completările ulterioare nu a fost asigurată, în condiţiile legale şi regulamentare, posibilitatea exprimării de către acţionari a opţiunii de vot şi de reprezentare în Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor S.I.F. Transilvania S.A. din data de 28.04.2014, aspect de natură să lezeze drepturile acţionarilor societăţii şi să aducă prejudicii acestora, constituind contravenţia prevăzută de art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 3 din Legea nr. 297/2004.

Aşadar, aşa cum reiese din actele şi lucrările dosarului, ceea ce li se impută reclamanţilor este faptul că, în calitatea lor de membri ai Directoratului SIF Transilvania S.A., au aprobat un model de procură specială pentru exercitarea de către acţionari a votului secret pentru alegerea membrilor Consiliului de Supraveghere, cu încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (1) pct. 6 din Regulamentul CNVM (ASF) nr. 6/2009 şi ale art. 153 alin. (2) pct. 5 din Regulamentul CNVM nr. 15/2004, reţinându-se că astfel nu s-a asigurat, în condiţiile legale şi regulamentare, posibilitatea exprimării de către acţionari a opţiunii de vot şi de reprezentare în Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor SIF Transilvania S.A. din data de 28.04.2014, aspect de natură să lezeze drepturile acţionarilor, conferite de deţinerile de acţiuni SIF Transilvania S.A. şi să aducă prejudicii acestora.

Cu privire la respingerea excepţie de nelegalitate a Deciziei nr. 1040/19.11.2013 de către judecătorul fondului, reclamanţii au afirmat că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 274 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 297/2004, ale art. 3 alin. (1) lit. d) şi art. 212 alin. (4) din O.U.G. nr. 93/2012 şi pe cele ale art. 14 alin. (2) şi (3) din Regulamentul A.S.F. nr. 1/2014 referitor la activitatea de control a A.S.F.

Referitor la textelor normative evocate mai sus (art. 15 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 6/2009 şi art. 153 alin. (2) pct. 5 din Regulamentul CNVM nr. 15/2004), acestea sunt foarte clare în sensul că sunt indicate toate elementele pe care trebuie să le cuprindă procura dată de acţionar mandatarului în vederea exercitării votului în adunarea generală.

Rezultă fără echivoc că acţionarul, în calitate de mandant, trebuie să aibă posibilitatea de a indica expres, în cuprinsul procurii, cum să voteze la fiecare problemă supusă votului pe odinea de zi ("pentru", "împotrivă" sau "abţinere"), întrucât din procura specială trebuie să rezulte cu certitudine că reprezentantul care votează într-un anumit fel este purtătorul voinţei juridice a acţionarului reprezentat.

Cum bine a punctat instanţa fondului, impunerea de către Comitetul Director compus din cei trei reclamanţi, a unui formular de procură care nu dă această posibilitate acţionarilor le lezează acestora dreptul de a-şi exercita opţiunile prim mandatar, în condiţii care să asigure efectivitatea votului lor.

Aşadar, elementele procurii speciale au fost reglementate în mod clar prin cele două regulamente evocate anterior, a căror prevederi erau în vigoare şi pe deplin aplicabile la data desfăşurării adunării generale şi care, astfel, trebuiau respectate de reclamanţi.

Nu are relevanţă în cauză, pentru considerentele anterior prezentate, faptul că anterior, la alte adunări generale ale societăţii, a fost folosit acelaşi model de procură si, nici nu se poate susţine că o faptă ilicită, comisă în mod repetat, nu poate fi sancţionată ulterior dacă nu a fost sancţionată nici în trecut.

În susţinerea acestui raţionamant judecătorul fondului a considerat că fapta reclamanţilor reprezintă contravenţia pentru care au fost sancţionaţi, astfel că actele administrative contestate (atât cele de sancţionare, cât şi cele de respingere a plângerii prealabile a reclamanţilor) sunt legale şi temeinice potrivit dispoziţiilor art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 3 din Legea nr. 297/2004.

De altfel, este de remarcat că, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 1782/03.06.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2013, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 33/10.05.2013 si a Hotărârii din 19.06.2013 emise de emise de A.S.F.. (decizie depusă la dosarul cauzei).

Sub acest aspect, în cauza nr. 508/64/2014, în raport de care cauza de faţă a fost suspendată, prin sentinţa civilă nr. 149/2016, Curtea de Apel Braşov a respins excepţia de nelegalitate a Decizie de delegare nr. 925/2014, soluţie care a fost menţinută în recurs de către Înalta Curte, prin decizia civilă nr. 4451/2019. Decizia nr. 925/2014 a fost decizia de delegare ulterioară Deciziei nr. 1040/2013.

Critica potrivit căreia instanţa de fond în mod greşit a interpretat şi aplicat art. 2 alin. (2) lit. b) din Regulamentul A.S.F. nr. 1/2014, privind necesitatea efectuării unei anchete prealabile în cadrul procedurii administrative de constatare şi sancţionare a contravenţiilor ca modalitate de acordare a dreptului la apărare, nu poate fi primită.

Nerespectarea acestei proceduri nu atrage nulitatea actului, pe o parte, în condiţiile în care reclamanţii oricum nu au dovedit existenţa unei vătămări a drepturilor lor prin lipsa anchetei, care poate fi sancţionată cel mult prin nulitate relativă, condiţionată de dovedirea unei vătămări.

Pe de altă parte, raţionamentul juridic prezentat de recurenţi nu va fi validat de instanţa de control judiciar, întrucât acesta ignoră, potrivit actelor de la dosar, faptul că a existat o corespondenţă între pârâtă şi SIF Transilvania S.A. asupra aspectelor ulterior reţinute în deciziile de sancţionare, context în care criticile aduse deciziilor nr. 455, 456 şi 457 din 30 mai 2014 (prin care reclamanţii au fost sancţionaţi cu amendă în temeiul Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital) şi a deciziilor 917, 918, 919 din 31 iulie 2014 (prin care au fost respinse cererile prealabile ale reclamanţilor şi au fost menţinute deciziile nr. 455, 456 şi 457 din 30 mai 2014), sunt neîntemeiate.

Nu în ultimul rând, prin corespondenţa purtată, SIF Transilvania S.A. a fost înştiinţată cu privire la existenţa unor sesizări din partea acţionarilor şi i-au fost aduse la cunoştinţă argumentele invocate de aceştia, putând să formuleze obiecţiunile necesare şi să prezinte poziţia sa faţă de cele afirmate în sesizări, astfel că susţinerea recurenţilor privind lezarea dreptului la apărare nu pot fi reţinute.

În ceea ce priveşte invocarea de către recurenţi a încălcării prevederilor art. 41 alin. (2) lit. a) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, mai exact a dreptului de a fi ascultat al persoanei sancţionate, apreciem că nu trebuie pierdut din vedere faptul că art. 41 se refera, la alin. (1). doar la instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii.

De altfel, este lese de observat că recurenţii din prezenta cauză au întreprins toate căile legale oferite de legea română (recursul graţios, acţiune în anulare/suspendare) pentru anularea actelor administrative sancţionatorii, căi legale în cadrul cărora recurenţii au formulat şi pot formula în continuare toate obiecţiile şi apărările pe care le consideră necesare.

Referitor la interpretarea greşita a dispoziţiilor art. 224 alin. (6) şi alin. (7) din legea nr. 297/2004 în legătura cu presupusa obligaţie de publicare a "listei celor 63 de acţionari" care au solicitat completarea ordinii de zi a şedinţei din 11.08.2014 cu un punct referitor la revocarea d-lui D..

Pornind de la acestă realitate de fapt, directoratul S.I.F. TRANSILVANIA S.A. era asigurat, la momentul constatării faptei nr. 1 din Deciziile nr. A.S.F. nr. 1762 şi nr. 1763/20.11.2014 de către: A. (preşedinte executiv-director general), I. (Vicepreşedinte Executiv/Director general adjunct), C. (Vicepreşedinte Executiv/Director general adjunct).

Potrivit informaţiilor cuprinse în convocator, completarea ordinii de zi cu punctul 1 a fost solicitată de acţionari - persoane fizice, respectiv D., J. şi K., acţionari care au solicitat convocarea Adunărilor Generale Ordinară şi Extraordinară ale Acţionarilor pentru data de 11/12.08.2014, acţionari ce deţin împreună 5,02% din capitalul social.

Totodată, se reţine din raportul curent precizat "Completarea ordinii de zi cu punctul 2 prevăzut mai sus a fost solicitată de un grup de 63 de acţionari, dintre care 33 acţionari persoane juridice şi 30 acţionari persoane fizice, ce deţin împreună un procent de 10,2038% din capitalul social, distribuit astfel: 6,4262% din capital social este deţinut de acţionarii persoane juridice şi 3,7776% din capitalul social este deţinut de acţionarii persoane fizice. In schimb, în ceea ce priveşte cererea de completare a ordinii de zi formulată de grupul format din 63 de acţionari care deţine 10,2038% din capitalul social, s-a constat faptul că nu sunt precizate informaţii privind identitatea acţionarilor şi deţinerile acestora.

Practic, s-a remarcat, în această situaţie, o inconsecvenţă a Directoratului societăţii care în cazul L. a făcut publică identitatea acţionarilor care au formulat cererea de completare a ordinii de zi, iar în cazul grupului de 63 de acţionari nu a procedat similar (chiar dacă aceştia deţin individual sub 5% din capitalul social).

Din această perspectivă, pârâta, în calitate de autoritate de reglementare şi supraveghere, a dispus în sarcina Comitetului director din care făceau parte reclamanţii, prin Decizia nr. 974/06.08.2014, obligaţia de a aduce la cunoştinţă publică identitatea celor 63 de acţionari.

Prin urmare, nu poate fi ignorată dispoziţia ASF care a fost clară, în sensul stabilirii în sarcina Comitetului director a obligaţiei de a publica datele despre cei trei acţionari şi nu doar de a comunica aceste date către ASF, astfel că efectuarea acestei din urmă comunicări nu este suficientă pentru a considera îndeplinită obligaţia ce li s-a impus reclamanţilor.

În speţă, aşa cum s-a menţionat anterior, grupul format din 63 de acţionari a formulat cerere de completarea a ordinii de zi, în condiţiile reglementate de prevederile art. 1171 din Legea nr. 31/1990 si art. 7 alin. (4) lit. a) din Regulamentul 6/2009, s-a apreciat că sunt produse aceleaşi efecte în ceea ce priveşte societatea si piaţa reglementată ca şi atunci când această cerere este formulată de un acţionar care deţine individual cel puţin 5% din capitalul social. În consecinţă, numele şi deţinerile acestor acţionari trebuie să aibă acelaşi regim de dezvăluire către public, respectiv trebuie să fie aduse la cunoştinţa acţionarilor şi a potenţialilor investitori.

Aşa cum bine a punctat instanţa fondului, reclamanţii nu contestă faptul că nu au dat publicităţii identitatea şi deţinerea din capitalul social a celor 63 de acţionari care au solicitat completarea ordinii de zi, însă susţin că prin aducerea la cunoştinţa publicului a identităţii şi deţinerilor individuale ale acţionarilor, s-ar fi ajuns la deconspirarea a înseşi intenţiei de vot a respectivilor acţionari, deoarece este lipsit de echivoc faptul că acţionarii care au propus pe ordinea de zi un anumit punct, vor vota pentru aprobarea lui în cadrul adunării generale.

Mai este de menţionat că S.I.F. Transilvania S.A. este un organism de plasament colectiv în valori mobiliare şi, totodată, o societate ale cărei valori mobiliare, se supune dispoziţiilor speciale statuate prin Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, prin O.U.G. nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare şi societăţile de administrare a investiţiilor, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi prin reglementările emise în aplicarea acestora, precum şi prevederilor generale ale Legii nr. 31/1990 R - Legea societăţilor.

Ca atare, aceasta este ţinută să respecte prevederile referitoare la transparenţă, precum şi reglementările specifice pieţei de capital referitoare la desfăşurarea adunărilor generale ale acţionarilor prevăzute de Regulamentul nr. 6/2009.

Existenţa acestei contravenţii presupune ca faptele subiecţilor activi (acţionari, administratori sau angajaţi ai societăţii) să fie neloiale sau frauduloase, adică să fie contrare atribuţiilor şi obligaţiilor ce le revin potrivit legii (lato sensu) şi documentelor constitutive ale societăţii sau să fie săvârşite cu rea-credinţă, în detrimentul intereselor licite ale deţinătorilor de valori mobiliare sau alte instrumente financiare emise de societate.

În speţă, fapta concretă reţinută în sarcina recurenţilor a constat în neasigurarea, în condiţiile legale şi regulamentare, a posibilităţii exprimării de către acţionari a opţiunii de vot în A.G.O.A. S.I.F. Transilvania S.A. din data de 11.08.2014, prin modul de întocmire a formularelor de procură care presupuneau vot secret.

Astfel, legiuitorul a înţeles să interzică în mod expres acea conduită a acţionarului, administratorului sau a angajatului societăţii care are ca obiect sau ca efect lezarea drepturilor privind valorile mobiliare şi a altor instrumente financiare deţinute, precum şi prejudicierea deţinătorilor acestora, identificând inclusiv modalitatea în care această conduită apare ca fiind abuzivă şi care are drept rezultat afectarea drepturilor ce decurg din deţinerea de acţiuni şi prejudicierea deţinătorilor acestora, respectiv prin recurgerea la fapte neloiale sau frauduloase.

Din perspectiva încadrării faptelor prezentate ca fiind neloiale sau frauduloase, din analiza dispoziţiilor Regulamentului 6/2009 " reiese faptul că acţionarii trebuie să utilizeze formularele de procură specială întocmite şi puse la dispoziţie de societate.

Ca atare, în mod corect pârâta a constatat că are natură contravenţională conduita reclamanţilor de a nu respecta Decizia nr. 974/06.08.2014, obligaţia de a aduce la cunoştinţă publică identitatea celor 63 de acţionari.

Dispoziţia ASF a fost clară, în sensul stabilirii în sarcina Comitetului director a obligaţiei de a publica datele despre cei trei acţionari şi nu doar de a comunica aceste date către ASF, astfel că efectuarea acestei din urmă comunicări nu este suficientă pentru a considera îndeplinită obligaţia ce li s-a impus reclamanţilor, cum in mod corect a reţinut instanta fondului.

Or, membrii directoratului aveau obligaţia asigurării aplicării şi respectării cadrului legal/regulamentar în vigoare, beneficiarii aplicării corespunzătoare a acestuia fiind, în fapt, acţionarii societăţii.

În fine, Înalta Curte constată caracterul nefondat al criticilor recurenţilor sub aspectul nesocotirii dispoziţiilor referitoare la autoritatea de lucru judecat, în forma efectului extinctiv al acesteia. Aceste susţineri privind efectul extinctiv trebuie examinate prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., neinvocat de către reclamanţi.

Totodată, analizând dispoziţiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., acestea trebuie interpretate restrictiv, în sensul că impun îndeplinirea condiţiei identităţii de părţi pentru reţinerea efectului pozitiv al lucrului judecat.

Este de observat că practica invocată de recurentă, ca fiind relevantă, nu poate avea nicio înrâurire în privinţa legalităţii Deciziilor nr. 455, nr. 456 şi nr. 457/30.05.2014 şi nici în privinţa faptei nr. 1 din Deciziile A.S.F. nr. 1762 şi nr. 1763 din data de 20.11.2014.

Invocarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat presupune condiţia identităţii de părţi, neputând fi invocat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat pentru soluţionarea unui raport juridic distinct decât cel dedus judecăţii iniţiale, chiar dacă trebuie rezolvată în substanţă aceeaşi chestiune de drept.

Este adevărat că prezumţia, cât şi excepţia lucrului judecat, reprezintă instrumente juridice menite să servească instituţia puterii lucrului judecat, care este cel mai important efect al hotărârilor judecătoreşti şi care are la bază două reguli fundamentale şi anume: o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată; soluţia cuprinsă în hotărâre, fiind prezumată a exprima adevărul, nu poate fi contrazisă de o altă hotărâre.

De asemenea, ceea ce legitimează autoritatea de lucru judecat nu este atât caracterul definitiv al hotărârii, ci adevărul care trebuie să stea la baza ei, adevărul constituind temeiul, raţiunea şi fundamentul social şi moral al acestui efect al hotărârii judecătoreşti.

Ţinând seama de toate cele arătate şi având ca fundament constatarea că instanţa de fond a făcut o interpretare şi aplicare corectă a legii, în temeiul prevederilor art. 496 coroborate cu cele ale art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., se va dispune respingerea recursului declarat de reclamanţi.

III. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de toate considerentele de fapt şi de drept arătate în cele ce preced, în temeiul art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanţii C. şi A. împotriva sentinţei nr. 2/F din 06.02.2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 iunie 2022.