Mandatory exhaustion of pre-litigation complaint procedure as condition for admissibility of action challenging Judicial Inspection closure resolution

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii-Inspectia Judiciară a învestit Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care a solicitat anularea Rezoluţiei de clasare Nr. 2066/A/27.06.2019, obligarea pârâtei la efectuarea activităţilor specifice de cercetare disciplinară a domnilor judecători B., C. şi D., din cadrul secţiei penale din cadrul ÎCCJ si aplicarea unei sancţiuni disciplinare potrivit art. 99 din Legea nr. 303/2003 privind Statutul judecătorilor si procurorilor,

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 479 din 23 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii-Inspectia Judiciară, ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 479 din 23 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei pentru rejudecare, întemeindu-şi cerereab de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În opinia recurentului, instanţa de fond în mod eronat a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, invocate de Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecţia Judiciară.

Consideră că, în soluţionarea excepţiei invocate, instanţa de fond a făcut o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 451 din Legea nr. 317/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 234/2018, republicată.

Susţine recurentul că, în privinţa considerentelor ce au condus la respingerea acţiunii ca fiind prematur introdusă, trebuie verificată cererea şi sub aspectul dreptului procesual concret dedus judecăţii, raportat la scopul instituirii procedurii de către legiuitor. Or, în opinia recurentului, dacă se analizează din această perspectivă cauza, cu siguranţă scopul instituirii de legiuitor, ar fi acela de a conferi posibilitatea rezolvării amiabile administrative a cauzei. Astfel, din apărările formulate în prezenta cauză, rezultă fără dubiu că, în ipoteza în care procedura prealabilă ar fi fost parcursă, răspunsul Inspecţiei Judiciare ar fi fost unul negativ. Astfel, consideră recurentul că, intimata nu a fost prejudiciată.

Un ultim considerent suspus cenzurii instanţei de recurs este cel referitor la elementele obligatorii ale unui proces echitabil, respectiv întrunirea unor minime condiţii privind echitatea. Astfel, precizează recurentul că, judecătorii investiţi cu redactarea hotărârii au încălcat dispoziţiile privitoare la termenul de 30 de zile, inspectorii sesizaţi cu cercetarea disciplinară au dublat termenul de soluţionare, însă, prin neverificarea fondului, s-a reţinut exclusiv şi neechitabil culpa reclamantului.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

În speţa de faţă, reclamantul A. a sesizat instanţa cu o acţiune în anularea unei rezoluţii de clasare a sesizării privind eventuale abateri disciplinare ale magistratilor, rezoluţie emisă de Inspecţia Judiciară în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004. La data emiterii rezoluţiei atacate (27 iunie 2019), normele procesual civile speciale privind soluţionarea litigiului în anularea rezoluţiei de clasare emisă de Inspecţia Judiciară, conţinute de art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, prevedeau că împotriva rezoluţiei de clasare (prevăzute la art. 45 alin. (4), persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-şef, în termen de 15 zile de la comunicare. Plângerea se soluţionează în cel mult 20 de zile de la data înregistrării la Inspecţia Judiciară.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut în mod corect faptul că reclamantul nu s-a adresat inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare cu plângere împotriva rezoluţiei de clasare emise în dosarul nr. x, deşi dispoziţiile art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 prevăd obligativitatea parcurgerii acestei proceduri prealabile.

Totodată, instanţa fondului a reţinut că în speţa dedusă judecăţii, reclamantul a sesizat instanţa cu o acţiune în anularea unei rezoluţii de clasare privind eventuale abateri disciplinare ale magistraţilor, rezoluţie emisă de Inspecţia Judiciară în temeiul art. 45 alin. (4) dîn Legea nr. 317/2004. La data emiterii rezoluţiei atacate (27 iunie 2019), normele procesual civile speciale privind soluţionarea litigiului în anularea rezoluţiei de clasare emisă de Inspecţia Judiciară, conţinute de art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, prevedeau că împotriva rezoluţiei de clasare (prevăzute la art. 45 alin. (4), persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-sef, în termen de 15 zile de la comunicare. Plângerea se soluţionează în cel mult 20 de zile de la data înregistrării la Inspecţia Judiciară.

Rezultă astfel că, argumentele recurentului-reclamant în susţinerea prezentului recurs, nu au relevanţă în prezenta cauză dat fiind că, în speţa de faţă sunt aplicabile prevederile clare ale art. 451 din Legea nr. 317/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 234/2018, republicată şi intrată în vigoare la data de 11 octombrie 2018.

Cât priveşte susţinerile recurentului vizând liberul acces la justiţie, trebuie menţionat că pentru a fi incident dreptul de acces la instanţă în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ar trebui să se stabilească incidenţa fie a unei "acuzaţii în materie penală", fie a "unei contestaţii asupra drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil", în sensul autonom fixat de instanţa europeană pe cale de interpretare pretoriană în baza art. 6 CEDO.

Or, aceste condiţii specifice în susţinerea aplicabilităţii art. 6 sub aspect civil nu sunt îndeplinite în prezentul litigiu, pentru a putea reţine ulterior şi incidenţa garanţiei convenţionale privind dreptul de acces la instanţă.

Prin urmare, în mod judicios a constatat instanţa de fond că dispoziţiile legale menţionate, art. 45 1 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 sunt clare, voinţa legiuitorului fiind aceea de a condiţiona admisibilitatea acţiunii în justiţie în anularea rezoluţiei de clasare emisă de Inspecţia Judiciară de urmarea unei proceduri administrative prealabile, prin plângerea adresată inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare.

Curtea de Apel Bucureşti a reţinut corect că, parcurgerea procedurii administrative este obligatorie. Posibilitatea depunerii plângerii împotriva rezoluţiei inspectorului şef aşa cum dispune art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, împotriva rezoluţiei de clasare prevăzute la art. 45 alin. (4), de persoana care a formulat sesizarea nu se referă la caracterul facultativ al plângerii prealabile, astfel cum în mod eronat susţine recurentul-reclamant.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 479 din 23 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09 iunie 2022.