Inadmissibility of appeal for lack of specific legal grounds challenging a Competition Council fine under the Romanian Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 09 iunie 2022

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea instanţei de fond

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat anularea Deciziei nr. 80/22.12.2017 adoptată de Consiliul Concurenţei prin care, în temeiul art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea Concurenţei nr. 21/1996 s-a dispus sancţionarea reclamantei cu amenda contravenţională în cuantum de 58.553,80 RON, reprezentând 4,32% din cifra de afaceri realizată în anul 2016.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 2212 din 16 iulie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal - veche s-a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL CONCURENŢEI, ca neîntemeiată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

3. Apărările formulate

3.1. Intimata-pârâtă Consiliul Concurenţei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat a se constata că recursul nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 488 C. proc. civ., solicitând aplicarea sancţiunii nulităţii acestuia.

4. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimaţi, prin întâmpinări.

4.1. Prin cererea de recurs, recurenta susţine formal că sentinţa atacată este nelegală, fără a formula însă critici care să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi fără a dezvolta sub aspectul încadrării criticilor. În fapt, recursul recurentei cuprinde doar o înşiruire a unor norme de drept, urmată de preluarea cuvânt cu cuvânt a susţinerilor sale din cererea de chemare în judecată şi din Răspunsul la întâmpinare, fără însă a exista o minimă argumentare a poziţiei juridice a recurentei-reclamante prin care să expună motivele pentru care aceasta consideră că

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.2. Raportat cu cele reţinute, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea recurentei-reclamante de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare.

În actuala reglementare a C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii, instanţa de control judiciar având competenţa de a verifica exclusiv incidenţa vreunuia dintre motivele de nelegalitate expuse la pct. 1-7 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. sau încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, motiv prevăzut de pct. 8 al articolului menţionat.

O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2212 din 16 iulie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal - veche.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09 iunie 2022.