Peremption of cassation appeal against exception of illegality due to failure to clarify attacked judgment during statutory suspension

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2022

Asupra cererii de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ.:

"Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Prin cererea înregistrată la data de 5 aprilie 2019 sub nr. x/2019 pe rolul Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal petenta A., a declarat recurs împotriva unei "excepţii de nelegalitate".

La data de 19 aprilie 2019, instanţa a dispus comunicarea către petentă a obligaţiei de a preciza care este hotărârea atacată şi instanţa care a pronunţat hotărârea ori de a preciza litigiul în care a fost invocată excepţia de nelegalitate, precum şi de a depune la dosar un exemplar al cererii şi copii ale înscrisurilor depuse la dosar pentru comunicare, în temeiul art. 200 alin. (3) din C. proc. civ.

La data de 9.05.2019, petenta a depus la dosar un răspuns la adresa comunicată de Înalta Curte, prin care a arătat că obiectul recursului formulat îl reprezintă decizia nr. 3001/3.09.2018 a Curţii Constituţionale, ataşând şi înscrisuri doveditoare, fără a depune la dosar înscrisurile şi precizările solicitate de Înalta Curte prin rezoluţia comunicată petentei.

La data de 4.09.2019, petenta a depus la dosar cerere prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, întrucât nu are posibilitatea de a se înfăţişa la proces.

Prin încheierea de şedinţă din 3 octombrie 2019, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării cererii formulate de A., în temeiul dispoziţiilor art. 242 C. proc. civ., constatând că aceasta nu a îndeplinit obligaţiile stabilite prin încheierea de şedinţă din 19 aprilie 2019.

Petenta A. a depus cerere de repunere pe rol a cauzei la data de 22 ianuarie 2020 fixându-se termen de judecată la 9 aprilie 2020.

La data de 9 aprilie 2020 cauza a fost suspendată de plin drept în baza art. 42 alin. (6) din Decretul Preşedintelui României nr. 195/16.03.2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, fără efectuarea vreunui act de procedură.

Ulterior, prin rezoluţia de la data de 20 mai 2020, cauza a fost repusă pe rol şi fixat termen la data de 16 iulie 2020 cu citarea părţilor, când prin încheiere de şedinţă, Înalta Curte a respins cererea de repunere pe rol formulată de A. şi a menţinut măsura suspendării, constatând că reclamanta nu a îndeplinit obligaţiile stabilire prin încheierea de şedinţă din 19 aprilie 2019.

Urmare referatului din 31 ianuarie 2022, cauza a fost repusă pe rol şi fixat termen de judecată la 9 iunie 2022 pentru a se verifica dacă mai subzistă motivul suspendării, părţile fiind citate cu menţiunea a exprima un punct de vedere cu privire la excepţia de perimare.

Examinând excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 242 C. proc. civ.:

"(1) Când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate. Dispoziţiile art. 189 sunt aplicabile."

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 3 octombrie 2019, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 242 C. proc. civ., constatând că reclamanta A. nu a îndeplinit obligaţiile stabilire prin încheierea de şedinţă din 19 aprilie 2019.

Pe de altă parte, având în vedere că, în perioada 16.03.2020 - 14.05.2020, pe teritoriul României a fost instituită starea de urgenţă prin Decretul Preşedintelui României nr. 195/2020, prelungită prin Decretul Preşedintelui României nr. 240/2020, iar potrivit art. 41 din Decretul Preşedintelui României nr. 195/2020:

"Prescripţiile şi termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgenţă instituite potrivit prezentului decret.", Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 418 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia "perimarea se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate."

În consecinţă, Înalta Curte constată că, la data de 16.03.2020 a fost suspendată curgerea termenului de perimare, reluarea acestuia operând de la data încetării stării de urgenţă, pentru perioada de timp rămasă.

Înalta Curte reţine şi faptul că în cauză, deşi s-a fost formulată de către petentă, înăuntrul termenului de perimare, o cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., aceasta a fost respinsă la data de 16 iulie 2020 şi menţinută măsura suspendării, întrucât nu a îndeplinit obligaţiile stabilire prin încheierea de şedinţă din 19 aprilie 2019. Calculând termenul de perimare acesta s-a împlinit la data de 16 ianuarie 2021.

Totodată se constată că nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată.

Ulterior, la data de 31 ianuarie 2022, cauza a fost repusă pe rol pentru a se verifica dacă mai subzistă motivul suspendării şi incidenţa excepţiei de perimare.

Asupra excepţiei perimării, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de 6 luni.

Cum în cauză, după data de 16 iulie 2020, nu au fost îndeplinite acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea, potrivit prevederilor art. 417 - 418 din C. proc. civ., republicat, instanţa va face aplicarea dispoziţiilor art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., republicat şi va constata perimată cererea formulată de A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea formulată de A..

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Recursul se va depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 9 iunie 2022.