Mandatory administrative review of professional body decisions: applicability of Law 554/2004 to the National Union of Bar Associations

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost precizată, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România - Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi Baroul Covasna - Consiliul Baroului Covasna a solicitat obligarea Consiliului UNBR să soluţioneze plângerea formulată împotriva Deciziei nr. 2/2018, ca urmare a constatării faptului că în mod nelegal plângerea nu a fost soluţionată în termenul de 30 de zile prevăzut de lege, constatarea nulităţii, respectiv anularea Deciziei nr. 2/2018 emisă de Consiliul Baroului Covasna, stabilirea dreptului său de a exercita profesia de avocat în continuare şi reînscrierea sa pe Tabloul avocaţilor din judeţul Covasna.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 38 din 2 iulie 2020, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România - Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi în consecinţă: a obligat pârâtul UNBR - Consiliul UNBR la soluţionarea contestaţiei formulată împotriva Deciziei nr. 2/2018 a Baroului Covasna Covasna - Consiliul Baroului Covasna, a admis excepţia prematurităţii şi în consecinţă a respins ca prematură acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Baroul Covasna - Consiliul Baroului Covasna, având ca obiect constatarea nulităţii, respectiv anularea Deciziei nr. 2/2018 emisă de Consiliul Baroului Covasna, stabilirea dreptului de a exercita profesia de avocat în continuare şi reînscrierea pe Tabloul avocaţilor din judeţul Covasna.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Unitatea Naţională a Barourilor din România.

Consideră recurenta că soluţia pronunţată de instanţa de fond este nelegală şi netemeinică, întrucât nu este o autoritate publică administrativă.

Codul administrativ enumeră în mod expres acele entităţi, care sunt calificate autorităţi publice administrative, aşadar conform art. 2 alin. (1) din acest act normativ:

"Autorităţile administraţiei publice centrale sunt: Guvernul, ministerele, alte organe centrale de specialitate subordonate Guvernului sau ministerelor, autorităţile administrative autonome ", iar conform art. 3 din Codul administrativ:

"Autorităţile administraţiei publice locale sunt: consiliile locale, primarii şi consiliile judeţene."

Faţă de aceste definiţii arătă că, recurenta nu este autoritate publică administrativă a Statului, ci doar o entitate de interes public profesional al avocaţilor.

Potrivit art. 57 din Legea nr. 51/1996:

"(1) Uniunea Avocaţilor din România este formată din toţi avocaţii înscrişi în barouri şi are sediul în municipiul Bucureşti, (2) Uniunea are personalitate juridică, patrimoniu şi buget propriu."

Conform art. 78 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat:

"(l)U.N.B.R. este persoană juridică de interes public, înfiinţată prin Lege, cu patrimoniu propriu şi organizare de sine stătătoare."

Din compararea enumerării realizată de Codul administrativ şi a definiţiilor oferite de Legea profesiei de avocat şi de Statut, reiese în mod univoc că recurenta nu poate fi asimilată cu o autoritate administrativă publică, ca un organ al statului.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004:

"(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-afost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public. (2) Se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept."

Actele administrative cu caracter individual şi cele cu caracter normativ pot fi emise exclusiv de către autorităţile publice administrative centrale sau locale, din care nu face parte şi recurenta, motiv pentru care actele recurentei nu pot fi calificate ca acte emise de către o autoritate publică.

Conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, la care a făcut trimitere Curtea de Apel Braşov:

"(1) înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care se adresează trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhie superioare, dacă aceasta există, în termen de 39 de zile de la data comunicării actului revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."

O asemenea confuzie cu privire la calitatea recurentei poate genera o eroare şi în privinţa drepturilor şi obligaţiilor recurentei, în care nu se înscrie cea de a soluţiona o "contestaţie" în termen de 30 de zile, într-o cauză în care s-au produs deja consecinţe juridice irevocabile prin efectul legii.

Subliniază recurenta că a fost vorba despre alegerea proprie a intimatului în urma căreia s-a demarat o procedură, care operează în mod automat, măsurile fiind efectuate din oficiu, fiind vorba despre constatări din partea Consiliului Casei de Asigurări a Avocaţilor şi din partea Consiliului Baroului Covasna, care nu pot fi calificate ca acte administrative individuale, emise de o autoritate publică administrativă.

Arătă recurenta că, intimata avea la dispoziţie 2 opţiuni de pensionare, prevăzute de prevederile legale în vigoare, astfel fie pensionarea obişnuită la vârsta de 65 ani, fie pensionarea anticipată cu consecinţa încetării definitive a dreptului de exercitare a profesiei de avocat de către acesta, la data de 23.09.2018.

Precizează recurenta că prevederile legale nu au lăsat organelor profesionale de avocat mai multe posibilităţi în privinţa luării deciziei, entităţile abilitatea neputând dispune contrar prevederilor legale exprese.

În concluzie, nu poate constitui obiectul unei activităţi de control jurisdicţional, care să fie exercitat de către recurentă, un eveniment, care a avut loc de drept, fără posibilitatea deliberării asupra oportunităţii luării unei măsuri, în vreme ce aceste constatări nu fac altceva, decât stabilesc fapte, care se produc automat datorită forţei obligatorii a prevederilor legale.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2/2018, intimatul - pârât Consiliul Baroului Covasna a constatat încetarea prin efectul legii a dreptului de exercitare a profesiei de avocat de către intimatul-reclamant, la data de 23.09.2018, ca urmare a împlinirii vârstei de 70 de ani. În consecinţă s-a dispus radierea din oficiu a intimatului-reclamant de pe Tabloul avocaţilor Baroului Covasna, începând cu data de 23.09.2018, s-a pus în vedere intimatului-reclamant ca în termen de 5 zile să depusă lista cauzelor angajate şi nefinalizate, să restituie cardul de identitate CCBE, să informeze instituţiile de stat competente cu privire la încetarea calităţii de avocat şi să retragă firma de pe sediul biroului în care a exercitat profesia, iar pe viitor să înceteze orice publicitate şi activitate ca avocat.

Intimatul-reclamant a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 2/2018 adresată Consiliului Uniunii Barourilor din România, la care recurentul-pârât, prin adresa nr. x/09.11.2018, a răspuns în sensul că a înregistrat contestaţia sub nr. x, că în vederea soluţionării s-a solicitat Baroului Covasna punct de vedere scris, iar după primirea acestui punct de vedere va soluţiona contestaţia la proxima şedinţă de Consiliu.

În cauză, în mod corect a apreciat instanţa de fond că sunt aplicabile dispoziţiile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Din textul art. 7 al Legii nr. 554/2004 rezultă că sunt două proceduri de verificare a legalităţii actelor administrative individuale: una administrativă şi alta judiciară, parcurgerea prealabilă a celei administrative fiind obligatorie pentru a putea fi pornită procedura judiciară; caracterul obligatoriu rezultă din folosirea termenului "trebuie" în alin. (1) al art. 7.

Instanţa de fond, în mod corect a constatat că, faţă de conduita intimatului-reclamant, care a înţeles să exercite în cauză procedura administrativ jurisdicţională, în temeiul dispoziţiilor art. 65 alin. (1) lit. q) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, recurenta-pârâtă UNBR avea obligaţia legală de a soluţiona contestaţia formulată.

Prin urmare, prin sentinţa recurată, corect s-a constatat nesoluţionarea în termen legal a contestaţiei formulate de intimatul-reclamant A. şi obligarea pârâtului UNBR - Consiliul UNBR la soluţionarea contestaţiei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Unitatea Naţională a Barourilor din România împotriva sentinţei nr. 38 din 2 iulie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09 iunie 2022.