Prosecutor disciplinary case revived: delays during supervisory oversight imputable, appeal rejected.

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 12.06.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, a formulat contestaţie împotriva rezoluţiei din 28.05.2019 prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva rezoluţiei de clasare nr. 827/a din 02.04.2019, emisă în dosarul nr. x.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 427 din 16 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal a admis contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta INSPECŢIA JUDICIARĂ şi a dispus desfiinţarea rezoluţiei inspectorului-sef şi a rezoluţiei de clasare şi trimiterea dosarului la Inspecţia Judiciară pentru completarea verificărilor.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 427 din 16 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Inspecţia Judiciară.

Recurenta apreciază că în cauză este incident motivul de casare prevăzjut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Neindicând în concret cu ce ar trebui să fie completate verificările efectuate de către inspectorul judiciar, hotărârea pronunţată de instanţa de fond este lipsită de finalitate, dispunându-se să se reia practic aceleaşi verificări, care ar conduce la acelaşi rezultat, având în vedere faptul că s-a constatat deja că cercetările s-au făcut cu ritmicitate de către organele de poliţie, sub supravegherea procurorului de caz.

Recurenta apreciază că în cauză este incident şl motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, consideră că, sentinţa recurată este nelegală, instanţa de fond făcând o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, republicată, arătând că nu îşi însuşeşte teza care implică o excludere absolută a răspunderii procurorului pentru intervalele de timp în care dosarul se află la organul de cercetare penală.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Recurenta a susţinut incidenţa în cauza a pct. 6 al art. 488 din C. proc. civ.

În prezenta cauză, nu se poate reţine existenţa unui astfel de motiv de casare. Sentinţa recurată a fost temeinic motivată în fapt şi în drept. Aspectele esenţiale au fost analizate şi tranşate în mod expres şi temeinic de către prima instanţă. Considerând în mod judicios că argumentele deja prezentate soluţionează în totalitate situaţia de drept dedusă judecăţii şi sunt suficiente pentru a admite cererea de chemare în judecată formulată, fără a mai fi necesară analizarea restului argumentelor de nelegalitate prezentate de către reclamant.

În atare condiţii, rezultă cu evidenţă faptul că prima instanţă a analizat apărările susţinute de către recurentă în cadrul primului ciclu procesual şi, având în vedere netemeinicia acestora, le-a infirmat, motivând în mod temeinic respingerea acestora si, în consecinţa, admiterea cererii de chemare în judecată. Criticile recurentelor referitoare la nemotivarea sentinţei recurate au un caracter strict formal.

În ceea ce priveşte incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele.

Analizând conţinutul Rezoluţiei nr 827/A/2.04.2019 emisă de Inspecţia Judiciară - Direcţia de Inspecţie pentru procurori, instanţa de fond a reţinut că pârâta a soluţionat sesizarea disciplinară formulată de către reclamant, în baza unui argument juridic de ordin formal, reţinându-se că:" perioada în care dosarul se află în lucru la organele de cercetare penală nu poate fi reţinută ca imputabilă procurorului, nefiind echivalentă cu situaţia în care dosarul este repartizat procurorului spre soluţionare".

Contrar susţinerilor recurentei, instanţa de fond, în mod corect a constatat că, timpul în care dosarul se află la organele de cercetare penală, nu se poate lua în considerare la analiza motivelor pentru care procurorul nu a soluţionat dosarul într-un termen rezonabil, expresiile "soluţionarea dosarului" si "întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor" utilizate de legiuitor nefiind sinonime cu supravegherea cercetărilor, referindu-se doar la perioada care a trecut de la data repartizării efective a dosarului la procuror si până la data soluţionării acestuia."

Răspunderea disciplinară a procurorului pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, poate fi angajată pentru nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cauzelor, dosarelor, în care procurorul supraveghează, conduce şi controlează activitatea de urmărire penală, în condiţiile art. 55 alin 3 lit. a) şi art. 56 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen.

Pe aceeaşi linie de argumentaţie juridică, instanţa observă că, răspunderea disciplinară a procurorului pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, poate fi angajată pentru întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile, în cauzele, dosarele în care procurorul supraveghează, conduce şi controlează activitatea de urmărire penală, în condiţiile art. 55 alin. (3) lit. a) şi art. 56 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen.

Dacă s-ar accepta argumentaţia juridică propusă de către recurentă, această situaţia ar însemna absolvirea, de plano, a procurorilor de răspunderea disciplinară care intervine pentru modul în care aceştia îşi exercită competenţele prevăzute de C. proc. pen., respectiv atribuţiile de serviciu, în cauzele, dosarele în care procurorul supraveghează, conduce şi controlează activitatea de urmărire penală, în condiţiile art. 55 alin. (3) lit. a) şi art. 56 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen.

Aşadar, sunt lipsite de suport legal susţinerile recurentei, potrivit cărora" Timpul în care dosarul se află la organele de cercetare penală, nu se poate lua în considerare la analiza motivelor pentru care procurorul nu a soluţionat dosarul într-un termen rezonabil, expresiile "soluţionarea dosarului" si "întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor" utilizate de legiuitor nefiind sinonime cu supravegherea cercetărilor, referindu-se doar la perioada care a trecut de la data repartizării efective a dosarului la procuror si până la data soluţionării acestuia."

Or, în acord cu judecătorul fondului, instanţa reţine că, recurenta a interpretat în mod restrictiv, prevederile art. 99 lit. h) din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, într-o manieră care goleşte de conţinut juridic răspunderea disciplinară a procurorilor care intervine pentru modul în care aceştia îşi exercită competenţele prevăzute de C. proc. pen., respectiv atribuţiile de serviciu, potrivit legii, în cauzele, dosarele în care procurorul supraveghează, conduce şi controlează activitatea de urmărire penală, în condiţiile art. 55 alin. (3) lit. a) şi art. 56 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen.

În concret, instanţa de fond, în mod judicios a dispus ca, pârâta Inspecţia Judiciară - Direcţia de Inspecţie pentru procurori să procedeze la completarea cercetărilor pentru stabilirea existenţei abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, prin raportare la modul în care procurorul din cadrul Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti şi-a exercitat competenţele prevăzute de C. proc. pen. şi atribuţiile de serviciu, potrivit legii, în dosarul înregistrat sub numărul x/P/2017 pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, în care acesta a condus, controlat şi supravegheat activitatea de urmărire penală, pe baza actelor de urmărire penală existente în acest dosar şi prin administrarea oricărei probe prevăzute de lege.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Inspecţia Judiciară împotriva sentinţei nr. 427 din 16 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2022.