Jurisdictional basis for EU-funded administrative claims: value threshold versus authority rank under Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 7 septembrie 2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 7 septembrie 2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, suspendarea şi anularea Deciziei de înfiinţare Măsuri Asigurătorii nr. 6672/06.03.2018.

Prin apărările formulate, pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare.

Prin încheierea din 12 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, a respins excepţia necompetenţei sale materiale, reţinând că, în ceea ce priveşte competenţa instanţei, acesta se determină în raport de momentul sesizării instanţei, doar că, deciziile de măsuri asigurătorii similar litigiilor pur fiscale la care face trimitere O.U.G. nr. 66 sunt apreciate atât în doctrină cât şi în întregime în practica judiciară precum o cerere neevaluabilă în bani.

Prin urmare arată instanţa relevant nu este criteriul valoric ci rangul autorităţii, în speţa de faţă o autoritate publică centrală. Acesta este motivul pentru care, independent de modificarea din luna august a Legii nr. 554/2004, o atare decizie se contesta la Curtea de Apel fiind emisă de AFIR-autoritate publică centrală. Doar actele administrative care vizează nemijlocit sume de bani şi prin care se stabileşte o creanţă în favoarea statului, deci un debit în sarcina părţii sunt apreciate ca evaluabile în bani şi urmează criteriul valoric.

În concluzie, instanţa a constatat că este competentă să soluţioneze prezenta cauză.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 5488 din 19 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare.

A respins, ca tardivă, cererea de anulare formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

A respins, în consecinţă, cererea de suspendare.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva acestei sentinţe a promovat recurs reclamanta A. S.R.L, în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

Invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate, în contextul reiterării succinte a situaţiei de fapt generatoare a prezentului litigiu, în susţinerea motivelor de nelegalitate, recurentul a făcut trimitere la normele de drept prevăzute de art. 213 alin. (13) din Codul de procedură fiscală care se referă la o dispoziţie derogatorie în legătură cu art. 7 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ.

1.4. Procedura derulată în recurs

Intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

În argumentele expuse în întâmpinarea formulată, a susţinut că, raportat la faptul că materialul probator administrat în cauză, relevă faptul că, în speţă, instanţa de fond a dat o corectă dezlegare pricinii deduse judecăţiii, atfel că nu sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În şedinţa publică din 12 ianuarie 2022, Înalta Curte a pus în discuţia părţilor, din oficiu, şi motivul de ordine publică, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., alături de cel prevăzut de pct. 8 din cadrul aceluiaşi articol, invocat prin declaraţia de recurs, şi a reţinut cauza în pronunţare cu privire la ambele motive de casare.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Cu titlu prealabil, este de menţionat că pronunţarea unei hotărâri de către o instanţă necompetentă constituie un caz de nulitate a hotărârii.

Cauza dedusă judecăţii vizează anularea unui act administrativ prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei debitor o creanţă în valoare de 531.522,40 RON reprezentând contribuţie din fonduri UE (finanţare nerambursabilă din partea Uniunii Europene), contribuţie publică naţională şi TVA.

Prin Legea 212/2018, publicată în M.Of. nr. 658/30.07.2018, s-a modificat, printre altele, şi art. 10 din Legea 554/2004, având în prezent următorul cuprins:

"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

(1^1) Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluţionează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluţionează potrivit rangului autorităţii, conform prevederilor alin. (1).

(2) Recursul împotriva sentinţelor pronunţate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, iar recursul împotriva sentinţelor pronunţate de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel se judecă de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Întrucât art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., distinge cu privire la normele de competenţă, înseamnă că, prin intermediul acestui motiv, se pot invoca numai motive de ordine publică privind competenţa.

Aşadar, încălcarea normelor imperative poate fi invocată de orice parte interesată, de procuror sau de instanţă din oficiu, în orice fază a procesului, chiar direct în recurs.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul de fond la data de 05.10.2018, pârâta a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, susţinând că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 205 alin. (2) lit. b), raportat la art. 10 alin. (1), alin. (1)1 şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care fac trimitere la competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

Înalta Curte reţine ca fiind întemeiat motivul de ordine publică întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., invocat din oficiu, referitor la pronunţarea unei hotărâri cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţei, impunând casarea cauzei cu trimiterea spre rejudecare instanţei competente, în speţă Tribunalul Giurgiu, secţia contencios administrativ şi fiscal.

În fapt, prin acţiunea ce face obiectul prezentei cauze înegistrată pe rolul insţanţei la data de 7 septembrie 2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat anularea şi suspendarea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 6672 din 06.03.2018 emisă de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale(AFIR) prin care s-a dispus instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor reclamantei până la concurenţa sumei de 531.522,40 RON, reprezentând "obligaţie de plată estimată a creanţei bugetare rezultate din nereguli", anume "sumele acordate de AFIR beneficiarului S.C. A. S.R.L. (proiect "Crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţie rurală din zona localităţii Ghimpaţi, jud. Giurgiu, prin dotarea cu utilaje şi echipamente agricole a microîntreprinderii A.", contract de finanţare x/23.04.2010."

Aşa cum reiese din actele şi lucrările dosarului, acţiunea a fost înregistrată ulterior datei de 2.08.2018, iar actul administrativ atacat prevede un criteriu valoric mai mic de 3.000.000 RON, astfel că în cauză devin incidente prevederile art. 10 alin. (1), alin. (1)1 şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004 precum şi ale art. 213 alin. (13) din Legea nr. 207/2015 şi, ca atare, în prezenta cauza competenţa aparţine în mod exclusiv Tribunalului Giurgiu care este instanţa de la sediul reclamantei, persoană juridică de drept privat.

Cu privire la această excepţie se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ - fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (11) din actul normativ anterior - menţionat, "cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluţionează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluţionează potrivit rangului autorităţii, conform prevederilor alin. (1)".

În plus, alin. (3) al art. 10 din aceeaşi lege arată că "reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său".

De asemenea, potrivit art. 98 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., "(1) Competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere. (2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale, precum dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenţei, şi nici prestaţiile periodice ajunse la scadenţă în cursul judecăţii".

Drept urmare, deoarece A. S.R.L. are sediul social în sat Naipu, Comuna Ghimpaţi, judeţul Giurgiu, iar obiectul cererii îl reprezintă sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, în cuantum de 531.522,40 RON (fără dobânzi conform art. 98 alin. (2) C. proc. civ.), sub pragul de 3.000.000 de RON, rezultă că în cauză competenţa la fond aparţine exclusiv Tribunalului Giurgiu.

În considerarea acestor norme de competenţă materială şi teritorială, precum şi faptul că sediul reclamantei este în Giurgiu, în temeiul art. 10 alin. (3) prima teză din Legea nr. 554/2004, instanţa competentă în soluţionarea prezentei cauze este Tribunalul Giurgiu, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Astfel, contrar susţinerilor Curţii de Apel Bucureşti, instanţa apreciază că, în speţă, pentru determinarea competenţei materiale de soluţionare a cauzei, nu se aplică criteriul rangului autorităţii, prevăzut de art. 10 alin. (1)1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, ci, criteriul valoric, prevăzut de art. 10 alin. (1)1 teza I din aceeaşi lege. Aceasta deoarece textul respectiv se referă la cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea UE., motiv pentru care, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate, dând eficienţă dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct 3 şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte constată necompetenţa materială a instanţei de fond în soluţionarea cauzei, astfel că va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Giurgiu.

În raport de soluţia de casare cu trimitere la instanţa competentă, Înalta Curte apreciază ca fiind inutilă analizarea celorlalte motive de recurs invocate de recurenta- reclamantă, fondate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în condiţiile în care instanţa competentă urmează a realiza o nouă judecare a cauzei.

III. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 3 şi art. 497 C. proc. civ., constatând că hotărârea de fond s-a pronunţat cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, va dispune casarea în tot a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei competente, Tribunalul Giurgiu, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 5488 din 19 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru motivul de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Casează sentinţa atacată.

Trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Giurgiu -SCAF.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 ianuarie 2022.